miniatura| Populația mondială în sărăcie extremă miniatura| Rata absolută a sărăciei, bazată pe dolarul internațional PPP constant în 2011, potrivit NAVTEJ, Banca Mondială în 2014. Potrivit estimărilor revizuite de către Banca Mondială privind sărăcia extremă, însoțită de dezvoltarea economică regională, rata sărăciei extreme a scăzut semnificativ în China și India, iar Nigeria devine capitala sărăciei lumii. În alte țări, sărăcia extremă a crescut în funcție de criteriile de referință pentru 2011 comparativ cu criteriile de referință din 2005. Laurence Chandy și Homi Kharas (2014), ce date noi prețuri înseamnă pentru obiectivul de a pune capăt sărăciei extreme? , Instituția Brookings, Washington DC. Acest articol a fost revizuit în The Financial Times: Shawn Donnan (9 mai 2014), Banca Mondială are cea mai mare creștere a liniei sărăciei la nivel mondial în decenii Sărăcia extremă sau absolută a fost inițial definită de Organizația Națiunilor Unite în 1995 drept o stare caracterizată de lipsă severă a resurselor necesare pentru satisfacerea nevoilor umane fundamentale, incluzând alimentele, apa potabilă, instalațiile sanitare, educația și mijloacele de informare. Aceasta nu depinde doar de venituri, ci și de accesul la diferite servicii.Organizația Națiunilor Unite. Raportul „Summit-ul Mondial pentru Dezvoltare Socială”, 6-12 martie 1995 În 2018, sărăcia extremă este definită de Banca Mondială în baza unui prag internațional al sărăciei stabilit la un venit de 1,90 dolari/zi (pe baza prețurilor din 2011, echivalentul a 2,07 dolari în 2017). Raportată la prețurile practicate în SUA în 1996, acest prag este echivalent cu un câștig de 1.00 dolar pe zi, de aici și expresia utilizată frecvent: subzistență cu „mai puțin de un dolar pe zi"Banca Mondială, http://www.worldbank.org/en/topic/poverty/overview și Martin Ravallion, Shaohua Chen & Prem Sangraula (Mai 2008) (PDF), A dollar a day Revisited (Raport). Washington, DC: Banca Mondială. Accesat la 10 iunie 2013.. Marea majoritate a persoanelor aflate într-o situație de sărăcie extremă, adică aproximativ 96% dintre acestea, locuiesc în Asia de Sud, Africa Subsahariană, vestul Indiei și în regiunea Asia-Pacific; aproape jumătate trăiesc doar în India și China"Tendința Zero: USAID document de Discuție" , noiembrie 21, 2013.. Începând cu 25 iunie 2018, în ciuda resurselor bogate, Nigeria a devenit capitala sărăciei din lume, cu peste 86 de milioane de cetățeni care trăiesc într-o sărăcie extremă Laurence Chandy și Homi Kharas (2014), ce date noi prețuri înseamnă pentru obiectivul de a pune capăt sărăciei extreme?, Instituția Brookings, Washington DC. Acest articol a fost revizuit în The Financial Times: Shawn Donnan (9 mai 2014), Banca Mondială are cea mai mare creștere a liniei sărăciei la nivel mondial în decenii.
Reducerea sărăciei extreme și a foametei a fost primul Obiectiv de Dezvoltare al Mileniului (ODM1), stabilit în anul 2001 de către 189 state membre ale Organizației Națiunilor Unite. Mai exact, ODM1 a stabilit obiectivul de reducere a ratei sărăciei extreme la jumătate până în 2015, scop ce a fost îndeplinit cu 5 ani înainte de termen. Acest obiectiv a fost creat pentru a pune capăt sărăciei de pretutindeni în toate formele sale, iar comunitatea internațională, inclusiv ONU, Banca Mondială și Statele Unite, a stabilit obiectivul de a pune capăt sărăciei extreme până în 2030.
Definiție
Definiția bazată pe venituri Sărăcia extremă este definită de Comunitatea Internațională ca un câștig mai mic de 1,25 dolari pe zi. Inițial, când au fost publicate pentru prima dată Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, linia internațională a sărăciei a fost stabilită la câștigul de 1 dolar pe zi. Totuși, în 2008, pentru a recunoaște niveluri mai ridicate ale prețurilor în mai multe țări în curs de dezvoltare decât estimările anterioare, Banca Mondială a modificat linia la 1,25 dolari.
