Acest glosar cuprinde termeni din biochimie, farmacologie și toxicologie.
Cuprins Ab - Ac • Ad - Al • Am - An • Ap - Az • B • Ca - Ce • Ch - Cz • D • E • F • G • H • I • J • K • L • M • N • O • P • R • S • T • U • V • Z Vezi și • Legături externe
A
Ab - Ac abietin - substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă și în alcool; sinonim: coniferină. abiogen - (despre un proces chimic) are are loc, se petrece în absența materiei vii, pe cale anorganică. abortiv – substanță care provoacă avort. absintină -substanță specifică eliminată de frunzele de pelin (Artemisia absinthium L.). acaricide - clasă de combinații chimice insecticide care combat acarienii. accelerator cardiac - compus capabil să mărească frecvența bătăilor inimii (de exemplu: adrenalina). accelerină - pseudoglobulină termolabilă care intervine în mecanismul de coagulare a sângelui, accelerând conversia protrombinei în trombină. acebutolol - medicament beta-blocant, utilizat frecvent în tratamentul hipertensiunii arteriale, anginei pectorale și tulburărilor de ritm cardiac. acetazolamidă – medicament utilizat ca diuretic (astăzi înlocuit cu diuretice mai eficiente) în insuficiența cardiacă, în ciroza hepatică etc. acetilcolină - substanță organică rezultată prin acetilarea colinei cu ajutorul cetil-coenzimei, neurotransmițător în sinapsele nervilor parasimpatici și în joncțiunile neuromusculare. acetonitril - nitrilul acidului acetic, lichid incolor cu miros specific, solvent excelent, materie primă în fabricarea vitaminei B. acetilsalicilic, acid ~ - substanță cristalină, albă, obținută sintetic din acid salicilic și anhidridă acetică; are acțiune febrifugă, antiiflamatorie, antireumatismală și analgezică, cunoscut sub denumirea comercială de aspirină. acidamină - produs obținut prin transformarea treptată a albuminoidelor alimentare. acid gras - acid organic, principalul constituent al lipidelor. acid gras esențial - categorie de grăsimi, care includ acidul linoleic, acidul linolenic și acidul arahidonic, pe care organismul nu le produce, dar sunt importante pentru sinteza de hormoni. acid gras trans - acid gras nesaturat, care se regăsește în cantități mici în carne și în grăsimea din lapte. acidofil: - leucocit granulocit ale cărui granulații citoplasmatice au afinitate pentru coloranți acizi, ca eozina polinucleară, care are proprietatea de a fixa coloranții biochimici acizi; - (despre substanțe sau compuși tisulari sau celulari) cu afinitate selectivă pentru un mediu acid; oxifil. acidol – clorhidrat de betaină, utilizat în anaclorhidrie (sinonime: betacid, acidopeps). acidopeps – vezi: acidol. acizi biliari - acizi organici care intră în compoziția bilei: acidul colic, acidul dezoxicolic, acidul glicocolic si acidul taurocolic. acizi grași cu lanț scurt - compuși organici care intră în componența lipidelor și care pot fi absorbiți rapid: butiric, capronic, caprilic, caprinic; sinonim: acizi grași volatili. acizi grași volatili - vezi acizi grași cu lanț scurt. aconitină – alcaloid foarte toxic extras din Aconitum napellus (popular: omag); provoacă inhibiția centrilor nervoși bulbospinali și are efecte analgezice. acriflavină – vezi: tripaflavină. ACTH - hormon sintetizat și stocat în glanda hipofiză anterioară, fiind eliberat la orice formă de stres; controlează secreția hormonilor corticosteroizi de către glanda suprarenală (sinonime: (hormon) adrenocorticotrop, adrenocorticotropină, corticotropină). actină - proteină care se găsește în mușchi, având rol în contracția acestora. actinomicină - antibiotic cromopeptidic izolat din diferite specii de streptomicete. activatori ai canalelor de potasiu - medicamente care controlează mișcarea ionilor de potasiu prin canalele de proteine în membrana celulară; sunt utilizate pentru a îmbunatăți circulația sangvină în mușchiul cardiac în caz de angină pectorală. activatori ai plasminogenului - enzime care convertesc plasminogenul inactiv în plasmină activă, care dizolvă cheagurile sangvine. acțiune cumulată - efectele toxice ale unui medicament, produse prin administrări repetate de doze mici la intervale care nu sunt destul de lungi pentru ca medicamentul sa fie descompus sau excretat.
