Traversarea Alpilor de către Hannibal în 218 î.Hr. a fost unul dintre cele mai importante evenimente ale celui de-al Doilea Război Punic și una dintre cele mai faimoase acțiuni ale oricărei forțe militare în războaiele antice.Lancel, Serge, Hannibal, p. 71 Ocolind garnizoanele terestre romane și aliate și flota navală romană, Hannibal a reușit să conducă armata cartagineză peste Alpi în Italia pentru a purta război cu Republica Romană.

Context După înfrângerea flotei cartagineze în Bătălia navală de la insulele Egate,Walbank 1979, p. 187 cartaginezii s-au predat și au acceptat înfrângerea în Primul Război Punic. Hamilcar Barca (Barca înseamnă fulger),Dodge 1994, p. 131 un membru de frunte al familiei patriotice a barcizilor din Cartagina și un general care s-a remarcat în cursul Primului Război Punic, a căutat să reducă pierderile suferite de Cartagina în Sicilia în fața romanilor. În plus, cartaginezii (și Hamilcar personal)Walbank 1979, p. 189 erau supărați pentru pierderea Sardiniei. După ce cartaginezii au pierdut războiul, romanii au impus o pace umilitoare, care urmărea să transforme Cartagina într-un oraș care plătea tribut Romei și își pierdea în același timp flota.Delbrück 1990, p. 303 Chiar dacă termenii tratatului de pace au fost aspri, romanii nu au putut reduce puterea politică și economică a Cartaginei; Cartagina era cel mai prosper port comercial maritim al acelor vremuri și tributul pe care romanii i l-au impus era ușor de plătit anual, chiar dacă în acea perioadă mercenarii cartaginezi s-au revoltat împotriva orașului stat.

Partidul barcizilor cartaginezi era interesat de cucerirea Iberiei, o țară a căror resurse naturale variate puteau să-i aducă venituri mariDelbrück 1990, p. 312 și să suplinească bogățiile din Sicilia, care, după sfârșitul Primului Război Punic, erau exploatate acum de romani. În plus, era ambiția familiei Barca, una dintre cele mai importante familii nobile ale patrioților cartaginezi, ca într-o zi să folosească Peninsula Iberică ca bază de operațiuni pentru a duce un război de răzbunare împotriva alianței militare romane. Aceste două obiective mergeau mână în mână și în ciuda opoziției grupării conservatoare față de expediția pe care o plănuia, Hamilcar a hotărât în anul 238 î.Hr.Dodge 1994, p. 146Paton 1922, p. 243 să înceapă cucerirea peninsulei Iberice. A pornit din Cartagina către vest, spre coloanele lui Hercule,Walbank 1979, p. 111 unde armata lui a trecut strâmtoarea și a început să ocupe peninsula; în următorii nouă ani Hamilcar a cucerit partea de sud-est a peninsulei. Administrarea provinciilor nou cucerite l-a determinat pe Cato cel Bătrân să remarce că „nu exista niciun rege egal cu Hamilcar Barca”.

În 228 î.Hr. Hamilcar a fost ucis, în prezența lui Hannibal,Mommsen 1862, p. 94 în timpul unei campanii împotriva populației celtice din peninsulă. Ofițerul comandant al marinei, care era atât ginerele lui Hamilcar, cât și membru al partidului patriotic – Hasdrubal „cel Frumos” – a fost ales comandant-șef de către ofițerii armatei din Cartagena iberică.Dodge 1994, p. 147 Existau în acea vreme o serie de colonii grecești de-a lungul coastei de est a Peninsulei Iberice, cea mai importantă fiind centrul comercial Saguntum. Aceste colonii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la consolidarea puterii cartagineze în peninsulă, realizată ca urmare a conducerii militare și diplomatice abile a lui Hasdrubal. Având nevoie de protecție, Saguntum a cerut ajutor Romei; Roma a trimis o garnizoană în oraș și o misiune diplomatică în tabăra lui Hasdrubal de la Cartagena, informându-l că râul Iberus trebuia să fie granița teritoriului său din Spania.Paton 1922, p. 273 Încheierea tratatului a avut loc în tabăra lui Hasdrubal în anul 226 î.Hr.Mommsen 1862, p. 92

