Acest glosar conține termeni din electromagnetism și electrotehnică. Pentru termeni din mecanică, termodinamică, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.
A absorbție - fenomen ce însoțește de obicei propagarea undelor electromagnetice într-un mediu disipativ, constând în micșorarea intensității undei cu distanța parcursă. După parcurgerea spațiului x, intensitatea undei devine (legea de absorbție a undelor), unde este intensitatea undei înainte de a pătrunde în mediul disipativ, iar este coeficientul de absorbție. acceptor - atom trivalent, de natură străină, care poate primi un electron suplimentar, determinând apariția unui gol pozitiv în masa unui semiconductor. ac magnetic - piesă magnetică, de regulă din aliaj de aluminiu, nichel și cobalt, partea centrală a unei busole. acționare electrică - sistem de conversie a energiei electrice în energie mecanică, având sau nu control asupra unor parametri electrici sau mecanici. acumulator - dispozitiv (în special element galvanic) care înmagazinează energia electrică și o cedează când este conectat la un circuit electric receptor. adâncime de pătrundere - mărime ce caracterizează pătrunderea câmpului electromagnetic în medii conductoare, egală cu grosimea la care intensitatea câmpului magnetic descrește de e ori față de valoarea de la suprafața conductorului (vezi și efect pelicular). admitanță - nume dat fenomenului invers impedanței și definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent alternativ, egală cu raportul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. alternativ, curent ~ - curent electric care își schimbă sensul și intensitatea la perioade regulate. alternator - generator electric care produce tensiuni și curenți alternativi. amagnetic - (despre materiale) care nu prezintă magnetism. amper - unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu intensitatea unui curent electric constant de un volt, care străbate un conductor electric cu rezistență de un ohm. amperaj - intensitatea curentului electric, exprimată în amperi. ampermetru - instrument de măsură a intensității curentului electric, gradat în amperi, care se leagă totdeauna în serie în cadrul circuitului al cărui curent îl măsoară. amper oră - unitate de măsură pentru sarcina electrică egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor electric în timp de o oră, egală cu 3600 coulombi. amperormetru - instrument de măsură, gradat în amperore, a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu. amperspiră - unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper. anaforeză - deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui curent electric. anion - ion cu sarcină negativă, care, în timpul electrolizei, se deplasează către anod. anizotropie - proprietat e a unui corp cu structură internă ordonată de a prezenta caracteristici electrice variate, în funcție de direcția de măsurare și de observare; sinonim: eolotropie. anod - electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc., care captează electroni dintr-o baie de electroliză sau emiși de catod. antenă - sistem tehnic pentru emisia și recepția undelor electromagnetice. antiferoelectricitate - fenomen opus feroelectricității care se referă la proprietatea materialelor de a prezenta o dispoziție dipolară, dar care nu prezintă remanentă atunci când li se aplică un câmp electric extern. antimagnetic - care este insensibil la câmpuri magnetice. antistatic - substanță care împiedică sau care limitează electrizarea statică a fibrelor chimice, a materialelor plastice sau a cauciucurilor. antistatizare - acțiunea de a împiedica electrizarea unui material alcătuit din fibre sintetice prin tratarea cu o substanță antistatică. aprindere - stabilirea descărcării electrice într-o lampă cu arc voltaic, într-un tub cu vapori de mercur etc. arc electric - descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. armătură - ansamblul conductoarelor unui condensator electric. astatic - (despre un ac magnetic) care este astfel dispus, încât să fie în echilibru indiferent de acțiunile exercitate asupra lui de către un câmp magnetic în care a fost plasat. atracție magnetică (sau electrică) - putere a unui magnet sau a unui corp electrizat de a atrage alte corpuri. autoinducție - excitație a unei forțe electromagnetice de inducție în propriul circuit al curentului, când intensitatea acestuia variază; altă denumire: selfinducție. autotransformator - transformator de curent alternativ monofazat, cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă.
B B - simbol pentru inducția magnetică. baterie electrică - reunirea mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce descărcări electrice sau curent electric. bec incandescent: - balon mic de sticlă având in interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric; - lampă alcatuită dintr-un soclu și dintr-un astfel de balon. bioelectromagnetism - studiul fenomenelor electrice, electromagnetice și magnetice ce se produc în țesuturile biologice (vezi și electricitate animală, electrofiziologie). biot - unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. bobină - ansamblu de spire format prin înfășurarea unui conductor electric pe un miez (de regulă feromagnetic) și al cărui parametru principal este inductanța. butelie de Leyda - condensator electric în formă de cilindru sau de con, alcătuit dintr-o butelie de sticlă cuprinsă între două armături metalice.
