Comunitatea LGBTQ (sau LGBTQ+) a adoptat de-a lungul timpului diferite simboluri care să afirme identitatea comunității prin unitate, mândrie, valori comune și devotament unul față de celălalt. Simbolurile LGBT exprimă idei, concepte și identitatea de grup atât in cadrul comunităților lor, cât și în mass-media. Însă nu toate persoanele LGBT recunosc sau poartă aceste simboluri. Într-un sondaj comandat de revista The Advocate, 71% dintre respondenți au afirmat că au purtat și poartă simboluri LGBT pe rucsacuri, haine etc.

Până în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în multe societăți se credea că orientarea sexuală diferită de cea a majorității constituie un păcat sau o boală. Deseori, aceste persoane erau persecutate prin lege. Homosexualii au fost nevoiți să-și ascundă orientarea, în scopul de a evita abuzurile, închisoarea sau chiar moartea. La sfârșitul anilor 1960, pe fondul dezvoltării active a contraculturii, emulată și de al doilea val de feminism și mișcarea pentru drepturile civile ale populației de culoare, apare o nouă mișcare socială și politică (mișcarea LGBT). De atunci s-a stabilit un sistem formal de simboluri pentru identitatea și unitatea manifestărilor sale.

Două dintre cele mai recognoscibile simboluri ale acestei comunități sunt triunghiul roz și steagul-curcubeu. Triunghiul roz, inițial folosit pentru persecuția homosexualilor în timpul Holocaustului, a fost reclamat de comunitatea LGBT, devenind după cel de-Al Doilea Război Mondial un simbol pozitiv al identității gay și al mișcării pentru drepturile homosexualilor. Steagul-curcubeu, folosit în trecut ca simbol al unității între toți oamenii, a fost adoptat de comunitatea LGBT ca simbol al mândriei și diversității comunității.

Astăzi, simbolistica LGBT este un domeniu vast, variind de la simboluri sexuale și simboluri ale feminității (precum lambda) la diferite conotații atribuite culorilor cu care persoanele LGBT se identifică.

Steaguri Steagul-curcubeu

Versiunea originală cu opt benzi proiectată de Gilbert Baker pentru parada LGBT din San Francisco (1978).

Versiunea cu banda roz îndepărtată (1979). Pigmentul roz nu era disponibil în cantități industriale.

Versiunea cu șase benzi folosită la scară largă din 1979. Indigoul și turcoazul au fost schimbate în albastru regal. Unul dintre cele mai folosite și recunoscute simboluri ale mișcării gay, steagul-curcubeu este un simbol atât al mișcării LGBT, cât și al persoanelor heterosexuale care susțin moral sau prin acțiuni concrete libertatea de expresie a persoanelor LGBT.

De-a lungul istoriei, persoanele gay foloseau culori deschise pentru a-și semnala homosexualitatea cu alte persoane de aceeași orientare. Oscar Wilde a fost faimos pentru purtarea unei garoafe verzi atașată de rever, iar floarea se crede că a fost folosită de el și alți londonezi și parizieni ai sfârșitului de secol XIX–începutului de secol XX pentru a-și exprima tacit orientarea lor. Robert Hichens descrie fenomenul în Garoafa verde (1894), și, în parte, cartea a fost un catalizator în procesul lui Wilde pentru sodomie. Galbenul era folosit în același scop în Australia. Potrivit cărții Sunshine and Rainbows, un studiu al culturii gay din Queensland, „dacă doreai să atragi atenția aceluiași sex, purtarea unei perechi de șosete de culoare galbenă deseori da rezultate”. În timpul Holocaustului, bărbații gay au fost forțați să poarte triunghiuri roz, cu timpul acest simbol fiind revendicat de comunitatea gay. Violetul a devenit, de asemenea, un simbol popular al mândriei gay în anii 1960 și 1970, când locuitorii din San Francisco au încercat să facă un simbol din „mâna violet”, iar cei din Boston lipeau postere cu rinoceri mov.

