Tulburările civile din România din 2012-2015 se referă la o perioadă prelungită de dezordine civilă și scandaluri politice în România, care au luat amploare în a doua jumătate a anilor 2000. Valul de demonstrații civile a început în ianuarie 2012, odată cu introducerea reformei noii legislații din sănătate. Protestele au fost alimentate de măsurile de austeritate care au fost aplicate în mai 2010, dar și de nepopularitatea guvernului Boc susținut de președintele Băsescu. Manifestațiile s-au caracterizat prin răspândirea revoltei și actelor de vandalism. Situația politică s-a înrăutățit, prin urmare prim-ministrul Emil Boc a decis să-și depună mandatul pe 6 februarie 2012.
În primele șașe luni din an, trei guverne s-au schimbat. Vara lui 2012 a fost marcată de o mare criză politică, alimentată de acuzațiile de plagiat asupra premierului susținut de PSD, Victor Ponta, și a culminat cu suspendarea președintelui Traian Băsescu. Cu toate că referendumul pentru demiterea președintelui a arătat că mai mult de 80% din votanți doreau demisia sa, referendumul a fost invalidat de către Curtea Constituțională deoarece prezența la urne a fost mai mică de 50%. În timpul acestei perioade, România a fost avertizată de puterile vestice asupra stării democrației, în măsura în care demiterea președinților Senatului și Camerei Deputaților s-a făcut într-o manieră dublă, iar personalitățile marcante din PSD, printre care și vicepreședintele Liviu Dragnea, au fost acuzate de fraudă la referendum.
După o victorie zdrobitoare la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, Victor Ponta – sprijinit de Uniunea Social-Liberală – a fost învestit în funcția de prim-ministru. Mandatul său a fost marcat de scandaluri de corupție și proteste de stradă. Manifestațiile au avut mai multe cauze, printre ele fiind creșterile taxelor, expolatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică și Proiectul Roșia Montană. Sute de mii de oameni, incluzând doctori, profesori, studenți și muncitori, și-au manifestat în stradă nemulțumirea privind politicile guvernului. Angajații din sistemul de transport și sănătate au declanșat mai multe greve în această perioadă. Deși în mare pașnice, protestele au degenerat în unele cazuri în ciocniri între protestatari și forțele de ordine. Guvernul Ponta a fost acuzat de organizațiile naționale și internaționale de folosirea excesivă a forței în Revolta de la Pungești. Etnicii maghiari au început o serie de proteste pentru autonomia Ținutului Secuiesc, în timp ce mișcările unioniste (Acțiunea 2012) au cerut unirea României cu Republica Moldova, atât în România cât și peste Prut.
În iarna lui 2014, alianța dintre PNL și PSD s-a desființat, după escaladarea tensiunilor interne dintre cele două partide. Partidul Național Liberal a părăsit alianța și a fuzionat cu Partidul Democrat Liberal pentru a forma cel mai mare partid de dreapta din România de după 1989. În vara aceluiași an, Victor Ponta de la PSD și Klaus Iohannis de la PNL și-au lansat candidaturile pentru alegerile prezidențiale. Spre surpinderea tuturor, candidatul de etnie germană Klaus Iohannis a câștigat alegerile. Eșecul lui Ponta se datorează în mare neregulilor cu privire la procesul de vot din diaspora și a numeroaselor scandaluri de corupție care implicau figure din partidul pe care-l conducea. În timpul campaniei electorale, oamenii au protestat împotriva lui Victor Ponta și a membrilor guvernului său, întrucât mii de cetățeni români din diaspora au fost împiedicați să își exercite dreptul de vot din cauza proastei organizări a procesului electoral.
Context
Probleme sociale La vremea aceea, România este țara cu cele mai ridicate niveluri de sărăcie din Uniunea Europeană. Mai mult din 30% din populație trăia cu mai puțin de 5 dolari pe zi. Într-un raport întocmit de Comisia Prezidențială pentru Analiza Problemelor Sociale și Demografice este specificată că există discrepanțe vizibile între categoriile sociale, grupurile privilegiate beneficiind de salarii și pensii mari în comparație cu restul populației. Falimentul multor companii a crescut rata șomajului, în iulie 2013 ajungând la 7.6%, cel mai ridicat nivel de la criza economică din 2010. Alte companii, inclusiv companiile de stat – Poșta Română, Căile Ferate Române, erau în pragul falimentului, fiind nevoite să facă tăieri.