Ad - Al adamantină - substanță albă care acoperă coroana dentară; smalț dentar. adaptogen - substanță care crește capacitatea organismului de a răspunde la stres, ajutându-l să se adapteze fizic, psihic și imunitar. adenină – substanță din clasa purinelor, prezentă în diferite țesuturi animale și vegetale; este numită și vitamina B4. adenozină - nucleozidă alcătuită dintr-o moleculă de adenină și o pentoză. adenozin-fosforic, acid ~ - combinație între adenină, riboză și una, două sau trei molecule de acid fosforic (acid adenozin-monofosforic (AMP), difosforic (ADP) sau trifosforic (ATP)), care participă la procesele energetice din celule și din țesuturi. adenozintrifosfat - trinucleotid compus din adenină, riboză și trei radicali fosfat, care se găsește în celule și are rol de a stoca energia acestora pentru contracția musculară (sinonim: acid adenozintrifosforic). adenozintrifosforic, acid ~ - vezi adenozintrifosfat. adermină – vezi: vitamina B6. adjuvant - (medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament și permite absorbția lui mai ușoară sau facilitează acțiunea lui, având rolul de a completa tratamentul specific. adrenalină - hormon secretat de glanda suprarenală, cu acțiune asupra metabolismului, mărind consumul de oxigen și provocând creșterea concentrației glucozei în sânge (sinonime: epinefrină, suprarenină). adrenalon - produs intermediar de oxidare a adrenalinei, cu acțiune vasoconstrictoare. adrenocorticotrop, hormon ~ - vezi ACTH. adrenocorticotropină - vezi ACTH. adrenocrom - produs intermediar al metabolismului adrenalinei care determină reducerea timpului de sângerare și mărește rezistența capilară. adrenolitic - (substanță) care se opune acțiunii adrenalinei. adrenomimetic - (substanță) cu acțiune similară catecolaminelor. adrenosteron - hormon sexual masculin prezent la nivelul cortexului, cu acțiune virilizantă. aerosol - sistem compus din particule solide sau lichide dispersate într-un gaz și utilizat în tratarea a diverse boli (cum ar fi aerosolii cu antibiotice, aerosolii cu efedrină). afion - lichid narcotic extras din macul de grădină (Papaver somniferum). afrodiziac - substanță sau aliment care stimulează impulsurile sexuale. aftershave - lichid pe bază de alcool, utilizat după bărbierit ca antiseptic și astringent. agar-agar – substanță zaharoasă extrasă din alge marine, utilizată în industria alimentară sau ca mediu de cultură pentru bacterii, ciuperci și alge. agonist - substanță care acționează la nivelul receptorilor celulari producând același efect sau efect similar cu acela al mesagerilor chimici normali ai organismului (vezi și antagonist). alanină – aminoacid natural, întâlnit frecvent în proteine. alantoină - produs de oxidare al acidului uric, prezent în urina mamiferelor. albastru de metilen – pulbere de culoare albastră-închis, utilizată în special ca antiseptic. albuminat - combinație a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină. albumină – substanță naturală din clasa proteinelor, solubilă în apă și coagulabilă prin încălzire și care se transformă prin hidroliză în aminoacizi și amoniac. albuminoid - proteină insolubilă, care se găsește în țesuturile cartilaginoase (exemplu: scleroproteina). albuminometru - aparat pentru determinarea cantității de albumină dintr-un lichid organic. albumoză – produs primar de degradare a proteinelor (de exemplu prin descompunerea albuminei în timpul digestiei gastrice); este prezent în plasmă sau în urină și este necoagulabil. alcalin - medicament folosit în tratamentul acidității. alcaloid - substanță bazică azotată, de origine vegetală sau obținută sintetic, toxică, cu diferite acțiuni farmacodinamice; exemple: morfină, opiu, codeină, nicotină, chinină, cocaină. alcoolat - medicament lichid obținut prin distilarea alcoolului