Pisica de stuf (Felis chaus), numită și pisică sălbatică de stuf sau pisică de junglă, este o felidă de mărime medie nativă din regiunea și Caucaz până în părți din Asia Centrală, de Sud și de Sud-Est. Populează predominant zone umede precum mlaștini, zone litorale și cu vegetație deasă. Este clasificată drept specie neamenințată cu dispariția pe Lista roșie a IUCN și este amenințată în principal de distrugerea zonelor umede, prinderea în capcană și otrăvire.

Pisica de stuf are o blană uniform nisipie, brună-roșiatică sau cenușie fără puncte; se cunosc, de asemenea, indivizi cu melanism și cu albinism. Este solitară în natură, exceptând în timpul sezonului de împerechere și familiile formate din mamă și pui.

Adulții mențin teritorii împroșcând cu urină și marcând cu miros. Prăzile sale preferate sunt mamifere mici și păsări. Vânează pândindu-și prada, după care țâșnește sau sare; urechile ajută la identificarea locației prăzii. Ambele sexe devin până ce ating vârsta de un an; femele intră în estru din ianuarie până în martie. Comportamentul de împerechere este asemănător cu cel al pisicii domestice: masculul urmărește femela aflată la estru, o apucă de ceafa gâtului și o încalecă. Gestația durează aproape două luni. Nașterile au loc între decembrie și iunie, însă acest aspect poate să varieze la nivel geografic. Puii încep să își prindă propria lor pradă la vârsta de în jur de șase luni și părăsesc mama după opt sau nouă luni.

Specia a fost descrisă pentru prima oară de în 1776 pe baza unui specimen prins într-o zonă umedă caucaziană. i-a acordat pisicii de stuf numele binomial din prezent și este prin urmare în general considerat autoritatea binomialului. Trei subspecii sunt recunoscute în prezent.

Taxonomie și filogenie Istorie taxonomică

Naturalistul german baltic a fost primul om de știință care a prins o pisică de stuf în apropierea Râului Terek de la granița de sud a Imperiului Rus, o regiune pe care a explorat-o în perioada 1768–1775 din partea Ecaterinei a II-a a Rusiei. A descris acest specimen în 1776 sub numele de „Chaus”.

În 1778, a folosit chaus drept denumirea speciei și este prin urmare considerat autoritatea binomialului. în 1912 și în 1920 au contestat validitatea nomenclaturii lui Güldenstädt, argumentând că denumirea Felis auriculis apice nigro barbatis nu era un nume binomial și că era prin urmare inadecvat, și că „chaus” a fost folosit ca o denumire comună mai degrabă decât ca parte a denumirii științifice.

În anii 1820, a colectat o pisică de stuf femelă în apropierea din Delta Nilului. Colecția de ilustrații cu viețuitoare sălbatice indiene a lui cuprinde primul desen al unei pisici de stuf indiene, numită „pisica aliată” (Felis affinis) de John Edward Gray în 1830. Doi ani mai târziu, a propus o nouă specie sub denumirea Felis rüppelii, recunoscând gradul de deosebire al pisicii de stuf egiptene. În același an, o pisică împăiată care a fost prinsă în junglele din din Bengalul de Vest, India, a fost prezentată la o întâlnire a Societății Asiatice din Bengal. J. T. Pearson, care a donat specimenul, a propus denumirea Felis kutas, remarcând că diferea în colorit de Felis chaus. a descris o pisică de stuf din zona orașului Dehradun din nordul Indiei în 1844 sub denumirea Felis jacquemontii în amintirea lui .

În 1836, a proclamat că pisica cu urechi roșii întâlnită frecvent în Nepal este un râs, așa că a numit-o Lynchus erythrotus; a descris prima piele de pisică de stuf din Sri Lanka în 1852 și a accentuat asemănarea puternică a acesteia cu pisica roșie a lui Hodgson. a subliniat aspectul de râs al pieilor și craniilor de pisică de pe câmpiile din jurul și atunci când a descris Felis shawiana în 1876.