Începând cu anul 2015, potrivit indicatorilor ONU, aproximativ 836 de milioane de persoane rămân în continuare în sărăcie extremă. În 2010, numărul se ridica la 1,2 miliarde.ONU privind ODM Informativă."Putem Pune Capăt Sărăciei 2015", 20-22 septembrie 2010. În ciuda numărului semnificativ de persoane care încă se află sub pragul sărăciei internaționale, aceste cifre reprezintă un progres semnificativ pentru comunitatea internațională, deoarece numărul actual este mult mai mic decât numărul celor care trăiau în sărăcie extremă în 1990, acesta fiind de 1,9 miliarde.USAID. "Pune capăt Sărăciei Extreme" Ultima Actualizare: iulie 2, 2014. Deși există multe critici privind o abordare pur bazată pe venit pentru măsurarea sărăciei extreme, linia de 1,25 dolari / zi rămâne indicatorul cel mai utilizat, întrucât este ușor accesibil publicului și "atrage atenția asupra celor care au lipsuri depline.
La 23 septembrie 2015, publicația Financial Times din Marea Britanie a raportat că Banca Mondială intenționează să-și revizuiască indicatorul de referință bazat pe venit, până la 1,90 dolari pe zi, pe baza prețurilor din 2011.FT. "Planeta este slabă a stabilit să se umfle ca Banca Mondială se mută sărăciei" Ultima Actualizare: septembrie 23, 2015, octombrie. Odată cu evoluția costului vieții în întreaga lume, linia de sărăcie globală trebuie actualizată periodic. Noua linie a sărăciei globale utilizează date actualizate ale prețurilor pentru a descrie cât mai exact posibil costurile legate de necesarul de alimente, îmbrăcăminte și adaposturi din întreaga lume. Cu alte cuvinte, valoarea reală de 1,90 dolari în prețurile din 2011 este identică cu 1,25 dolari în 2005.Banca Mondială. "Întrebări Frecvente: Sărăcia Globală Linie De Actualizare", Ultima Actualizare: 30 septembrie 2015.
Critici / alternative comune Deși este utilizat pe scară largă de majoritatea organizațiilor internaționale, linia sărăciei extreme de 1,25 dolari / zi va fi examinată de mai mulți factori. De exemplu, atunci când se utilizează pentru a calcula raportul dintre numărul persoanelor care trăiesc sub nivel, rata de 1,25 dolari / zi nu poate capta alte măsuri importante, cum ar fi adâncimea sărăciei, sărăcia relativă și modul în care oamenii își văd propria situație financiară cunoscut sub numele de "linia de sărăcie socială subiectivă". În plus, calculul pragului sărăciei se bazează pe mai multe ipoteze ce țin de egalitatea numerică a puterii de cumpărare, omogenitatea dimensiunii și a compoziției casei, dar și prețurile de consum pentru a determina bunurile esențiale. Nu mai vorbim de faptul că ar putea lipsi date din cele mai sărace țări, ceea ce ar putea diminua și mai mult imaginea.
Pentru soluționarea acestor probleme, s-au propus mai multe instrumente alternative pentru măsurarea sărăciei extreme, care includ și alți factori, cum ar fi malnutriția și lipsa accesului la învățământ elementar. Astfel, raportul privind dezvoltarea umană din 2010 a introdus Indexul Sărăciei Multidimensionale (ISM), care măsoară nu doar veniturile, ci și nevoile fundamentale. Folosind acest instrument, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a estimat că aproximativ 1,5 miliarde de persoane au rămas în sărăcie extremă, spre deosebire de cifra convențională de 1,2 miliarde.Programul Națiunilor Unite Pentru Dezvoltare."Indicele Multidimensional al Sărăciei (MPI)" . Accesat la 17 ianuarie 2014. Având în vedere că această cifră este considerată "holistică", ea poate aduce o nouă lumină asupra lipsurilor dintr-o țară. De exemplu, în Etiopia, 39% din populație este considerată extrem de săracă în cadrul măsurilor convenționale, iar 90% se află în sărăcie multidimensională.Dan Morrell."Cine Este Sărac?", Harvard Revista. Ianuarie–Februarie 2011.
