Liniarul A este un sistem de scriere folosit în Creta în perioada civilizației minoice între aproximativ 2500 și 1450 î.Hr. Împreună cu hieroglifele cretane, acesta este unul dintre cele două sisteme de scriere minoice folosite de vechile popoare minoice și periferice. Linearul A a fost principala scriere folosită în palatul lui Minos și în scrierile religioase ale civilizației minoice. A fost descoperit de arheologul Sir Arthur Evans. El este legat de scrierea Liniar B, care a urmat Liniarului A și a fost folosită de civilizația miceniană .
În anii 1950, Liniarul B era în mare măsură descifrată și se știa că era o codificare a unei forme timpurii a limbii grecești. Deși cele două sisteme au în comun multe simboluri, acest lucru nu a dus la o descifrare ulterioară a Liniarului A. Utilizarea valorilor asociate Liniarului B în Liniarul A produce cel mai adesea cuvinte incomprehensibile. Dacă Liniarul A folosește aceleași valori ca ale silabicului Liniar B, atunci limba asociată, numită "Minoică ", apare fără nicio legătură cu vreo limbă cunoscută.
Scrierea Liniarul A are sute de semne, despre care se crede că reprezintă valori silabice, ideologice și semantice într-o manieră similară cu cea a Liniarului B. În timp ce multe dintre semnele silabice sunt asemănătoare celor din Liniarul B, aproximativ 80% din logogramele Liniarului A sunt unice,.; diferența dintre valorile sonore dintre semnele Liniarului A și ale Liniarului B variază de la 9% la 13%. Apare în primul rând în direcția stânga-dreapta, dar apare ocazional și ca o scriere de la dreapta la stânga sau de tip bustrofedon.
O caracteristică interesantă este cea a modului în care numerele sunt înregistrate în scriere. Cel mai mare număr înregistrat este 3000, dar există simboluri speciale care indică fracțiunile și greutățile.
Signatar +Liniar A: signatarul și numerotarea lui E. Bennett. Citirea semnelor se bazează pe Liniarul B.*01-*20*21-*30*31-*53*54-*74*76-*122*123-*306DA
*01QI
*21SA
*31WA
*54*76AROM
*123RO
*02QITI
*21fA2
*34NU
*55KA
*77WINE
*131aPA
*03QIPA
*21mTI
*37PA3
*56QE
*78WINE2
*131bTE
*04MI2
*22E
*38JA/LA
*57WO2
*79WINE3
*131cTO
*05CAP2
*22fPI
*39SU
*58MA
*80KH
*164NA
*06CAP
*22mWI
*40TA
*59KU
*81NEPA
*171DI
*07MU
*23SI
*41RA
*60TE2
*82PH
*180A
*08MUPA
*23mKE
*44O
*61AU/SUS
*85KITU
*188S/SE
*09NE
*24DE
*45JU
*65KIO
*86GAL
*191U
*10RU
*26JE
*46TA2
*66TWE
*87IQETO
*301PO
*11RE
*27ATADE
*47KI
*67VIR
*100/*102OLE
*302ME
*13I
*28PU3
*49TU
*69MINA
*118GRA
*303QA2
*16I2
*28bPU
*50KO
*70GRAU
*120ZI
*304ZA
*17PU2
*29DU
*51MI
*73*120b*305ZO
*20NI
*30RI
*53ZE
*74OLIV
*122*306
Corpus dreapta|miniatura| Liniar A incizat pe tăblițe găsite în Akrotiri, Santorini. miniatura| Tăblița cu Liniar A, Muzeul Arheologic Chania. miniatura| Tabletă cu Liniar A din palatul din Zakros, Muzeul Arheologic din Sitia . Liniarul A a fost descoperit în principal pe Creta, dar și în alte locuri din Grecia, precum și din Turcia și din Israel. Corpusul existent, cuprinzând aproximativ 1.427 de exemplare, cu un total de 7.362 până la 7.396 de semne, dacă scalat la tipul standard, ar încăpea cu ușurință pe două foi de hârtie. Younger: "if there are 4002 characters (font Times, pitch 12, no spaces) on an 8 1/2 x 11 inch sheet of paper with 1 inch margins, all extant Linear A would take up 1.84 pages." (14.34 pages for Linear B).