prin substanțe aromatice. alcoolizare - folosire a alcoolului etilic în scop terapeutic. alcool sanitar (sau medicinal) - alcool colorat cu albastru de metilen, care se folosește ca dezinfectant extern. aldehidă - compus organic obținut prin oxidarea unor alcooli, folosit în industria farmaceutică. aldolază - enzimă care intervine în reacțiile biologice de degradare a glicogenului sau glucozei, scindând fructoza. aldosteron – hormon cu structură steroidă și care intervine în metabolismul mineral. aleuronă - substanță proteică care se află în celulele stratului de sub învelișul semințelor de cereale, leguminoase și oleaginoase. alfacalcidol - analog de vitamina D care este utilizat ca medicament și supliment alimentar. algină - substanță mucilaginoasă extrasă din anumite alge marine, care este folosită în industria pielăriei, în industria textilă, pentru apretare. alginic, acid - medicament antiacid utilizat frecvent sub forma de gel și în combinație cu alte medicamente, în tratamentul pirozisului determinat de refluxul acid în esofag și hernia hiatală. algistatic - (substanță) care poate inhiba dezvoltarea algelor. alifie – preparat compus din substanțe active încorporate într-o masă onctuoasă și care se folosește în uz extern (sinonim: unguent). alizarină - substanță colorantă, de culoare roșie, extrasă inițial din roibă, azi obținută sintetic, care servește la vopsitul lânii, bumbacului etc. aloe – produs obținut din frunzele diferitelor specii de aloe. aloxan – substanță cu structură chimică apropiată de cea a acidului uric și care, în anumite doze, distruge celulele pancreatice care secretă insulina, fiind utilizat în medicină pentru producerea diabetului zaharat experimental.
Am - An ambră - substanță ceroasă brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot, care se întrebuințează în parfumerie; chihlimbar cenușiu. amfetamină - fenilaminopropan, amină simpaticomimetică, apropiat ca structură și acțiune de efedrină și având efect stimulator asupra sistemului nervos central și periferic (sinonime: benzedrină, fenamină). amidaze - grupă de enzime din clasa hidrolazelor, care cuprinde: aminazele, acilamidazele, cicloamidazele, amidinazele; acestea desfac, prin hidroliză, legătura dintre carbon și azot din diferite substanțe, fixând elementele apei. amidină - substanță organică pe bază de amidă, folosită în medicamentație. amidofenazonă - vezi piramidon. amidon - polizaharidă provenită din vegetale și folosită ca materie primă în industria spirtului, a glucozei, în industria farmaceutică și în cea alimentară. amidopirină - vezi piramidon. amil (nitrit de ~) - lichid volatil, vasodilatator, folosit la inhalații în crizele de angină pectorală. amilaceu - care conține sau care este constituit din amidon; sinonim: amilifer. amilază - enzimă produsă de pancreas, care, în timpul digestiei, transformă amidonul în maltoză și glucoză și care catalizează reacția de hidroliză a amidonului și glicogenului; este folosită la fabricarea berii și a spirtului; sinonim: diastază. amilifer - vezi amilaceu. amilodextrină - polizaharid care rezultă din hidroliza amidonului. amilogen - care produce amidon. amilogeneză - proces de sinteză a amidonului. amiloliză - procedeu utilizat în industria alimentară pentru hidrolizarea amidonului în maltoză și glucoză, sub acțiunea enzimelor amilolitice din făină sau din malț. amilometru - aparat pentru determinarea conținutului de amidon din tuberculii de cartofi. amilopectină - polizaharid ramificat, component al amidonului, cu structură ramificată, constituit din resturi glucozice, care alcătuiește învelișul exterior al granulelor de amidon, dizolvabil în apă numai prin încălzire, dând soluții stabile de o mare viscozitate. amiloplast - plastidă incoloră din celulele plantelor, constituită din amidon.