După aplicarea unor măsure dure de austeritate în 2010, economia României și-a revenit. Prin urmare, în 2013, România a înregistrat cea mai mare creștere economică din UE. În ciuda acestei creșteri, standardul de viață a scăzut, mulți români neputând să-și asigure cheltuielile zilnice. Condițiile proaste de muncă, concedierile masive și creșterile taxelor au înfuriat populația care a umplut piețele principalelor orașe pentru a-și striga nemulțumirile.
Tulburările politice În ultimii 25 de ani, România a experimentat un proces complex de democratizare cu momente de criză, stagnare economică, naționalism radical și polarizare extremă. În ciuda aderării României la NATO în 2004 și Uniunea Europeană în 2007, situația politică a rămas instabilă, cu ciocniri periodice între instituțiile președinției, guvernului și parlamentului, precum cele din 2007 și 2012 și măsurile dure de austeritate care au alimentat tensiunile sociale.
Cronologia evenimentelor
Revoltele de la mijlocul lunii ianuarie 2012
Acestea vor fi primele evenimete din cei trei ani de tulburări civile. Au fost declanșate de introducerea unei noi reforme în legislația din sănătate și înrăutățirea standardului de viață. Popularitatea președintelui Traian Băsescu s-a prăbușit în mare după impunerea măsurilor de austeritate în 2010, anul în care România s-a confruntat, de asemenea, cu mari manifestații în stradă periodice. Încercarea de privatizare a serviciului SMURD și denigrările făcute de Traian Băsescu asupra lui Raed Arafat, fondatorul SMURD, a fost vehement criticată de oamenii din stradă.
Protestele au început cu o mare manifestație de 3000 de oameni la Târgu Mureș pe 12 ianuarie, în semn de solidaritate pentru Raed Arafat. În săptămânile următoare, protestele s-au răspândit în alte 60 de orașe din România și în zeci de orașe din Diaspora. În București, cel mai mare protest a avut loc pe 19 ianuarie, apogeul atins fiind de 20.000 de oameni care și-au exprimat nemulțumirile față de regimul Băsescu. Pentru mai multe zile, Bucureștiul a experimentat o răspândire a revoltelor și actelor de vandalism. Sute de polițiști și jandarmi au fost dislocați pe străzi pentru a se confrunta cu protestatarii furioși care au atacat vehiculele forțelor de ordine cu pietre, au vandalizat magazinele și au ars mașini. Jandarmeria a folosit gaze lacrimogene și grenade asurzitoare pentru a dispersa protestatarii care au blocat traficul din centrul Bucureștiului. Potrivit Jandarmeriei, distrugerile au fost cauzate de ultrașii echipelor de fotbal infiltrați printre protestatarii pașnici. În timpul acelor zile de revolte, mai mulți protestatari au intrat în sediul Televiziunii Române pentru a-i acuza pe jurnaliști de cenzură. Autoritățile au indicat că mai mult de 60 de oameni au fost răniți în timpul acestor ciocniri dintre protestatari și forțele de ordine, în timp ce 283 au fost arestați. Mai mulți jurnaliști au fost răniți în timp ce transmiteau evenimentele. South East Europe Media Organisation, o organizație neguvernamentală care-și are sediul în Viena, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la nivelul de violență îndreptat împotriva reporterilor care au transmis protestele.
În dimineața zilei de 6 februarie 2012, prim-ministrul Emil Boc și-a anunțat demisia, într-o încercare de „a calma situația socială”. În timpul săptămânilor de protest, Băsescu nu a declarat nimic și nu a apărut în public. Emil Boc a fost înlocuit de Mihai Răzvan Ungureanu, fost director al Serviciului de Informații Externe.
