miniatura|Imaginea prezintă trei persoane într-o relație poliamoroasă.miniatura|Un demonstrant (stânga) cu un steag al mândriei poliamoroase în Malmö, Suedia, august 2017.
Poliamorul (se mai folosește și termenul polisexualitate), în sensul cel mai des utilizat, reprezintă practica sau stilul de viață ce implică a fi deschis(ă) către mai multe relații intime de iubire concomitente, în care toți partenerii sunt în cunoștință de cauză și își exprimă acceptul. Persoanele care consideră că acest tip de relații li se potrivesc se pot autodefini drept persoane poliamoroase (engl.: polyamorous) sau polisexuale (termen general); este des întâlnită prescurtarea poly.
thumb|Parada poliamorului în San Francisco, 2004.|alt=
Terminologie stanga|miniatura|Steagul polisexualității Poliamorul este un neologism și un cuvânt hibrid: poly provine din limba greacă și înseamnă mai mulți/multe, multiplu, iar amor provine din limba latină și înseamnă iubire. Cuvântul a fost adus în vorbirea curentă în mod independent de mai multe persoane, printre care Morning Glory Zell-Ravenheart, al cărei articol intitulat „A Bouquet of Lovers” („Un buchet de iubiți”) (1990) a încurajat răspândirea termenului, și Jennifer Wesp, care a creat newsgroup-ul Usenet alt.polyamory în 1992. Totuși, termenul a fost utilizat ocazional încă din anii '60, iar acest tip de relații existau chiar și în afara culturilor poligame cu mult înainte ca numele să fie inventat; pentru un exemplu datând din anii 1920, vezi William Moulton Marston.
În anul 1999, Morning Glory Zell-Ravenheart a oferit redactorul Dicționarului Oxford al limbii engleze, la cererea acestuia, următoarea definiție (ce nu a fost inclusă în dicționar):
[Poliamorul este] „practica, starea sau capacitatea de a avea, în același timp, mai multe relații de iubire sexuale în care toți partenerii sunt în cunoștință de cauză și își exprimă acceptul.” Intenția a fost ca termenul să fie cuprinzător, iar în acest context nu am intenționat niciodată să excludem swinging-ul în mod special, în cazul în care cei ce îl pracică doresc să adopte termenul și să fie incluși. Din câte am înțeles, swinging-ul nu presupune în mod specific „a înșela”, și implică în mod sigur „mai mulți iubiți”! Mai mult, am înțeles din discuțiile noastre cu unii swingeri activi că mulți dintre aceștia sunt strâns legați de diverșii lor parteneri, ca cei mai buni prieteni sau ca parteneri regulați. Cele două ingrediente esențiale ale conceptului de „poliamor” sunt „mai multe” și „iubire.” Mai precis, este așteptat ca persoanele din acest tip de relații să aibă o puternică legătură sentimentală, să fie reciproc implicate în viețile partenerilor în planuri multiple, și să țină unele la altele. Acest termen nu se aplică partidelor de sex recreațional sau ocazional, orgiilor anonime, aventurilor de o noapte, activităților de „agățare”, prostituției, „înșelărilor”, monogamiei în serie sau definiției populare a swinging-ului drept „petreceri cu schimb de parteneri”.Nu există, totuși, o definiție unică universal acceptată a 'poliamorului'. Există accepția generală că 'poliamorul' presupune multiple relații consensuale de iubire (sau deschiderea către acestea), dar dincolo de acest punct, termenul este la fel de ambiguu ca și cuvântul iubire. Este mai probabil ca o relație să fie numită „poliamoroasă” dacă este de lungă durată, implică un angajament (de exemplu o ceremonie oficială) și înțelegeri privind traiul și/sau organizarea financiară în comun, dar nici unul dintre aceste criterii nu este necesar sau definitoriu.
