Hidropizia sau hidropsul (din greaca hydor, hydatos = apă + opsis = aspect) este o acumulare anormală de lichid seros, prin diverse mecanisme, la nivelul unor cavități preformate (peritoneală, pleurală, pericardică), al unor compartimente din organism sau în țesutul conjunctiv. Acumularea de lichid (sau gaz) într-o cavitate a organismului sau anumite țesuturi se mai numește epanșament.Valeriu Rusu. Dicționar medical. Ediția a II-a revizuită și adăugită. Editură Medicală, București, 2004Elizabeth A. Martin. Oxford. Dicționar de medicina. Editia a VI-a. Editura ALL. 2011Hydropisie. Dictionnaire médical de l'Académie de Médecine Hidropizia este cunoscută popular sub numele de dropică (acest termen popular se referă mai ales la ascită sau anasarcă; dropică la cap are sensul de hidrocefalie).Eugenia Dima, Doina Cobeț, Laura Manea, Elena Dănilă, Gabriela E. Dima, Andrei Dănilă, Luminița Botoșineanu. DEXI - Dicționar explicativ ilustrat al Limbii Române. Editura Gunivas, 2007.
Forme de hidropizie
În funcție de caracterul și localizarea acumulării lichidului seros se disting următoarele forme ale hidropizii: ascită - acumularea de lichid în cavitatea peritoneală. hidropericard - epanșament în interiorul cavității pericardice hidrotorax - acumularea de lichid seros (transsudat) în cavitatea pleurală. hidrartroză (hidrops articular) - acumularea de lichid într-o cavitate articulară hidrops labirintic (hidropizie labirintică) - transsudat seros în labirintul anterior sau posterior al urechii interne hidrops vezicular - dilatarea veziculei biliare, ce conține bilă albă hidrops corneean - acumulare bruscă, dureroasă de lichid în cornee edem – infiltrație de lichid seros în țesuturi, îndeosebi în piele, cu acumulare de lichid în țesutul conjunctiv subcutanat. Edemul poate fi local sau afectează un organ întreg (edemul pulmonar, edemul cerebral), iar forma sa generalizată se numește anasarcă. hidrops fetal (anasarcă fetoplacentară, boală Schridde) - edem generalizat și intens al placentei și al fetusului, cu producere de ascită hidrocefalie - creșterea anormală a cantității de lichid cefalorahidian la nivelul ventriculelor cerebrale
Personalități decedate de hidropizie
480 î.Hr.: Heraclit din Efes (în ceea ce-l privește, este doar o ipoteză) 40 : Gnaeus Domitius Ahenobarbus (tatăl lui Nero) 138 : Hadrian (împărat roman) 423 : Honorius (împărat roman) 630 : Sfânta Onenne (sfântă bretonă probabil legendară) 641 : Heraclius I (împărat bizantin) 768 : Pepin cel Scurt 847 : Al-Wāt̠iq (calif abasid) 1231 : Sfântul Anton de Padova 1252 : Amata de Assisi 1274 : Sfântul Toma d'Aquino 1285 : Filip I de Savoia 1495 : Ioan al II-lea al Portugaliei 1588 : Julien de Médicis (ipoteză) 1592 : Alessandro Farnese 1597 : Sfântul Petru Canisiu 1616 : Miguel de Cervantes 1653 : Alphonse-Louis du Plessis de Richelieu 1662 : Gabrielle de Livron-Bourbonne 1711 : Nicolas Boileau 1727 : Ecaterina I a Rusiei 1756 : Rolland-Michel Barrin, conte de La Galissonière 1761 : Fougeret de Monbron 1763 : Pierre de Marivaux 1816 : Charles Pierre François Augereau 1820 : Manuel Belgrano 1827 : Ludwig van Beethoven 1842 : Clemens Brentano 1877 : Gustave Courbet 1886 : Franz Liszt 842 : Sfântul Grigorie Decapolitul
Hidropizia infecțioasă a peștilor
Hidropizia infecțioasă (ascites infectiosa cyprinorum, viremia de primăvară, eritrodermatita peștilor) este o boală infectocontagioasă gravă a unor pești, întâlnită în special la crap și caras, care se manifestă sub formă de edem generalizat, ascita. Mai puțin receptivi sunt linul, plătica, babușca, mreana, știuca, șalăul sau peștii de acvariu. Hidropizia infecțioasă este cunoscută atât în apele naturale, cât mai ales în crescătorii. Agentul patogen este virusul Rhabdovirus carpio din familia Rhabdoviridae în asociație cu bacteria Aeromonas punctata (sau Pseudomonas fluorescens). Incubația este 2-4 săptămâni.L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978. Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucuresti 1952
Se disting 3 forme a hidropiziei infecțioase: Forma acută (viremia de primăvară) care se manifestă prin lepidortoză (solzi zbârliți), exoftalmie, ascită, edem generalizat, hemoragii subcutanate, branhii palide și cu puncte hemoragice, hipodinamie. Forma subacută (eritrodermatita) cu ulcerații mari, profunde și necroza cutanată a înotătoarelor Forma cronică (eritrodermatita) cu eritem abdominal și la baza înotătoarelor pectorale, puncte hemoragice, flictene sau ulcere cutanate, necroze musculare și la înotătoare.
Combaterea bolii se efectuează prin tratamente cu antibiotice (cloramfenicol, streptomicină, aureomicină), injectate intraperitoneal sau adăugate în amestec cu furaje.
Note
Categorie:Patologie