C C - simbol pentru unitatea de măsură Coulomb. capacimetru - aparat pentru măsurarea capacității electrice. capacitate electrică - mărime care caracterizează conductorii electrici izolați, numeric egală cu sarcina electrică ce produce o variație de un volt a potențialului conductorului. capacitiv - referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric; vezi și: reactanță capacitivă. capacitor - vezi condensator. captor de vibrații - dispozitiv care transformă o mărime caracteristică stării de vibrație a unui corp într-o mărime electrică, în scopul măsurării acesteia. cataforeză - deplasare spre catod a particulelor dintr-o soluție coloidală sub acțiunea câmpului electric. cation - ion cu sarcină electrică pozitivă, care se deplasează spre catod sub acțiunea unui câmp electric. catod - electrod prin care iese curentul electric continuu de conducție dintr-o baie de electroliză, la polul negativ al sursei; (vezi și lampă catodică). - electrod al unui tub electronic care emite electroni. catodoluminescență - luminescență pe care o prezintă unele substanțe în urma bombardării cu electroni. câmp electric - regiune a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; stare fizică care există într-o asemenea regiune. câmp magnetic - câmpul răspunzător pentru forțele magnetice, încorporat, împreună cu câmpul electric, în câmpul electromagnetic. celulă fotoelectrică - element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazează pe efectul fotoelectric și care lasă să treacă prin el un curent electric de intensitate mai mare sau mai mică ( sinonime: fotodiodă, fotocelulă). celulă fotovoltaică - vezi fotoelement. centrală electrică - sistem de instalații care servesc la producerea energiei electrice cu ajutorul unor generatoare puse în mișcare de motoare sau turbine. circuit magnetic - elementele, magnetice și non-magnetice, prin care trece fluxul magnetic în drumul de la polul nord la polul sud. circulație - mișcare a unui curent electric în interiorul unui conductor. Clausius–Mossotti, ecuația ~ - relația unde: numărul de dipoli pe unitatea de volum. polarizabilitate; permitivitatea absolută a vidului; permitivitate relativă. coercitivitate intrinsecă - forța demagnetizatoare necesară pentru a demagnetiza permanent un magnet. cofret - firidă închisă cu o ușă metalică, în care sunt grupate siguranțele unei instalații de curent electric de putere relativ mică. comutator - dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției acestuia (sinonim: întrerupător). condensator (electric) - sistem de două conductoare, separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică; sinonim: capacitor. condensator variabil - condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. conductibilitate electrică - proprietate a unor corpuri de a putea fi străbătute de curent electric sub acțiunea unei tensiuni electrice. conductor - corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. conservarea sarcinii electrice - principiu de conservare conform căruia sarcina electrică nu poate fi nici creată, nici distrusă. constantă dielectrică - raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid (sinonim: permitivitate relativă). convecție - transfer de curent electric care are loc într-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substanței respective. convertizor - mașină electrică destinata a transforma un curent electric. coulomb - unitate de măsură pentru sarcina electrică, egala cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secțiunea unui conductor străbătut de un curent electric constant de un amper. curent alternativ - curent electric al cărui sens variază periodic în același circuit. curent continuu - curent electric care are un singur sens, iar intensitatea este constantă. curent teluric - curent electric care circulă prin sol. Curie, legea ~ - formula: unde: susceptibilitate magnetică; permeabilitatea magnetică a vidului; densitatea dipolilor; moment magnetic; Constanta Boltzmann; temperatura absolută. Curie, punct~ (sau temperatură ~) - vezi punct Curie. cușcă Faraday - incintă din plasă metalică ce blochează efectul câmpurilor electrice și magnetice, servind la realizarea protecției împotriva radiațiilor electromagnetice.
D decibel - unitate de măsură utilizată în electronică și telecomunicații, a nivelului de transmisiune, a atenuării și amplificării. densitate de curent - raportul dintre intensitatea curentului electric care trece printr-un conductor și secțiunea transversală a acestuia. densitate de energie (a unui câmp electromagnetic) - cantitatea de energie (electrică și magnetică) stocată în unitatea de volum a acestui câmp: , unde ϵ este permitivitatea, E - intensitatea câmpului electric, μ - permeabilitatea magnetică, B - inducția magnetică. dielectric - substanță care izolează sau conduce foarte greu curentul electric. doză - casetă prezentă instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații.
E ecuație de continuitate - vezi ecuații Maxwell. ecuațiile lui Maxwell - sistem de ecuații care exprimă legile generale ale evoluției și structurii câmpului electromagnetic; acestea sunt:
Ecuațiile lui Maxwell (în forma generală) ecuații diferențiale ecuații integrale efect fotoconductiv - vezi fotoconductibilitate. efect fotoelectric extern - emisie de electroni de pe suprafața metalelor sau a semiconductoarelor, sub acțiunea iluminării.