Nikolai Severtzov a propus numele generic Catolynx în 1858, urmat de sugestia lui din 1869 de a numi specia Chaus catolynx. În 1898, a propus ca specimenele din Caucaz, Persia și Turkistan să i se subordoneze lui Felis chaus typica și a regrupat specimenele cu constituție mai ușoară din subcontinent indian în F. c. affinis. A redenumit pisica de stuf egipteană ca F. c. nilotica deoarece denumirea Felis rüppelii era deja aplicată unei pisici diferite. O piele colectată în apropiere de Ierihon în 1864 l-a determinat să descrie o subspecie nouă, F. c. furax, fiindcă această piele era mai mică decât alte piei de pisică de stuf egipteană. Câțiva ani mai târziu, a descris de asemenea o piele de pisică de stuf colectată în regiunea Palestina, pe care a numit-o Lynx chrysomelanotis. a revizuit nomenclatura felidelor în 1917 și a clasificat grupul pisicii de stuf ca parte din genul Felis. Altă subspecie, Felis chaus fulvidina, a fost numită de Oldfield Thomas în 1928.

În cadrul unei expediții în Afganistan din anii 1880 au fost colectate piei de mamifere și ulterior prezentate . O piele de pisică fără craniu din zona orașului Maimana din nordul țării a fost inițial identificată ca fiind de Felis caudata, dar în absența unor piei pentru comparație, autorul nu a fost sigur dacă identificarea sa era corectă sau nu. În cadrul revizuirii sale de piei de Felis lybica ornata strânse de la , zoologul german a redesemnat pielea pisicii din zona orașului Maimana, iar datorită mărimii mai mari și a cozii mai scurte ale acesteia decât cele ale pieilor de caudata, a propus o specie nouă cu denumirea științifică Felis (Felis) maimanah. Zukowsky a presupus că pisica popula regiunea de sud a Râului Amudaria. Zoologul rus a recunoscut evaluarea lui Zukowsky, dar în același timp a sugerat că sunt necesare mai multe materiale pentru o clasificare taxonomică pusă la punct a acestei pisici. În monografia sa publicată post-mortem despre piei și cranii din genul Felis din colecția Muzeului de Istorie Naturală, taxonomistul britanic Pocock nu a făcut trimitere nici la aprecierea lui Zukowsky, nici la pieile de pisică de stuf din Afganistan. Istoricul britanic de istorie naturală și zoologul au subordonat provizoriu pielea pisicii din zona orașului Maimana drept subspecie a speciei Felis chaus.

În 1969, biologul rus Heptner a descris o pisică de stuf din zona cursului inferior al din Asia Centrală și a propus numele Felis (Felis) chaus oxiana.

În anii 1930, Pocock a revizuit pieile și craniile de pisică de stuf din și țări adiacente. Pe baza în principal a diferențelor în lungimea și culoarea blănii, a subordonat din Turkistan până în Belucistan lui F. c. chaus, pe cele himalayene lui F. c. affinis, pe cele din până în Bengal sub F. c. kutas, iar pe cele din Birmania sub F. c. fulvidina. A descris în premieră șase piei mai mari din Sindh drept F. c. prateri, iar pe piei cu blană mai scurtă din Sri Lanka și sudul Indiei drept F. c. kelaarti.

Clasificare În 2005, autorii lucrării Mammal Species of the World au recunoscut 10 subspecii ca . Din 2017 încoace, Cat Specialist Group („Grupul Specialist în Felide”) consideră numai trei subspecii ca fiind valide. Variația geografică a pisicii de stuf nu este încă bine înțeleasă și trebuie să fie examinată. Următorul tabel se bazează pe clasificarea speciilor oferită în Mammal Species of the World. Arată de asemenea sinonimele folosite în revizuirea făcută de Cat Classification Task Force („Grupul Operativ de Clasificare a Felidelor”):

+Subspecie Sinonimă cu RăspândireFelis chaus chaus Schreber, 1777F. c. furax de Winton, 1898 F. c. nilotica de Winton, 1898 F. c. maimanah Zukowsky, 1915 F. c. oxiana Heptner, 1969Caucaz, Turkmenistan, Iran, Belucistan și , , Palestina, Israel, sudul Siriei, Irak, Egipt; nordul Afganistanului și sudul Râului Amudaria; de-a lungul afluenților Râul Amudaria din partea dreaptă, în cursurile inferioare ale întinzându-se către est până în și un pic până dincolo de Dușanbe.Felis chaus affinis Gray, 1830F. c. kutas Pearson, 1832 F. c. kelaarti Pocock, 1939 F. c. prateri Pocock, 1939 F. c. valbalala Deraniyagala, 1955Asia de Sud: regiunea himalayană întinzându-se din Cașmir și Nepal până în Sikkim, Bengal către vest până în și Yunnan, sudul Indiei și Sri LankaFelis chaus fulvidina Thomas, 1929Asia de Sud-Est: întinzându-se din Myanmar și Thailanda până în Laos, Cambodgia și Vietnam