Spre exemplu, o persoană ce are mai mulți parteneri în plan sexual poate lega prietenii 'amoroase' puternice cu aceștia, fără a simți o iubire romantică pentru ei. Alegerea persoanei respective de a se identifica drept adept al „poliamorului” sau drept swinger, sau de a utiliza alt termen, depinde adesea mai mult de atitudinea sa către „poliamoriști”, „swingeri” etc. decât de natura exactă a relației proprii. Diverși termeni pot accentua diverse aspecte ale interacțiunii, dar atât „swinging” cât și „poliamor” pot face referire la o gamă largă de concepte; acest fapt permite un anumit grad de suprapunere.
În mod similar, o relație deschisă în care toți participanții sunt prieteni vechi poate fi considerată 'poliamoroasă' într-un sens mai larg al cuvântului, dar în sensurile restrânse (vezi mai jos) poate fi exclusă din această categorie. Între aceste două concepte există un grad de suprapunere sufiecient de mare încât să poată fi utilizat termenul de 'relație deschisă' pe post de înlocuitor cu sens larg în conversațiile cu persoane nefamiliarizate cu termenul „poliamor”.
Termenii principal (sau relație principală / relații principale) și secundar (sau relație secundară / relații secundare) sunt adesea utilizați pentru a indica importanța diverselor relații în viața unei persoane. Astfel, o femeie căsătorită ce are și un alt partener poate face referire la soțul ei drept „principalul” (sau „relația principală”). (Bineînțeles, aceste concepte sunt utilizate în paralel cu alți termeni din circulație, precum „iubit(ă)”, „prieten(ă)”, „jumătate” etc.)
Simbolurile poliamorului Deși „poliamoriștii” au adoptat mai multe simboluri diverse, nici unul nu este universal recunoscut. Simbolul cel mai des întâlnit este inima împletită cu semnul infinitului (prezentat la începutul articolului). Un alt simbol este imaginea unui papagal, deoarece în limba engleză „Polly” este un nume comun pentru aceste păsări.
Forme de poliamor Formele poliamorului includ: Polifidelitate, ce presupune multiple relații de iubire cu contacte sexuale limitate la partenerii din grup. Sub-relațiile, ce fac diferența între relațiile „principale” și „secundare” (de exemplu majoritatea căsătoriilor deschise). Poligamie (poliginie și poliandrie), în care o persoană se căsătorește cu mai multe persoane (ce pot fi sau nu ele însele căsătorite sau implicate în relații amoroase). Relații de grup și căsătorii în grup, în care toți cei implicați se consideră asociați unul cu celălalt, aduse în atenție de Robert A. Heinlein (în romane precum Stranger in a Strange Land (Străin în țară străină) și The Moon Is a Harsh Mistress (Luna e o doamnă crudă)), de Robert Rimmer și de autoarea Starhawk în cărțile ei The Fifth Sacred Thing (Al cincilea lucru sacru) (1993) și Walking to Mercury (Mergând spre Mercur) (1997). Rețele de relații interconectate, în care o anumită persoană poate avea relații cu grade diverse de importanță cu diferite alte persoane. Relații „mono/poly” în care unul din parteneri este monogam dar consimte ca celălaltă să aibă relații exterioare. Așa-numitele relații „geometrice”, descrise prin numărul de persoane implicate și conexiunile dintre acestea. Exemple sunt „triadele” și „quad”-urile, precum și geometriile „V” și „N”. Membrul ce realizează conexiunea într-o relație în V este uneori numit „pivot”, iar partenerii indirect conectați sunt numiți „ramuri”. Partenerii-ramură sunt mult mai atașați de „pivot” decât unul de celălalt. Pe de altă parte, în geometria „triunghi” toți partenerii sunt direct conectați și atașați unul de altul în grade comparabile. O triadă poate fi fie un V, fie un triunghi.
O persoană din cadrul unei relații sexuale exclusive se poate totuși descrie pe sine drept „poliamorist” în cazul în care are legături sentimentale semnificative cu mai mult de o singură persoană. În plus, este posibil ca persoanele ce se autonumesc „poliamoriste” să accepte relații monogame cu un anumit partener, fie datorită faptului că s-a ajuns la o înțelegere, fie pentru că monogamia îi pare potrivită cu acel partener.