În anul 221 î.Hr. Hasdrubal a fost ucis de un asasin.Walbank 1979, p. 190Dodge 1994, p. 148Paton 1922, p. 331 În acel an ofițerii armatei cartagineze și-au exprimat susținerea pentru fiul de 29 de ani al lui Hamilcar, Hannibal, alegându-l comandant șef al armatei. Preluând comanda (confirmată retroactiv de Senatul Cartaginez) armatei pe care tatăl său o deținuse în cursul celor nouă ani de lupte montane grele, Hannibal a declarat că avea de gând să ducă la bun sfârșit proiectul tatălui său de cucerire a Peninsulei Iberice, care fusese primul obiectiv în planul provocării unui război cu Roma în Italia pentru a o învinge acolo.

Hannibal a petrecut primii doi ani la comanda armatei sale căutând să îndeplinească ambiția tatălui său și înăbușind în același timp mai multe potențiale revolte provocate în urma morții lui Hasdrubal, care amenințau siguranța posesiunilor cartagineze deja cucerite până acum. El a atacat tribul olcazilor și a cucerit capitala lor, Althaea. Mai multe triburi învecinate au fost uimite de vigoarea și rapacitatea acestui atac și s-au supus de bună voie cartaginezilor. El a primit tribut de la toate aceste triburi recent subjugate și s-a întors cu armata la Cartagena iberică, unde și-a recompensat trupele cu daruri și a promis mai multe daruri în viitor. În următorii doi ani Hannibal a supus întreaga Iberie de la sud de râul Ebru, cu excepția cetății Saguntum, care, fiind sub protecția Romei, nu figura în planurile lui apropiate. Catalonia și Saguntum erau acum singurele zone ale peninsulei care nu se aflau sub stăpânirea lui Hannibal.Dodge 1994, p. 157

Relațiile externe ale Romei Hannibal era la curent cu politica romană și a considerat că era momentul oportun pentru a ataca Roma. El avea spioni gali în toate colțurile Republicii Romane, inclusiv în cercurile apropiate Senatului Roman.Mommsen 1862, p. 95 În anii care trecuseră de la sfârșitul Primului Război Punic (264-241 î.Hr.)Mommsen 1862, p. 62 romanii și-au consolidat stăpânirea în Peninsula Italică prin ocuparea unor poziții geografice strategice și și-au extins controlul asupra Siciliei, Corsicii și Sardiniei.

În acea perioadă romanii se aflau în război cu galii padani de mai mult de un secol.Paton 1922, p. 287 Boii au purtat un război cu romanii începând din anul 238 î.Hr. până în anul 236 î.Hr.Mommsen 1862, p. 77 În 225 î.Hr. populațiile native din nordul Italiei, văzând că armata romană pornise iarăși într-o expediție pentru ocuparea teritoriului lor, au trecut la atac,Mommsen 1862, p. 78 dar au fost înfrânte.Paton 1922, p. 317 Romanii erau hotărâți să-și extindă hotarele până la poalele Alpilor.Paton 1922, p. 319 În 224 î.Hr. boii s-au supus hegemoniei romane, iar în anul următor anarii s-au supus, de asemenea, romanilor.Mommsen 1862, p. 81 În anul 223 î.Hr. romanii s-au angajat într-o altă luptă cu galii, de această dată cu tribul insubrilor.Mommsen 1862, p. 82 Romanii au suferit inițial pierderi semnificative împotriva insubrilor în timp ce încercau să traverseze un vad în apropierea confluenței dintre râurile Pad și Adda. După ce armata romană și-a stabilit tabăra în acea regiune, fără a desfășura nicio acțiune decisivă timp de câteva zile, consulul roman aflat la fața locului a decis să negocieze o înțelegere cu insubrii. Ca urmare a armistițiului recent încheiat, romanii au putut mărșălui liberi către teritoriul aliaților lor, cenomanii. Cu toate acestea, odată ce s-a aflat în siguranță pe teritoriul cenomanilor, armata romană s-a îndreptat din nou către teritoriul insubrilor și de această dată a fost victorioasă.Paton 1922, p. 321

