Frederic William Henry Myers (6 februarie 1843, Keswick, Cumberland – 17 ianuarie 1901, Roma) a fost un poet, clasicist, filolog și un fondator al Societății de Parapsihologie.William James. Activitatea lui Myers în domeniul parapsihologiei și ideile sale despre un „eu subliminal” au fost influente la vremea sa, dar nu au fost acceptate de comunitatea științifică.Oppenheim, Janet. (1985). The Other World: Spiritualism and Psychical Research in England, 1850-1914. Cambridge University Press. pp. 254-262. ISBN 978-0521265058Hazelgrove, Jenny. (2000). Spiritualism and British Society Between the Wars. Manchester University Press. pp. 194-195. ISBN 978-0719055591

Primii ani Myers a fost fiul pastorului Frederic Myers (1811-1851) și al celei de-a doua soții a acestuia, Susan Harriet Myers născută Marshall (1811-1896). El era fratele poetului Ernest Myers (1844-1921) și al dr. Arthur Thomas Myers (1851-1894). Bunicul său matern a fost bogatul industriaș John Marshall (1765-1845).Gauld (2004)

A urmat studii la Cheltenham College și la Trinity College, Cambridge, unde a obținut o licență universitară în 1864Catherine W. Reilly (2000). Victorian poetry, 1860–1879: an annotated biobibliography Continuum International Publishing Group, p. 332. și premii universitare, inclusiv medaliile Bell, Craven, Camden și Chancellor, deși a fost forțat să renunțe la medalia Camden din 1863, în urma acuzațiilor de plagiat. El a lucrat pe post de cercetător la Trinity College din 1865 până în 1874 și lector de limbi clasice în perioada 1865-1869. În 1872 a devenit inspector școlar.

În 1867, Myers a publicat un lung poem, St Paul, care a devenit popular. Poezia includea cuvintele imnului religios Hark what a sound, and too divine for hearing. A urmat apoi în 1882 publicarea cărții The Renewal of Youth and Other Poems. De asemenea, el a scris cărți de critică literară, în special Wordsworth (1881) și Essays, Classical and Modern (în două volume, 1883), care a inclus un eseu despre Vergiliu.

Viața personală În tinerețe, Myers a fost implicat în relații homosexuale cu Arthur Sidgwick, cu poetul John Addington SymondsH.G. Cocks. (2009). Nameless Offences: Homosexual Desire in the 19th Century. I. B. Tauris. p. 185. ISBN 978-1848850903 și posibil chiar cu lordul Battersea.Hamilton, Trevor Immortal Longings: FWH Myers and the Victorian Search for Life After Death, Imprint Academic, 2009, pp. 181,184. El s-a îndrăgostit mai târziu de Annie Eliza, soția vărului său, Walter James Marshall. Relația lui Myers cu soția vărului său a fost studiată de către diferiți cercetători care au încercat să-și dea seama dacă era vorba de o relație sexuală sau platonică.Alan Gauld. (1968). Founders of Psychical Research. Schocken Books. ISBN 978-0805230765Janet Oppenheim. (1985). The Other World: Spiritualism and Psychical Research in England, 1850-1914. Cambridge University Press. p. 429. ISBN 978-0521265058 Annie s-a sinucis în septembrie 1876 prin înec.Raymond Buckland. (2005). The Spirit Book: The Encyclopedia of Clairvoyance, Channelling, and Spirit Communication. Visible Ink Press. p. 276. ISBN 978-1578592135

Scriitorul ocultist britanic Richard Cavendish a menționat că „potrivit propriei sale declarații, el [Myers] a avut înclinații sexuale foarte puternice, pe care le-a cultivat. Acestea păreau să fi fost, în principal, homosexuale în tinerețe, dar în perioada ulterioară s-a spus că era în întregime heterosexual”.Richard Cavendish. Man, Myth, and Magic: The Illustrated Encyclopedia of Mythology, Religion, and the Unknown. Marshall Cavendish. p. 1800. ISBN 978-1854357311 În 1880 Myers s-a căsătorit cu Eveleen Tennant (1856-1937), fiica lui Charles Tennant și a Gertrudei Tennant. Au avut doi fii: viitorul romancier Leopold Hamilton Myers (1881-1944) și o fiică. Autorul englez Ronald Pearsall a sugerat că Myers a avut un interes sexual față de tinerele femei medium, scriind: „este cu siguranță adevărat că interesul lui Myers față de tinerele femei medium nu a fost cauzat doar de talentul lor în domeniul spiritismului”.Ronald Pearsall. (1972). The Table-Rappers. Book Club Associates. p. 50. ISBN 978-0750936842