Creta Potrivit lui Ilse Schoep, descoperirile principale ale tăblițelor cu Linear A s-au aflat în trei locuri din Creta:
"Haghia Triadha în Mesara cu 147 de tăblițe, Zakro/Zakros, un oraș port în extremitatea estică a insulei cu 31 de tăblițe și Chania, alt oraș port în nord-vestul insulei cu 94 de tăblițe." S-au făcut descoperiri în următoarele locuri din Creta: Apoudoulou Archanes Arkalochori Armenoi Chania Gournia Hagia Triada (largest cache) Kardamoutsa Kato Simi (also spelled Kato Syme) Knossos Kophinas Larani Mallia Mochlos (also spelled Mokhlos) Mount Juktas (also spelled Iouktas) Myrtos Pyrgos Nerokourou Palaikastro Petras Petsophas Phaistos Platanos Poros, Heraklion Prassa Pseira Psychro (also spelled Psykhro) Pyrgos Tylissos Sitia Skhinias Skotino cave Traostalos Troulos (or Trulos) Vrysinas Zakros
În afara Cretei Până în 1973, se știa că numai o tăbliță cu Linear A a fost găsită în afara Cretei (pe insula Kea ). . De atunci, și în alte locuri s-au găsit inscripții.
Potrivit lui Margalit Finkelberg, cele mai multe - dacă nu toate - inscripții găsite în afara Cretei au fost făcute la nivel local. Acest lucru este indicat de factori precum compoziția materialului pe care s-au făcut inscripțiile.. De asemenea, analiza strânsă a inscripțiilor găsite în afara Cretei indică folosirea unui script care se află undeva între Linear A și Linear B, combinând elemente din ambele.
Alte insule grecești
Kea Kythera Melos Samothrace Thera
Grecia continentală
Mycenae Tiryns Hagios Stephanos, Laconia Revizuirea de carte de către Daniel J. Pullen (Bryn Mawr Classical Review 2009) de WD Taylor, R. Janko, Ayios Stephanos: Excavări în epoca bronzului și așezare medievală în Laconia de Sud . Școala britanică din Atena, 2008. "Locația sa pe coasta Laconiană, ușor accesibilă de la Kythera, a încurajat fără îndoială contactele timpurii cu Creta fie direct, fie indirect (vezi semnul Linear A catalogat în capitolul 11)".
Cronologie Linear A a apărut în Minoicul Mijlociu, anume între 1625-1450 î.Hr. Era o posibilă ramură contemporană a hieroglifelor cretane și strămoșul Linearului B. Secvențialitatea și răspândirea geografică a hieroglifelor cretane, a Liniarelor A și B, cele trei sisteme de scriere care se suprapun în epoca bronzului din Creta și din Grecia Continentală, pot fi rezumate după cum urmează: Sistemul de scriere Arie geografică Perioadă de timp Hieroglifiele cretane Creta c. 2100-1700 BC Linear A Creta, insulele Egee ( Kea, Kythera, Melos, Thera ) și Grecia Continentală ( Laconia ) c. 1800 - 1450 BC Linear B Creta ( Knossos ) și continent ( Pilos, Micene, Theba, Tiryns ) c. 1450 - 1200 BC
Descoperirea Liniarului A Arheologul Arthur Evans a numit scrierea "Liniar", deoarece semnele/caracterele sale constau doar din linii înscrise în argilă, spre deosebire de cele mai multe dintre semnele pictografice numite hieroglife cretane, folosite în aceeași perioadă.
Mai multe tăblițe inscripționate cu semne asemănătoare Liniarului A au fost găsite în Troad, în nord-vestul Anatoliei. În timp ce statutul lor este disputat, ele pot fi importuri, deoarece nu există dovezi ale prezenței minoice în Troad. Clasificarea acestor semne ca un scriere troiană unică (propus de lingvistul contemporan rus Nikolai Kazansky) nu este acceptată de alți lingviști.
Teorii privind limba Liniarului A dreapta|miniatura| Liniar A incizat pe un vas, găsit în Akrotiri. Este dificil de evaluat o analiză a Liniarului A deoarece nu există un punct de referință pentru citirea inscripțiilor sale. Cea mai simplă abordare a descifrării poate fi presupunerea că valorile Linearului A se potrivesc mai mult sau mai puțin cu valorile date scrierii Liniarului B descifrat, folosit pentru greaca miceniană. See "1. List of Linked Files" for a comprehensive list of known texts written in Linear A.
