Prezentul glosar de botanică conține termeni din domeniul plantelor: părți componente, denumiri de specii și fenomene biologice legate de acestea. Semnul 20px|Este plantă toxică dacă este consumată direct de către om indică faptul că respectiva plantă este otrăvitoare.
Cuprins Ab - Ac • Ad - Am • An - Aq • Ar - Az • Ba - Be • Bi - Bz • Ca - Cl • Co - Cz • D • E • F • G • H • I • J • K • L • M • N • O • P • Q • R • S • T • U • V • Y • Z Vezi și • Legături externe
A
Ab - Ac thumb|right|100px|Abáca(Musa textilis) abáca - bananier din Filipine (Musa textilis), care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi, din care se obțin fibre textile. abagiubă - arbust din familia oleacee (Ligustrum vulgare), cu frunzele opuse, cu florile albe dispuse în raceme, cu corolele în formă de pâlnie și fructele bace, cultivat în special pentru gardurile vii. abanos - arbore exotic (Diospyros abenum) din zonele tropicală și subtropicală (mai ales din India), cu lemnul negru, greu, tare și durabil. abapical - îndreptat în direcția opusă apexului, situat la polul inferior. abietacee - vezi Pinaceae, abrupt - (despre un organ) care se termină brusc. abscizie - pierderea diferitelor părți ale unei plante, ca: frunze, fructe, flori sau semințe. absint - plantă amară și aromatică, ce conține o esență toxică (Artemisia austriaca)Băutura alcoolică numită absint se prelucrează din planta Arthemisa absinthium (pelin).; pelin alb. abundență - evaluarea numărului indivizilor fiecărei specii de plante care intră în componența unei fitocenoze. abutilon - (Abutilon theophrasti) plantă anuală din familia malvaceaelor, cultivată în Extremul Orient și din ale cărei fibre se confecționează frânghii, covoare, unelte pescărești; sinonim teișor. acacia - (Acaci) gen de arbori și arbuști din familia leguminoaselor, răspândiți în zona tropicală și cea subtropicală. thumb|right|150px|Acaju(Swietinia mahagoni) acaju - arbore din regiunea tropicală a Americii (Swietinia mahagoni), cu lemnul de culoare roșiatică, foarte rezistent și aspectuos, care se utilizează la confecționarea mobilei de lux; sinonim: mahon. acaliculat - lipsit de calicul. acantacee - (Acanthaceae) familie de plante erbacee sau lemnoase, dicotiledonate (decorative), răspândite mai ales în regiunile calde, cu frunzele opuse, fără stipele, cu florile dispuse în raceme și cu fructele capsule. acante - (Acanthus) gen de plante erbacee din familia acantaceelor, exemplu Acanthus longifoliu, întâlnită și în România. acantifer - (despre plante) care poartă ghimpi; sinonim: acantofor. acantocarp - (despre plante) care are fructul acoperit de țepi. acantofil - care are frunzele terminate cu țepi; vezi și: acantifer, acmofil. acantofor - vezi acantifer. acantoid - care are aspect de ghimpe. acantosferă - corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge. acarodomacie - smoc de peri în axila nervurilor unor frunze. acarp - (despre plante) care nu produce fructe. acarpelat - (despre flori) fără carpele. acarpotrop(ic) - (despre plante) care nu prezintă mișcări de curbare pentru diseminarea semințelor. acaul - (despre plante) fără tulpină aparentă. acefalie - (despre flori) lipsă a capitulului. aceracee - (Aceraceae) familie de plante lemnoase care cresc în păduri; de exemplu: arțarul, jugastrul, paltinul. Tipuri de achene thumb|100px|monosamare thumb|100px|disamare thumb|100px|nucă thumb|100px|ghindă achenă - tip de fruct uscat care nu se deschide la coacere; de exemplu: aluna, ghinda, fructul de cânepă, de floarea-soarelui, păpădie etc. achenodiu - fruct compus din două sau mai multe achene. achinetospor - celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee. achinetosporange - sporange având funcția de organ de rezistență și de înmulțire. achirofite - plante cu florile glumacee. achiromorf - cu aspect de pleavă. aciclic - (despre flori) cu organele așezate în spirală. acicul - formație în formă de ac, care reprezintă rezultatul metamorfozei unor organe (ramuri, frunze). acicular (sau aciculat) - (despre frunze) în formă de ac; sinonim: aciculiform. aciculifer - care este prevăzut cu spini mici. aciculiform - vezi acicular. acidofil - (despre plante) care se poate dezvolta pe soluri cu aciditate mare. acidofite - plante adaptate la solurile acide. acidoză - boală a plantelor provocată de creșterea acidității din sol. acladiu - axă principală neramificată a unei inflorescențe, împreună cu terminația inflorescenței. aclamideu - (despre flori) care este lipsit de înveliș floral. acmofil - cu frunze ascuțite; vezi și acantofil. acolat - (despre plante, ramuri) care este încolăcit pe ceva. aconit - plantă erbacee (Aconitum napellus) din familia Ranunculaceae, cu florile albastre sau galbene și cu frunzele de culoare verde-închis, care conțin o substanță foarte toxică și care crește în zonele montane; denumire populară: omag. acotiledonat: - (despre plante) cu embrionul lipsit de cotiledoane; acotiledon; - (la plural) clasă de plante cu embrionul neformat înainte de germinație, a căror înmulțire se face prin spori. acrandrie - dispoziție apicală a anteridiilor unor briofite. acraspedot - (despre ciuperci) fără velum. acrescent - (despre organe) cu tendință de creștere; care devine din ce în ce mai mare. acridologie - parte a entomologiei care se ocupă cu studiul lăcustelor. acroblasteză - ieșire a tubului germinativ prin vârful sporului, caracteristică lichenilor. acroblastic - (despre muguri, flori) dezvoltat în vârful organului. acrocarpie - fructificare la vârful ramurilor. acrocist - chist sferic, gelatinos, format pe conidiofori la maturația celulelor generative. acroconidie - conidie formată la vârful hifelor. acrofil - (plantă) care crește în regiuni înalte. acrofite - plante care cresc la altitudini (sub)alpine. acrogeneză - formație apicală; creștere în lungime la vârful organelor vegetale. acrogin - cu organele de reproducere femele situate în vârful axelor. acropetal - (despre frunze, flori) care se dezvoltă de la bază spre vârf. acrosarc - bacă sferică și cărnoasă, formată prin concreșterea ovarului și a caliciului. acrosincarpie - concreștere a fructului prin vârfurile lui. acrospiră - tulpiniță răsucită de la vârful seminței, în germinație. acrospor - spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere, caracteristic ciupercilor. acroton: - (despre foliola frunzelor compuse) cu porțiunea terminală mai dezvoltată; - (despre anterele orhideelor) concrescut la vârf. actinocarp - (despre plante) cu fructele dispuse radial. actinomorf - (despre flori) cu simetrie radială. actinotropism - tendință de orientare a plantelor către radiațiile de lumină. actofil - plantă care crește pe litoral. actofite - plante de litoral stâncos. aculeol - ac, aculeu mic al unor plante; țepușă. aculeu - ghimpe, spin, ac. thumb|right|100px|Acul-doamnei(Scandix pecten veneris) acul-doamnei - plantă erbacee (Scandix pecten veneris) din familia umbeliferelor, cu florile albe și cu fructele terminate cu un vârf lung. acumbent - (despre organe) situat de-a lungul unui alt organ; culcat. acuminat - (despre frunze, fructe etc.) care se termină cu un vârf lung și ascuțit; sinonim: argut. acvaherboză - comunitate vegetală din mediul acvatic. acvatic: - mediu ~ - apa ca mediu de viață; - organism ~ - organism care populează mediul acvatic.