În anul 222 î.Hr. celții au trimis o solie la Senatul Roman pentru a încheia un tratat de pace. Considerând că aveau ocazia să obțină un triumf, consulii (Marcus Claudius și Gnaeus Cornelius) au respins energic solia de pace, iar galii s-au pregătit pentru un război cu romanii. Ei au angajat 30.000 de mercenari de dincolo de Alpi și au așteptat sosirea romanilor.Paton 1922, p. 325 După începerea campaniei militare legiunile consulare au mărșăluit din nou către teritoriul insubrilor. A avut loc o luptă grea în apropiere de Mediolanum, care s-a încheiat cu trecerea comandanților revoltei galilor de partea romanilor. Galii padani au fost astfel subjugați și transformați în aliați ai Romei.

Pregătiri Hannibal, care era conștient de situația externă dificilă a Romei, a trimis câțiva soli la triburile galice de pe valea râului Pad. În anul 220 î.Hr. el a început să poarte discuții secrete cu galii padani (denumirea acestui trib provine de la faptul că locuiau pe valea Padului, pe care romanii îl numeau „Padus”), iar solii săi au obținut promisiuni de ajutor în bani, alimente și ghizi locali.Dodge 1994, p. 164

Aceste solii aveau scopul de a stabili un loc sigur pentru trecerea lui Hannibal din Alpi către valea râului Pad. Hannibal nu cunoștea Munții Alpi, dar știa suficient ca să-și dea seama că traversarea munților va fi dificilă. Câțiva cercetași i-au oferit informații cu privire la acest lanț montan și a aflat astfel despre dificultățile întâmpinate acolo de gali. Nu își dorea să traverseze acest lanț montan și să coboare apoi în valea râului Pad cu trupe prea obosite pentru a mai putea lupta.

Hannibal aflase suficiente lucruri despre Alpi ca să înțeleagă că pantele de coborâre ale Alpilor erau mai abrupte decât pantele de ascensiune. Acesta a fost unul din motivele pentru care a vrut să aibă aliați în rândul populațiilor pe al căror teritoriu urma să treacă.Alpii s-au înălțat ca rezultat al deplasării către nord a plăcii tectonice africane și a presiunii exercitate de aceasta împotriva solului eurasian solid; direcția nordică a acestei deplasări a făcut ca partea italiană a Alpilor să fie mult mai abruptă.

Romanii au tratat rău populațiile galice pe care le cuceriseră recent, distribuind pământurile lor coloniștilor romani și luând alte măsuri lipsite de scrupule pentru a se asigura de loialitatea triburilor proaspăt cucerite. Insubrii, al căror teritoriu tribal se întindea la poalele Alpilor, și boii, care locuiau pe valea râului Pad, au primit cu satisfacție vestea invaziei plănuite de Hannibal. În plus, o mare parte a Peninsulei Iberice era populată cu triburi galice înrudite,Dodge 1994, p. 165 iar acești gali serveau în armata lui Hannibal. Ar fi fost într-adevăr ușor de stabilit relații apropiate cu aceste triburi nemulțumite, mai ales după ce Hannibal ar fi coborât din Alpi și ar fi ajuns pe teritoriile lor, iar insubrii, boii și populațiile din celelalte triburi ar fi putut vedea și vorbi cu comandanții militari cartaginezi. Polybius a spus următoarele despre planurile lui Hannibal:

Și-a condus acțiunea cu un discernământ desăvârșit pentru că a constatat cu precizie caracteristicile deosebite ale țării în care urma să ajungă și comportamentul ostil al locuitorilor săi față de romani; el a avut, de asemenea, îndrumători și călăuze prin trecătoarele dificile care se aflau pe drumurile străbătute de localnici, oameni care împărtășeau cu el aceleași speranțe.Dodge 1994, pp. 166-167

Asediul cetății Saguntum