Tratatul preliminar de pace cu Puterile Centrale (numit și Tratatul de la Buftea sau Pacea de la Buftea) a fost un acord internațional încheiat între guvernul Regatului României și guvernele membrilor Puterilor Centrale, având ca obiectiv principal încetarea stării de beligeranță pe Frontul Românesc, pe durata de timp a Primului Război Mondial. Tratatul a fost semnat la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea. Din partea guvernului român a fost semnat de Constantin Argetoianu, iar din partea guvernelor Puterilor Centrale de Richard von Kühlmann, Ottokar Czernin, Talaat Pașa și Nicola Momcilov.
Prevederi Preambulul tratatului consemna denunțarea unilaterală de către Puterile Centrale a Armistițiului de la Focșani la 2 martie 1918 și acordarea unui ultimatum de trei zile Guvernului României pentru încheierea păcii. De asemenea, luând act de răspunsul pozitiv al părții române, prin prezența la negocieri, decide prelungirea stării de armistițiu cu paisprezece zile, începând de la 5 martie 1918, ora 12 amiază, cu un drept de denunțare în termen de trei zile. Au fost stabilite 9 puncte pe baza cărora urma să se încheie tratatul de pace, în termenul de 14 zile agreat.Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
Note
Bibliografie Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929 ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989 ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
Vezi și Participarea României la Primul Război Mondial
Categorie:Acorduri internaționale ale României din Primul Război Mondial Categorie:1918 în România