Filogenie În 2006, relația filogenetică a pisicii de stuf a fost descrisă după cum urmează:

Pisica de stuf este un membru al genului Felis din familia Felidae.

Rezultatele unei analize a ADN-ului mitocondrial al 55 de pisici de stuf din diverse indică o ridicată și o diferențiere relativ scăzută între populații. S-ar părea că populația central-indiană F. c. kutas separă populațiile de F. c. prateri din Deșertul Thar de restul și totodată populațiile sud-indiene de F. c. kelaarti de cele nord-indiene de F. c. affinis. Populațiile central-indiene sunt genetic mai înrudite de populațiile sudice decât de cele nordice.

Caracteristici

Pisica de stuf este o felidă de mărime medie, cu picioare lungi, și cea mai mare dintre speciile extante din genul Felis. Lungimea capului plus cea a trunchiului este de obicei între 59 și 76 cm. Înălțimea până la greabăn este de aproape 36 cm. Pisica de stuf cântărește 2–16 kg. Mărimea corpului său scade de la vest la est; acest aspect a fost atribuit concurenței mai mari din partea pisicilor mici din est. Mărimea corpului prezintă o scădere similară de la latitudinile nordice către tropice. Dimorfe sexual, femelele tind să fie mai mici și mai ușoare decât masculii. Fața este lungă și îngustă, cu un bot alb. Urechile mari, ascuțite, de 4,5–8 cm în lungime și brune-roșiatice pe spate, sunt situate aproape una de cealaltă; câte un mic smoc de peri negri lungi de aproape 15 mm se ițește din vârful ambelor urechi. Ochii au iriși galbeni și pupile eliptice; în jurul ochiului se pot zări linii albe. Linii închise la culoare merg din colțul ochilor în josul lateralelor nasului, iar nasul este marcat de o pată întunecată. Craniul este destul de larg în regiunea arcadei zigomatice; astfel, capul acestei pisici pare a fi relativ mai rotund.

Blana, nisipie, brună-roșiatică sau cenușie, este colorată uniform și nu are puncte; indivizi cu melanism și cu albinism au fost raportați din subcontinentul indian. Pisicilor albe observate în zonele de litoral din sudul Gațiilor de Vest le lipseau ochii roșii tipici albinoșilor adevărați. Un studiu din 2014 a sugerat că coloritul lor ar putea fi atribuit împerecherii între indivizi mult prea apropiați. Puii sunt dungați și cu puncte, iar adulții pot păstra câteva dintre semne. Peri cu vârful întunecat acoperă corpul, conferindu-i pisicii un aspect pestriț. Burta este în general mai deschisă la culoare decât restul corpului și partea din față a gâtului este palidă. Blana este mai deasă pe spate decât pe părțile inferioare. Două năpârliri pot fi observate pe an; blana este mai aspră și mai ușoară vara decât iarna. Părțile interioare ale picioarelor din față prezintă patru până la cinci inele; semne nedeslușite pot fi văzute pe partea dinafară. Coada cu vârf negru, lungă de 21 până la 36 cm, este marcată de două până la trei inele întunecate pe ultima treime a lungimii. Urmele labelor măsoară în jur de 5 cm × 6 cm; pisica poate acoperi 29 până la 32 cm cu un singur pas. Există o șiră a spinării deslușită. Datorită picioarelor lungi, cozii scurte și a smocurilor de la urechi, pisica de stuf se aseamănă cu un râs mic. Este mai mare și mai zveltă decât o pisică domestică.

Răspândire și habitat

Pisica de stuf se găsește în Orientul Mijlociu, Caucaz, subcontinentul indian, Asia Centrală și de Sud-Est, Sri Lanka și sudul Chinei.