Cercetătorul H. Trevor Hall a susținut că Myers a avut o aventură cu mediumul Ada Goodrich Freer.Trevor H. Hall. (1980). The Strange Story of Ada Goodrich Freer. Duckworth. pp. 35-37. ISBN 978-0715614273 Cu toate acestea, biograful Trevor Hamilton a contestat această speculație și a sugerat că Freer se folosea pur și simplu de relația sa cu Myers pentru a obține o poziție în Societatea de parapsihologie.Hamilton, Trevor. (2009). Immortal Longings: F.W.H. Myers and the Victorian Search for Life After Death. Imprint Academic. p. 231. ISBN 978-1-84540-248-8 John Grant a sugerat că Myers a fost un afemeiat care era ușor de păcălit și a fost „probabil sedus” de Freer.Grant, John. (2015). Spooky Science: Debunking the Pseudoscience of the Afterlife. Sterling Publishing. pp. 46-49. ISBN 978-1-4549-1654-3

Biograful Bart Schultz a scris că „Myers a fost suspectat de tot felul de ciudățenii sexuale și s-a afirmat că privea parapsihologia ca oferindu-i oportunități pentru voyeurism”. El a remarcat, de asemenea, comportamentul ciudat al lui Myers, când a insistat să meargă cu Edmund Gurney și cu soția acestuia în luna lor de miere, chiar și împotriva protestului puternic din partea miresei.Schultz, Bart. (2004). Henry Sidgwick - Eye of the Universe: An Intellectual Biography. Cambridge University Press. pp. 93-94. ISBN 0-521-82967-4

Relație între erotism și interesul lui Myer față de parapsihologie a fost examinată de către profesorul de filosofie Jeffrey J. Kripal.Kripnal, Jeffrey J.. (2010). Authors of the Impossible: The Paranormal and the Sacred. University of Chicago Press. pp. 81-91. ISBN 978-0-226-45386-6

Biograful Trevor Hamilton l-a apărat pe Myer de acuzațiile de comportament sexual nepotrivit.Hamilton, Trevor. (2009). Immortal Longings: F.W.H. Myers and the Victorian Search for Life After Death. Imprint Academic. ISBN 978-1-84540-248-8

Cercetare psihică miniatura|Myers Myers a fost interesat de parapsihologie și a fost unul dintre membrii fondatori ai Societății de Parapsihologie (SPR) în 1883. El a devenit președintele societății în anul 1900. Ideile psihologice ale lui Myers și teoria eului subliminal nu i-a impresionat pe psihologii contemporani. Psihologii care au împărtășit un interes comun în parapsihologie precum Théodore Flournoy și William James au fost influențați de Myers. Cu toate acestea, potrivit istoricului Janet Oppenheim „nici chiar toți colegii lui Myers din cadrul SPR nu i-au acceptat ipotezele”.

Unii istorici au sugerat că Myers a avut o înclinație puternică pentru paranormal și a urmărit o agendă religioasă secretă. După publicarea studiului On the Origin of Species (1859) al lui Charles Darwin, a fost dificil pentru cei cu o educație științifică să-și păstreze credința în principiile religiei iudeo-creștine.Grant, John. (2015). Spooky Science: Debunking the Pseudoscience of the Afterlife. Sterling Publishing. pp. 23-24. ISBN 978-1-4549-1654-3 Membrii vechi ai SPR precum Myers și Henry Sidgwick au sperat să rămână atașați spiritualității prin parapsihologie. Parapsihologul Eric Dingwall a scris despre înființarea Societății de Parapsihologie că „Myers, printre alții... a știut că scopul principal al societății nu era experimentarea obiectivă, ci studierea telepatiei”.Dingwall, Eric. (1985). The Need for Responsibility in Parapsychology: My Sixty Years in Psychical Research. In Paul Kurtz. A Skeptic's Handbook of Parapsychology. Prometheus Books. pp. 161-174. ISBN 0-87975-300-5

Istoricul britanic G. R. Searle a scris că Myers „pierzându-și credința creștină, a căutat un nou tip de religie, care ar putea să-l asigure că moartea nu duce la dispariție”.Searle, Geoffrey Russell. (2004). A New England?: Peace and War, 1886-1918. Oxford University Press. p. 640. ISBN 0-19-820714-X

Mediumuri și psihologi În opoziție cu Richard Hodgson și Eleanor Mildred Sidgwick care considerau că multe mediumuri erau necinstite, Myers a crezut că, deși multe din aceste mediumuri își înșelau clienții, ele puteau produce fenomene spiritiste autentice.Moreman, Christopher M. (2013). The Spiritualist Movement: Speaking with the Dead in America and around the World. Praeger. pp. 98-103. ISBN 978-0-313-39947-3 Potrivit lui Trevor Hamilton „Myers nu s-a implicat în mod direct în expunerea escrocheriilor spiritiste”.