Conceptul curcubeului a fost utilizat încă din antichitate de către majoritatea culturilor: greacă, africană, amerindiană, orientală, celtică – cu diferite semnificații. Steagul-curcubeu a fost conceput în anul 1978 de către Gilbert Baker (1951–2017), un artist din San Francisco. Mulți au sugerat că inspirația lui Baker pentru conceptul steagului derivă din balada „Over the Rainbow”, interpretată de Judy Garland în filmul Vrăjitorul din Oz (1939), dar și din revolta de la Stonewall care a avut loc la câteva zile după moartea lui Judy Garland (ea a fost una dintre primele icoane gay). O altă sugestie a originii steagului-curcubeu este faptul că în campusurile studențești din anii '60, studenții manifestau pentru pacea mondială prin afișarea unui „steag al raselor” (numit și „steagul rasei umane”) cu cinci benzi orizontale (de sus în jos, roșu, alb, maro, galben și negru). Potrivit propriilor declarații, ideea steagului-curcubeu a apărut odată cu mișcarea hippie a acelei perioade, în mare parte influențată de pionieratul poetului și activistului gay Allen Ginsberg. Baker însuși, împreună cu o echipă de 30 de voluntari, a cusut manual prototipul în mărime naturală al drapelului pentru Gay and Lesbian Freedom Day March din 25 iunie 1978. Steagul a fost numit afectuos „Noua glorie” și aclamat cu entuziasm de miile de oameni care au manifestat pe străzile San Francisco-ului. În 1979, steagul a fost adoptat de Pride Parade Committee, după asasinarea activistului pentru drepturi LGBT Harvey Milk din 27 noiembrie 1978. Deși steagul original avea opt benzi (roz, roșu, portocaliu, galben, verde, turcoaz, albastru și violet), actualul steag LGBT are doar șase benzi (roșu, portocaliu, galben, verde, albastru și violet). Curcubeul cu șase culori a devenit foarte popular, ajungând să fie recunoscut oficial de către Congresul Internațional de Vexilologie. Cu timpul, steagul a devenit un simbol global. Designul s-a dovedit versatil; oamenii au incorporat curcubeul în variații ale diferitelor steaguri naționale sau statale, cum ar fi Texas, Canada sau Africa de Sud. În iunie 2015, Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York a adăugat steagul în colecția sa de simboluri și opere de artă.

Fiind lansat la o paradă gay, steagurile-curcubeu sunt deseori fluturate în timpul unor astfel de manifestații. Steagul-curcubeu a inspirat o mare varietate de alte simboluri înrudite, cum ar fi inelele libertății și alte accesorii.

Culorile curcubeului sunt un simbol al diversității din comunitatea LGBT, al diversității orientării sexuale și al speranței pentru drepturi egale. Fiecare dintre cele opt culori simbolizează aspecte ale vieții homosexualilor și lesbienelor: Roz aprins Sexualitate Roșu Viață Portocaliu Vindecare Galben Soare Verde Natură Turcoaz Artă Indigo Armonie Violet Spirit

Variante Steagul victoriei împotriva SIDA folosește steagul-curcubeu cu o dungă neagră jos pentru a comemora victimele acestei boli. Sergentul Leonard Matlovitch, veteran din Vietnam cu SIDA, a sugerat ca în momentul când se va găsi o cură pentru SIDA toate dungile negre să fie îndepărtate și arse în mod ceremonios la Washington, D.C.

Adepții culturii leather a comunității LGBT au modificat steagul-curcubeu pentru a avea o dungă neagră în loc de una violet. Cu toate acestea, această variantă ar putea fi confundată cu versiunea „victorie împotriva SIDA” a steagului-curcubeu, deoarece acestea sunt similare.

Steagul-curcubeu cu dungă albă pe verticală, în palan, denotă faptul că toate orientările non-heterosexuale sunt incluse. De asemenea, există versiuni ale steagului-curcubeu în care simbolurile astrologice ale planetelor Marte, respectiv Venus, de culoare albă și îmbinate, apar pe un canton albastru în colțul din stânga sus al steagului. Acestea semnifică homosexualitatea masculină, respectiv homosexualitatea feminină.