Greacă În 1957, cărturarul bulgar Vladimir I. Georgiev a publicat "Descifrarea inscripțiilor cretane în Liniarul A". . Georgiev a publicat apoi o altă lucrare în 1963, intitulată Les deux langues des inscriptions crétoises en linéaire A ("Cele două limbi ale inscripțiilor cretane în Liniarul A"), sugerând că limba tăblițelor din Hagia Triada era greacă, dar restul din Corpusul Liniarului A a fost în Luwiana-Hitită. În decembrie 1963, Gregory Nagy de la Universitatea Harvard a dezvoltat o listă de termeni ai Liniarului A și a Liniarului B bazat pe presupunerea „că semnele de formă identică sau similară în cele două scrieri ar reprezenta valori fonetice identice sau similare“; Nagy a concluzionat că limbajul Linearului A poartă elemente "asemănătoare cu greaca" și, în general, cu indoeuropeana.
Limbile anatoliene De la sfârșitul anilor 1950, unii cercetători au sugerat că limbajul Liniarului A ar putea fi o limbă anatoliană.
Luwian Palmer (1958) a prezentat o teorie bazată pe valorile fonetice ale Linearului B, sugerând că limbajul Liniarului A ar putea fi legat îndeaproape de luwiană. Cu toate acestea, teoria nu a reușit să obțină sprijin universal din următoarele motive:
Nu există o asemănare remarcabilă între morfologia minoicei și hitito-luwiană. Nici una dintre teoriile existente despre originea popoarelor hitito-luwiene și migrația lor spre Anatolia (fie din Balcani, fie din Caucaz ) nu sunt legate de Creta. A existat o lipsă de contact direct între hitito-luwieni și Creta minoică; aceasta din urmă nu a fost niciodată menționată în inscripțiile hitito-luwiene. Statele mici situate de-a lungul coastei de vest a anticei Asii Mici erau bariere naturale între hitito-luwieni și Creta Minoică. Diferențele antropologice evidente între hitito-luwieni și minoici pot fi considerate ca o altă mărturie indirectă împotriva acestei ipoteze.
Sunt lucrări recente care se concentrează asupra legăturii cu luwiana, nu în termenii că limba minoică ar fi anatoliană, ci mai degrabă în ceea ce privește eventualele împrumuturi din luwiană, inclusiv originea sistemului de scriere în sine. Marangozis, John (2006). O introducere la Minoan Linear A. LINCOM Europa.
Liciană Într-un articol din 2001, profesorul de limbi clasice (emerit) de la Universitatea din Tel Aviv, Margalit Finkelberg, a demonstrat un "grad înalt de corespondență între sistemul fonologic și morfologic al minoicei și cel al licienei " și a lansat ipoteza că "limba Liniarului A ar fi strămoașa directă a licienei, fie un idiom strâns legat de acesta ". Finkelberg, Margalit, "Limba liniară A: greacă, semitică sau anatolică?", În: Drews, Robert (ed.), Anatolia Mare, Familia lingvistică, Washington, DC, 2001.
Feniciana În anul 2001, revista Ugarit-Forschungen a publicat articolul "Prima inscripție în punică - diferențe vocalice în Liniarele A și B" de Jan Best, care pretinde să demonstreze cum și de ce Liniarul A notează o formă arhaică de feniciană.. Aceasta a fost o continuare a încercărilor lui Cyrus Gordon în găsirea conexiunilor dintre limbile minoice și cele semitice occidentale .
Indo-iraniana O altă interpretare recentă, bazată pe frecvența semnelor silabice și pe studiile comparative paleografice complete, sugerează că limbajul Liniarului minoic A aparține familiei indo-iraniene a limbilor indo-europene. Studiile lui Hubert La Marle includ o prezentare a morfologiei limbajului, evitând identificarea completă a valorilor fonetice dintre liniarele A și B și evitând compararea liniarului A cu hieroglife cretane. According to Younger, La Marle "assigns phonetic values to Linear signs based on superficial resemblances to signs in other scripts (the choice of scripts being already prejudiced to include only those from the eastern Mediterranean and northeast Africa), as if 'C looks like O so it must be O.'"
Tireniana Cercetătorul italian Giulio M. Facchetti a încercat să asocieze Liniarul A la familia de limbi tireniene, care cuprinde etrusca, rhaetica și lemniana. Această familie este considerată a fi un substrat mediteranean pre-indo-european al celui de-al doilea mileniu î.Hr., uneori denumit pre-greacă. Facchetti a propus unele asemănări posibile între limba etruscă și lemniana antică și alte limbi din Marea Egee, cum ar fi minoica. Michael Ventris, care, alături de John Chadwick, a descifrat cu succes Liniarul B, a crezut, de asemenea, într-o legătură între minoică și etruscă. Aceeași perspectivă este susținută de S. Yatsemirsky în Rusia.
O ramură distinctă, altfel necunoscută a indoeuropenei