Vitalismul este o ipoteză științifică depășită, infirmată, care explică procesele vitale prin prezența în organismele vii a unei așa-zise „forțe vitale” sau „elan vital”.; accesat pe 26 februarie 2017
Vitalismul este o doctrină inspirată de Aristotel potrivit căreia fenomenul vieții nu poate fi explicat exclusiv în termeni materiali, acesta putând fi datorat prezenței în organismele vii a ceva imaterial.Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016.
Din punct de vedere al istoriei științei, vitalismul se încadrează la „bioexcepționalism”: ideea că viața este ceva cu totul aparte de legile fizicii și chimiei.
Vitalismul ca și convingere metodologică în chimie era susținut de Berzelius în legătură cu posibilitatea de sinteză a substanțelor zise organice în afara organismelor vii. Invalidarea acestei ipoteze a fost realizată în 1828 de către Friedrich Wöhler, care a sintetizat ureea fără să folosească materiale biologice.
Susținerea vitalismului era că pentru sinteza substanțelor organice din substanțe anorganice este necesar un aport de „energie vitală”, pe care ar fi deținut-o doar organismele vii. Dovedirea falsității acestei susțineri a permis abordarea chimiei organice în mod similar cu studiul substanțelor minerale, zise anorganice.
În 1966, Francis Crick, co-descoperitor al structurii ADN-ului, a afirmat „Către cei care sunt vitaliști, voi face această profeție: ceea ce toată lumea credea ieri, iar voi credeți azi, mâine doar țicniții o vor mai crede.” reviewed at Crick's remark is cited and discussed in: who describes Crick's remark as "raising spectral red herrings".
Deja în anii 1960 era riscant din punct de vedere profesional ca un biolog să se declare vitalist. Începând cu mijlocul secolului XX, vitalismul este considerat pseudoștiință.
Referințe
Categorie:Filozofia științei Categorie:Istoria biologiei Categorie:Istoria chimiei Categorie:Pseudoștiință Categorie:Teorii științifice perimate