Galerie

Steagul bi

Steagul bi a fost proiectat de Michael Paige în 1998 pentru a da comunității bisexuale propriul simbol, asemenea steagului-curcubeu care definește comunitatea LGBT. Scopul lui a fost acela de a spori vizibilitatea bisexualilor, atât în rândul societății, cât și în cadrul comunității LGBT. Primul steag bi a fost prezentat la prima petrecere aniversară a BiCafe, pe 5 decembrie 1998. Paige a preluat culorile de la un simbol al bisexualității deja existent, dându-i propriul semantism:

Rozul simbolizează atracția sexuală între aceleași sexe (gay și lesbiene), albastrul reprezintă atracția sexuală pentru sexul opus (heterosexuali), iar rezultanta prin suprapunerea celor două, culoarea mov, reprezintă atracția sexuală pentru ambele sexe (bisexuali).

Semilunile bisexualității reprezintă de asemenea această comunitate și folosesc aceleași culori (roz, albastru și mov). Simbolul descrie două semiluni, spate în spate și de sus în jos. Acesta a fost conceput de Vivian Wagner, împreună cu o echipă în 1998, și este utilizat pe scară largă în Germania și țările vecine, ca substituent al triunghiului roz, simbol al persecuției homosexualilor sub dictatura hitleristă.

Steagurile transgender Spre deosebire de comunitatea LGBT care a adoptat un singur steag, și anume steagul-curcubeu, diferite persoane, organizații și comunități transgender nu au ajuns la un numitor comun în ceea ce privește stabilirea unui singur design de steag care să reprezinte întreaga comunitate. În schimb, există numeroase steaguri folosite și aprobate de diverse persoane, organizații sau comunități transgender. Diferitele steaguri au reprezentat și continuă să reprezinte mândria transgender, diversitatea și drepturile acestora. Cel mai important și răspândit model de astfel de steag este cunoscut în țările anglofone drept „Transgender Pride flag”. Acesta a fost creat de transsexuala Monica Helms în 1999 și a fost prezentat pentru prima dată la parada gay din Phoenix, Arizona, în anul 2000. Steagul reprezintă comunitatea transgender și constă în cinci benzi orizontale: două în albastru deschis, două în roz și una, centrală, în alb. Helms descrie semnificația steagului transgen astfel:

În Ontario, un steag cunoscut drept „Trans Flag”, creat de designerul grafic Michelle Lindsay din Ottawa, este larg folosit în rândul comunității transgen din regiune. Acesta constă din două dungi: jumătatea de sus, în magenta, reprezintă sexul feminin, iar jumătatea de jos, în albastru, reprezintă sexul masculin, peste care se suprapune simbolul persoanelor transgen în alb.

În 2002, Jennifer Pellinen a creat un steag transgen care are, de sus în jos, cinci dungi în roz, lila, indigo, violet închis și albastru. Dungile roz și albastră reprezintă femeia, respectiv bărbatul. Cele trei dungi violet reprezintă diversitatea comunității transgen și a genurilor, altele decât feminin și masculin.

Sub termenul generic „transgen”, genderfluid este un subgrup al comunității genderqueer. Steagul genderfluid reprezintă fluctuațiile și flexibilitatea de gen în rândul persoanelor genderfluid. Steagul a fost conceput de J. J. Poole în 2012 și constă în cinci benzi orizontale, de culori distincte: rozul reprezintă feminitatea, albul – lipsa de gen, violetul – o combinație de masculinitate și feminitate, negrul – toate celelalte identități de gen diferite de feminitate și masculinitate, iar albastrul – masculinitatea.

„Neutrois” reprezintă o identitate din categoria „nonbinar” și „transgen”. Termenul a fost creat de H. A. Burnham în 1995 și reprezintă persoanele cu gen neutru și care caută să-și piardă caracteristicile sexuale secundare (sâni, păr facial și corporal, distribuția grăsimii etc.). Termenul se confundă uneori cu „agender” (lipsa de gen în totalitate). Cei mai mulți oameni par să creadă că persoanele neutrois au disforie de gen, în timp ce persoanele agender nu, însă această distincție este inexactă. Steagul neutrois se compune din trei benzi orizontale în alb, verde închis și negru. Albul reprezintă neutralitatea, verdele închis (inversul lavandei) – genul nonbinar, adică nici feminin, nici masculin, iar negrul – lipsa de gen.

Steagul bear