Relații deschise Relația deschisă reprezintă o relație (de obicei, între două persoane) în care cei implicați sunt liberi să aibă alți parteneri; în cazul în care cuplul ce convine asupra acestui lucru este căsătorit, termenul este căsătorie deschisă. Termenii „relație deschisă” și „poliamor” nu sunt identici. În sens larg, „deschis” se referă la aspectul sexual al relației neexclusive, în timp ce poliamorul presupune extinderea relației prin permiterea transformării diverselor legături (sexuale sau de alt tip) în relații adiționale de lungă durată:
Unele relații au restricții clare în ceea ce privește partenerii (de exemplu polifidelitatea); aceste relații sunt poliamoroase, dar nu deschise. Unele relații permit sexul în afara relației principale, dar nu sentimentele de iubire (vezi swinging); aceste relații sunt deschise, dar nu poliamoroase. Unii poliamoriști nu acceptă dihotomiile „în relație / în afara relației” și „partener / non-partener”; fără aceste deosebiri, clasificarea unei relații drept „deschisă” sau „închisă” nu are sens. Unii poaliamoriști consideră „poliamorul” drept orientarea filozofică proprie -- se consideră capabili și dornici de a avea multiple iubiri -- și utilizează termenul de „relație deschisă” drept o descriere logistică a modului în care relația poliamoroasă este exprimată sau implementată. Spre exemplu, ar putea spune: „Sunt poliamorist; eu și partenerul meu principal avem o relație deschisă (în care regulile de bază sunt)...” Alte câteva tipuri de relații non-monogame (dar nu neapărat poliamoroase) sunt prezentate în cadrul polirelațiilor.
Statutul legal al relațiilor poliamoroase Trei sau mai multe persoane pot forma și lua parte la o relație în mod legal în majoritatea țărilor (excepție făcând țările cu legi împotriva homosexualității). În majoritatea cazurilor, însă, legile nu permit căsătoria, nu oferă protecție egală pentru toți partenerii și nici protecție egală cu cea oferită cuplurilor căsătorite (de exemplu, în domeniul drepturilor parentale). Situația acestor persoane este considerată identică cu cea a persoanelor care trăiesc împreună sau au o relație în alte condiții. De obicei, maxim un cuplu poate alege să fie tratat drept „căsătorit”.
Bigamia este infracțiunea comisă de cel/cea care se căsătorește, în același timp, cu mai multe persoane; deși este o practică strict interzisă în majoritatea țărilor, unele state o acceptă. Pe de altă parte, practica de a avea mai mulți parteneri neconjugali (chiar în cazul unei persoane căsătorite) este legală în majoritatea țărilor; aceasta poate constitui, cel mult, baza unui divorț în cazul în care soțul/soția nu își dă consimțământul sau consideră că interesul pentru un alt partener a destabilizat căsnicia. Există, totuși, excepții în unele state din SUA: în Carolina de Nord, o persoană căsătorită poate acționa în justiție o terță parte pentru „pierderea afecțiunii” soțului/soției sau pentru comiterea unui adulter cu acesta/aceasta ; de asemenea, peste douăzeci de state din SUA au legi împotriva adulterului .
În plus, Legea privind parteneriatul domestic din 2004 din New Jersey poate fi combinată cu legile privind căsătoria în vederea asocierii legale (dar, totuși, imperfecte) a oricărui grup de persoane, cu condiția ca cel puțin una din următoarele afirmații să fie adevărată: (a) numărul bărbaților este egal cu cel al femeilor; (b) numărul bărbaților diferă cu o unitate de cel al femeilor; (c) numărul bărbaților diferă cu două unități de cel al femeilor și ambele numere sunt pare. De exemplu, 8 femei și 6 bărbați se pot asocia; dar nu se pot asocia 8 femei și 5 bărbați și nici 5 femei și 3 bărbați; de asemenea, nu se pot asocia persoanele dintr-o comunitate unisex mai mare de două persoane.
Până în prezent, nu s-a încercat extinderea legilor ce utilizează un test similar celui din Marea Britanie pentru relațiile „conjugale sau de trai în comun cu statut de relație conjugală” la relațiile cu mai mulți parteneri (în scopul de a considera parteneriatul drept o „căsătorie de drept comun”).