O altă versiune a ISM, cunoscută sub numele de Metoda Alkire-Foster, creată de Sabina Alkire și James Foster de la Oxford Poverty and Human Development Initiative (OPHI), poate fi clasificată pentru a arăta atât frecvența, cât și intensitatea sărăciei. Acest instrument este util ca funcționar de dezvoltare, folosind metoda "M0" (care se calculează prin înmulțirea procentului de oameni săraci cu procentul dimensiunii spațiului în care sunt lipsiți), poate determina cauzele cele mai probabile ale sărăciei într-o anumită regiune.OPHI."Alkire-Foster Metodă" , 2014. De exemplu, în Fâșia Gaza a Palestinei, utilizarea metodei M0 arată că sărăcia din regiunea respectivă este cauzată în primul rând de lipsa accesului la electricitate și apă potabilă, dar și de supraaglomerarea populației. În schimb, datele din regiunea Chhukha, din Bhutan, arată că venitul are o contribuție mult mai importantă pentru sărăcie, spre deosebire de alte dimensiuni din regiune.Sabina Alkire și James Foster."Numărare și Multidimensională a Sărăciei", International Food Policy Research Institute.
În opinia publică din întreaga lume, oamenii supuși cercetării totuși tind să creadă în mod incorect că sărăcia extremă nu a scăzut..HumanProgress, "Ce 19 din 20 de Americani nu Știu Despre Sărăcia în Lume," 30 aprilie 2018
Tendințele actuale
Parcursul spre un nivel zero al sărăciei În anul 2016, conform definiției Băncii Mondiale cu rata de 1,9 dolari pe zi, aproximativ 766 de milioane de persoane rămâneau în sărăcie extremă (sau aproximativ 1 din 10 persoane) .Banca mondială (2016): Sărăcie și Prosperitate Împărtășită 2016: a Lua pe Inegalitate. Washington, DC: World Bank Group. Aproape jumătate trăiesc în India și China, peste 85% trăind în doar 20 de țări.
De la mijlocul anilor 1990, s-a înregistrat o scădere constantă atât a ratei sărăciei la nivel mondial, cât și a numărului total de persoane sărace. În 1990, procentul populației globale care trăia în sărăcie extremă era de 43%, iar în 2011, acest procent a scăzut la 21%. Această reducere a ratei sărăciei extreme se află în concordanță cu primul obiectiv de dezvoltare al mileniului (ODM1) propus de fostul secretar general al ONU, Kofi Annan, care, de la începutul secolului a solicitat comunității internaționale să diminueze numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă până în anul 2015.. dreapta|miniatura| Diferite previziuni pentru perspectiva de a pune capăt sărăciei extreme până în 2030. Y -axis reprezintă procentul persoanelor care trăiesc în Sărăcia Extremă la nivel global. Această reducere a sărăciei extreme a fost cea mai vizibilă în China, Indonezia, India, Pakistan și Vietnam. Între anii 1990 și 2010, aceste cinci țări au prezentat o scădere de 715 milioane de persoane mai mult decât media globală de 700 milioane.
Această anomalie în statistici poate fi explicată prin faptul că numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă în aproprierea desertului Sahara în Africa a crescut de la 290 de milioane la 414 milioane în aceeași perioadă.Organizației Națiunilor Unite."Obiectivele De Dezvoltare Ale Mileniului Raport", 2013. Oricum exista multe semne care prezic scaderea saraciei extreme pe termen lung.
Din anul 1999, numărul total al persoanelor care trăiesc în condiții extreme de sărăcie a scăzut în medie cu 50 de milioane pe an. Pe lângă aceaesta, în anul 2005, nivelul extrem al saraciei a început să scadă în fiecare regiune din lume, inclusiv în Africa.Rajiv Shah."Remarci de Administrator Rajiv Shah la Brookings institution: eradicarea Sărăciei Extreme" , USAID. Noiembrie 21, 2013. Toate acestea sunt datorate schimbării Declarației Mileniului întocmita de ONU în anul 2000, care a redus planul la anul 1990 din originalul anului 1996. Această schimbare a planului a ducând la o creștere a populației în China în anii ‘90.