Pholiota squarrosa (Martin Vahl, 1770 ex Paul Kummer, 1871), din încrengătura Basidiomycota în familia Strophariaceae și de genul PholiotaIndex Fungorum este o ciupercă de comestibilitate restrânsă. Ea este denumită în popor bureți solzoși,Denumire RO fiind în primul rând un soi saprofit, mai rar parazit care provoacă în al doilea caz un putregai alb al lemnului neînsemnat. Se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în număr mare, mereu în tufe cu multe exemplare, pe trunchiuri aflați în putrefacție ori copaci vii, prin păduri de foioase, foarte rar în cele de conifere, dar de asemenea în parcuri și livezi. Ca parazit crește preferat la baza de meri și poate fi găsit, de la câmpie la munte, din (august) septembrie până în decembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 104-105, ISBN 3-405-12081-0Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 256-257, ISBN 978-3-440-13447-4
Descriere thumb|left|170px|Bres.: Ph. squarrosa Pălăria: are un diametru de 4-12 (15) cm, este cărnoasă, la început emisferică, apoi convexă, pentru mult timp cu marginea răsucită în jos, aplatizând odată cu vârsta, atunci adesea cu un gurgui central tocit sau ascuțit. Cuticula este netedă și mată pe vreme uscată, dar ceva unsuroasă pe timp umed, fiind de culoare foarte variată care tinde de la gri-albicios, peste gălbui, până la ocru-roșcat. În urma vălului parțial, suprafața ei este acoperită permanent de scvame brun-roșiatice, turtite, zdrențuite care nu se desprind la atingere. Lamelele: sunt relativ subțiri, inegale, stau destul de dens, fiind aderate, câteodată ușor decurente la picior. Coloritul este inițial albicios până galben deschis, apoi galben-maroniu până brun-măsliniu. Piciorul: este relativ lung cu o înălțime de 5-12 (15) cm și o grosime de 0,8-1,5 cm, albicios-gălbui, cilindric precum subțiat spre bază, fiind împăiat, tare, fibros, cu scuame de culoare mai închisă care urcă spiralat, dar neted spre pălărie. Tulpina are un inel păros, fibros și franjurat la margine, în culoare asemănător cu scvamele. Carnea: este consistentă, palid-galbenă, spre baza piciorului de culoare mai închisă care nu se colorează după tăiere. Mirosul este puternic, variază cumva, cu tonuri de usturoi, ridiche, lămâie, ceapă sau chiar Cannabis, Helene Schalkwijk-Barendsen: „Mushrooms of Western Canada”, Editura Lone Pine Publishing, Edmonton 1991, p. 321 gustul fiind mai mult sau mai puțin de ridichi. Caracteristici microscopice: are spori galben-maronii, elipsoidal-cilindrici, netezi, hialini (translucizi), cu o mărime de 6-8 × 4-5,5 microni. Pulberea lor este brun-roșiatică. Reacții chimice: Buretele se colorează cu Hidroxid de potasiu maroniu și cu sulfat de fier imediat verde închis.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 358, ISBN 3-85502-0450
Confuzii Pholiota squarrosa poate fi confundată foarte ușor, în special cu gemenul ei Armillaria mellea (comestibil, dar nu bine fiert toxic)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 158-159, ISBN 3-405-12116-7 sau cu Armillaria tabescens (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 334-335, ISBN 3-405-12116-7 mai departe cu unele surate de genul Pholiota, cum sunt Pholiota adiposa (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 96-97, ISBN 88-85013-25-2 Pholiota aurivella, sin. Pholiota cerifera (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 114-115, ISBN 3-405-12124-8 Pholiota flammans (necomestibil, suspect),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 28-99, ISBN 3-405-12081-0 Pholiota jahnii (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 106-107, ISBN 3-405-12081-0 Pholiota populnea sin. Pholiota destruens (necomestibil, amar)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 196-197, ISBN 3-405-12116-7 sau Pholiota squarrosoides (necomestibil).Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 138-139, ISBN 88-85013-46-5
Periculoasă ar fi confuzia posibilă cu otrăvitoarea Hypholoma lateritium sin. Hypholoma sublateritiumBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 180-181, ISBN 3-405-11774-7 sau cu Inocybe dulcamara (otrăvitoare)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 242-243 - 1, ISBN 3-405-12116-7 și Inocybe lanuginosa (otrăvitoare, posibil letală).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 262-263, ISBN 88-85013-25-2
Specii asemănătoare
Valorificare Această ciupercă a fost și este consumată des și declarată comestibilă de mai mulți micologi. Se pare că de asemenea în România este calificată de unii cu predicatul comestibil și foarte gustos până de valoare mediocră,Ciuperci - Claudia Irina Deleanu de alții necomestibilă,Adrian Manolache dar în nici un caz otrăvitoare. Miceliul este de asemenea vändut pentru cultivare.
Declarații, că specia ar fi toxică nu sunt dovedite. Probabil este confundată cu alte soiuri, ce este destul de ușor. Astfel se poate citi în cartea de descriere pentru ciuperci a lui Till E. Lohmeyer, că ar fi necomestibilă, fiind amară, ce nu este adevărat. Probabil a confundat-o cu Pholiota populnea sin. Pholiota destruens.Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 155, ISBN 978-1-4454-8404-4
Analiza lui Robert L. Shaffer din 1965 spune, că ar putea să provoacă probleme gastrointestinale induse prin consumul împreună cu alcool, efectul începând însă mai târziu (de abia după 10 ore) ca de exemplu la Coprinopsis atramentaria. Robert L. Shaffer: „Poisoning by Pholiota squarrosa”, în jurnalul „Mycologia”, vol. 57, nr. 2, New York 1965, p. 318–19
Deși bureților solzoși sunt, în primul rând murați, destul de gustoși, se impune o anumită prudență privind consumului lor, în special pentru persoane sensibile care încă nu i-au probat. Dați în orișice caz atenție, să nu ingerați cantități prea mari ale ciupercii.
Note
Bibliografie Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1-7, pentru toate ciupercile analizate Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, tab. 697 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
Legături externe
Bureți solzoși, film
Categorie:Strophariaceae Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:Ciuperci parazite Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1770 în știință