Ad - Am adelfie - reunire, concreștere a două sau a mai multe organe (stamine, ramuri). adelfocarpie - formare a fructului în urma adelfogamiei. adelfofagie - unire a doi gameți de același sex. adenopetalie - transformare a nectariilor în petale neproducătoare de nectar. aderent - (despre unele organe, părți ale plantei) care este crescut pe un alt organ, care se adaugă la ceva; sinonim: adnat. adinamoginie - incapacitate funcțională a pistilului din floare. adnat - vezi aderent. adpres - (despre perișori) strâns alipit de tulpină. thumb|right|200px|Rădăcini adventive adventiv: - (despre plante) de proveniență străină, care a ajuns și s-a răspândit într-un anumit loc; - (despre rădăcini) care cresc de la nodurile de jos ale tulpinii. aerenchim - țesut parenchimatic cu mari spații intercelulare pline cu aer, care se găsește la plantele acvatice submerse. aerocarpie - maturizare a fructelor în aer liber, deasupra solului. aerocist - veziculă aeriană de pe organele vegetale ale unor plante acvatice, care facilitează plutirea. aerodrom - (despre nervația frunzelor) convergent la vârf. aerofitobionte - organisme vegetale aerobe. aerofit(ă) - organism vegetal, care se dezvoltă pe o plantă (un copac) care servește numai ca suport. aerotropism - tropism sub influența concentrației de oxigen din aer; sinonim: anemotropism. afil - (despre plante) cu tija lipsită de frunze. afilie - lipsa totală a frunzelor la unele plante. afilopod - lipsit de frunze bazale. afin - arbust din familia ericaceelor (Vaccinium myrtillus), cu fruct comestibil, cu gust acrișor și care crește în zona muntoasă. afion - denumire pentru macul de grădină (Papaver somniferum); sucul cu proprietăți narcotice extras din acesta. afotometrie - indiferență a frunzelor (aciculare) față de direcția luminii. afototropism - curbare a plantelor în direcția opusă luminii; fototropism negativ. agamospermie - formare a semințelor fără fecundație. thumb|right|200px|Agaricus arvensis(ciupercă de câmp) Agaricaceae - familie de ciuperci din clasa bazidiomicetelor, cu picior, având pălăria prevăzută la partea inferioară cu numeroase lamele dispuse radial (Agaricum). agarici - ciupercă de copac. agavacee - familie de plante monocotiledonate având ca tip reprezentativ agava. agavă - (Agave americana) plantă din familia amarilidaceelor, care înflorește o singură dată la 15-20 de ani, apoi moare și din ale căror frunze, lungi până la 2 m, late, groase și cu spini pe margini, se extrag fibre textile. Agen - soi de prun originar din Franța. aglică - plantă erbacee (Filipendula vulgaris) din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau roz-albe, parfumate, dispuse în inflorescențe. agregat - (despre organe, plante) care se naște din același punct, unindu-se, dar păstrându-și individualitatea; îngrămădire de organe pe o suprafață mică la plante. thumb|right|150px|Agriș agriș - (Ribes grossularia) arbust fructifer din familia saxifragelor, care crește mai ales în regiuni muntoase și al cărei fruct se poate consuma în stare proaspătă sau utiliza în industria alimentară; denumire populară: borbonar. agrofil - (despre plante) care crește pe terenuri cultivate. agrostologie - ramură a botanicii care studiază pășunile; graminologie. agrume - termen generic care denumește fructele citrice. agurijoară - plantă erbacee decorativă, cu florile mari albe, galbene, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). aifilofite - plante cu frunze verzi persistente. aiolostatic - (despre plante) care are poziție oblică din cauza vânturilor constante. aior - plantă erbacee (Euphorbia esula) cu frunzele lanceolate și cu florile galbene dispuse în umbele. aișor: - plantă erbacee bulboasă din familia liliaceelor, cu frunzele roșietice și cu florile galbene-aurii (Allium ammoophilum); - usturoiță (Alliaria officinalis); - (regionalism) ghiocel (Galanthus nivalis). thumb|right|150px|Alac (Triticum monococcum) alac: - (Triticum monococcum) specie de grâu cultivat pe suprafețe restrânse; - denumire atribuită și plantei Triticum spelta. alantogamie - polenizare în două moduri diferite. albaspină - arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor (Crataegus monogyna), cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele, cu fructe comestibile, care se cultivă și ca plantă ornamentală (Crataegus monogyna), sinonim: păducel. alat - (despre organe ale plantelor) cu aspect de aripă.