Criza politică din 2012
La scurt timp după ce guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu a picat printr-o moțiune de cenzură, Victor Ponta a preluat funcția. Ponta este un oponent categoric al lui Traian Băsescu. În iunie 2012, cei doi au fost protagoniștii unei mari crize politice, începând cu opinii contradictorii asupra reprezentantului României la reuniunea Consiliului European din 28 iunie și escaladând cu suspendarea președintelui Traian Băsescu. Premierul Victor Ponta a fost acuzat de plagiat în teza sa de doctorat. Aceste acuzații au alimentat instabilitatea politică.
Pe 3 iulie, Parlamentul României, la propunerea majorității reprezentate de Uniunea Social-Liberală, a votat pentru demiterea președintelui Senatului și președintelui Camerei Deputaților. Printr-o ordonanță de urgență, guvernul a restricționat atribuțiile Curții Constituționale, restaurându-i statutul din 2010. De asemenea, liderii USL, Victor Ponta și Crin Antonescu au demarat procedurile pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Aceste măsuri au iritat figurile politice internaționale care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la starea democrației și domniei legii în România. Pe 6 iulie, Băsescu a fost suspendat după ce moțiunea de cenzură a trecut votului din parlament grație coaliției de guvernare. Moțiunea a trecut cu 256 de voturi, cu 39 mai mult decât minimul necesar. Liderii USL și-au argumentat acțiunile prin a spune că președintele Traian Băsescu a încălcat Constituția și și-a depășit atribuțiile.
Pe 9 iulie, Curtea Constituțională a constatat suspendarea președintelui Băsescu și l-a confirmat pe Crin Antonescu în funcția de președinte interimar. Prin urmare, Curtea Constituțională a respins plângerile formulate de Vasile Blaga și Roberta Anastase, susținute de PDL, privind demiterea din funcție a Președintelui Senatului și a Președintelui Camerei Deputaților. Pe 20 iulie, USL a depus la Înalta Curte de Casație și Justiție, o plângere penală împotriva președintelui suspendat Traian Băsescu și a altor 14 persoane, pentru „difuzarea de informații false, pentru defăimarea țării și a națiunii și pentru periclitarea siguranței economiei naționale și a stabilității monedei”, dat fiind că Băsescu a catalogat evenimentele drept „lovitură de stat”. În zilele următoare, Crin Antonescu i-a tăiat linia telefonică specială a lui Băsescu, după ce Comisia de Apărare a Senatului a aflat că Agenția de Telecomunicații Speciale a dislocat ilegal linia telefonică secretă la biroul lui Băsescu. Băsescu a acuzat USL că a destructurat toate instituțiile de securitate națională și le-a catalogat drept „o bandă de trădători”.
Referendumul pentru demiterea președintelui a avut loc pe 29 iulie. Pe 21 august, Curtea Constituțională a decis că referendumul este invalid din cauza prezenței de sub 50%. Cu toate acestea, 87,52% dintre cei prezenți la referendum au votat pentru demiterea lui Băsescu. PDL a boicotat referendumul, în timp ce premierul maghiar Viktor Orbán i-a îndemnat pe etnicii maghiari din România să stea departe de urne, fapt care explică prezența scăzută la vot în județele majoritare maghiare Harghita și Covasna. Au existat zvonuri despre fraudarea voturilor. În octombrie 2013, vicepremierul Liviu Dragnea și alți 74 de persoane au fost acuzați de falsificarea datelor pentru a influența rezultatul votului. Pe 22 aprilie 2016, Liviu Dragnea a fost condamnat la doi ani de închisoare.
Proteste relatate
Vara lui 2012 în România a fost marcată nu doar de instabilitate politică, ci și de tulburări civile. La începutul lui iulie, în contextul scandalului de plagiat, au avut loc manifestații în mai multe locuri din București. Protestatarii, au pus numele protestului sugestiv „Protestul ghilimelelor”, și au participat sute de oameni, printre ei și fostul premier Ungureanu, cerând demisia lui Victor Ponta.