Neurologul Sebastian Dieguez a comentat că Myers „a fost păcălit puternic de mai multe persoane”.Dieguez, Sebastian. (2008). The Soul of the Gaps. (Review of Irreducible Mind: Toward a Psychology for the 21st Century by Edward F. Kelly, Emily Williams Kelly, Adam Crabtree, Alan Gauld, Michael Grosso, and Bruce Greyson). Skeptic 15: 75-77.

Shane McCorristine analizează în profunzime în cartea sa Spectres of the Self (2010) criticile aduse cărții Phantasms of the Living.McCorristine, Shane. (2010). Spectres of the Self: Thinking about Ghosts and Ghost-Seeing in England, 1750-1920. Cambridge University Press. pp. 162-171. ISBN 978-0-521-76798-9

Human Personality and Its Survival of Bodily Death În 1893 Myers a scris o colecție mică de eseuri, Science and a Future Life. În 1903, după moartea lui Myers, a fost compilată și publicată Human Personality and Its Survival of Bodily Death. Lucrarea este structurată în două volume mari cu 1360 de pagini și prezintă o imagine de ansamblu asupra cercetărilor lui Myers cu privire la mintea inconștientă. Myers credea că teoria conștiinței trebuie să facă parte dintr-un model unificat al minții, care derivă din gama completă a experienței umane, incluzând nu doar fenomenele psihologice, ci și o mare varietate de fenomene anormale și „paranormale”.Kelly, Emily W; Alvarado, Carlos S. (2005). Images in Psychiatry: Frederic William Henry Myers, 1843–1901. American Journal of Psychiatry, 162: 34.McDougall, William. (1903). Review: Human Personality and Its Survival of Bodily Death Mind. Vol. 12, No. 48. pp. 513-526. În carte, Myers credea că a furnizat dovezi pentru existența sufletului și supraviețuirea personalității după moarte. Cartea citează cazuri de scriere inconștientă, hipnotism, spiritism, posedare demonică, telechinezie, telepatie.McCorristine, Shane. (2010). Spectres of the Self: Thinking about Ghosts and Ghost-Seeing in England, 1750–1920. Cambridge University Press. pp. 183-186. ISBN 978-0-521-76798-9

Cartea lui Myers l-a impresionat puternic pe Aldous Huxley. În 1961, Personalitatea umană a fost republicată cu un cuvânt înainte al lui Huxley.Meckier, Jerome; Nugel, Bernfried. (2006). Aldous Huxley Annual: A Journal of Twentieth-Century Thought and Beyond. Lit Verlag. p. 208. ISBN 3-8258-9292-1

Revitalizarea interesului pentru ideile lui Myers a fost consemnată în cartea Irreducible Mind (2007) de Emily Williams, Kelly, Alan Gauld și Bruce Greyson.Ash, Mitchell G; Gundlach, Horst; Sturm, Thomas. (2010). Reviewed Work: Irreducible Mind: Toward a Psychology for the 21st Century. By Edward F. Kelly, Emily Williams Kelly, Adam Crabtree, Alan Gauld, Michael Grosso, Bruce Greyson. American Journal of Psychology. Vol. 123, No. 2. pp. 246-250.

Scrieri The Renewal of Youth, and Other Poems (1882) Phantasms of the Living: Volume 1 (1886) Phantasms of the Living: Volume 2 (1886) Science and a Future Life: With Other Essays (1893) Human Personality and Its Survival of Bodily Death: Volume 1 (1903) Human Personality and Its Survival of Bodily Death: Volume 2 (1903)

Referințe

Lectură suplimentară (Subscription or UK public library membership required.)

Peirce, Charles S. (1887). Criticism on Phantasms of the Living: An Examination of an Argument of Messrs. Gurney, Myers, and Podmore. Proceedings of the American Society for Psychical Research 1: 150-57.

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1843 Categorie:Decese în 1901 Categorie:Poeți englezi din secolul al XIX-lea Categorie:Absolvenți Trinity College, Cambridge