Alfabetul (scrierea) thai (; RTGS: akson thai) este o scriere de tip abugida, folosită pentru a scrie thailandeza, thailandeza de sud și multe alte limbi vorbite în Thailanda. Alfabetul thailandez în sine (așa cum este folosit pentru a scrie thailandeza) are 44 de simboluri consonante (, phaancanchana), 15 simboluri vocale (, sara) care se combină în cel puțin 28 de forme vocale și patru tonuri (notate cu diacritice (în , wannayuk sau wannayut) pentru a crea caractere reprezentând mai ales silabe.
Deși este denumit în mod obișnuit „alfabetul thailandez”, scriptul nu este, de fapt, un adevărat alfabet, ci un abugida, un sistem de scriere în care caracterele complete reprezintă consoane cu mărci diacritice pentru vocale; absența unui diacritic vocal dă un „a” sau „o” implicit. Consoanele sunt scrise orizontal de la stânga la dreapta, cu vocale dispuse deasupra, mai jos, la stânga sau la dreapta consoanei corespunzătoare sau într-o combinație de poziții.
Thai are propriul set de numere thailandeze care se bazează pe sistemul de numerație indo-arab (, lek thai), dar, cel mai adesea sunt utilizate cifrele arabe (, lek hindu arabik), cu excepția documentelor guvernamentale și a plăcuțelor de înmatriculare ale vehiculelor militare.
Istorie Alfabetul thailandez este derivat din vechiul script khmer (, Akson Khom), care este un stil brahmic de sud de a scrie derivat din alfabetul indian din sud numit alfabetul pallava ( ).
Thai este considerat a fi primul script din lume care ar fi inventat mărcile de ton pentru a indica tonuri distinctiveAnthony V. N. Diller, Thai Orthography and the History of Marking Tone, Oriens Extremus, Vol. 39, No. 2 (1996), pp. 228 - 248, , care lipsesc în limbile mon-khmer (limbi austroasiatice) și limbile indo-ariene din care provine scriptul său. Deși chineza și alte limbi sino-tibetane au tonuri distinctive în sistemul lor fonologic, nu există nicio marcă de ton în ortografiile lor. Astfel, mărcile de ton sunt o inovație a limbii thailandeze, care a influențat ulterior alte limbi Tai conexe și unele limbi tibeto-birmane de pe continentul sud -estic al Asiei.
Thai (împreună cu sistemul său frate, lao (laoțian)) nu au consoane conjugale și vocale independente, în timp ce ambele modele sunt comune între scripturile brahmice (de exemplu, birmaneza și balineza)Unicode Consortium. "Southeast Asia". In The Unicode Standard Version 12.0 (p. 631).. În scripturile cu consoane conjuncte, fiecare consoană are două forme: de bază și de conjugată. Grupurile de consoane sunt reprezentate cu cele două stiluri de consoane. Cele două stiluri pot forma legături tipografice, ca în Devanagari. Vocalele independente sunt utilizate atunci când o silabă începe cu un semn vocal.
Tradiția thailandeză atribuie crearea scrierii (scriptului) thai regelui Ramkhamhaeng cel Mare () în 1283, deși aceasta a fost contestată. dreapta|miniatura|200x200px| Inscripția Ram Khamhaeng, cea mai veche inscripție folosind scrierea proto-thailandeză (Muzeul Național Bangkok)
Ortografie Există o relație destul de complexă între ortografie și sunet. Există diverse probleme:
Pentru multe sunete consoane, există două litere diferite care ambele reprezintă același sunet, dar care determină asocierea unui ton diferit. Acest lucru provine dintr-o schimbare majoră (o divizare a tonului ) care a avut loc istoric în fonologia limbii thailandeze. În momentul în care s-a creat scriptul thailandez, limba avea trei tonuri și un set complet de contraste între consoanele surde și cele sonore la începutul unei silabe (de exemplu, bdglmn vs. ptk hl hm hn). Într-o perioadă ulterioară, distincția sonoră/surdă a dispărut, dar în acest proces, fiecare dintre cele trei tonuri inițiale s-au împărțit în două, cu o consoană sonoră inițială (actualele semne pentru consoanelor „joase”) producând un ton cu variantă mai joasă și o consoană inițial surdă (actualele semne pentru consoanele „mijlocii” și „înalte”) producând un ton cu variantă superioară. Thai a împrumutat un număr mare de cuvinte din sanscrită și pali, alfabetul thailandez fiind creat astfel încât ortografia originală a acestor cuvinte să poată fi păstrată cât mai mult. Aceasta înseamnă că alfabetul thailandez are o serie de litere „duplicate” care reprezintă sunete separate în sanscrită și pali (de exemplu, sunetele cu voce răsuflată bh, dh, ḍh, jh, gh și sunetele retroflexe ṭ ṭh ḍ ḍh ṇ ), dar care nu sunt niciodată reprezentau sunete distincte în limba tailandeză. Acestea sunt utilizate în mare parte sau exclusiv în împrumuturile sanscrite și pali. Dorința de a păstra ortografia originală sanscrită și pali produce, de asemenea, un număr deosebit de mare de moduri duplicate de ortografiere a sunetelor la sfârșitul unei silabe (în care tailandezul este strict limitat în sunetele care pot apărea, dar sanscrita a permis toate posibilitățile, mai ales odată ce fostul final / a / a fost șters), precum și un număr de litere mute. Mai mult, multe consoane din cuvintele de împrumut sanscrite și pali sunt, în general, mute. Ortografia cuvintelor seamănă cu ortografia sanscrită sau pali: Thai (scris cu sǎamaarth, dar pronunțat sa-mat cu un r mut și un t plin, care este reprezentat folosind o consoană aspirată) „a fi în stare” (sanscrita समर्थ samartha ) Thai ( Chanthr ortografiat, dar pronunțat chan pentru că th și r sunt mute) „lună” (sanscrită चन्द्र chandra )
Literele thailandeze nu au majuscule și minuscule, ca în alfabetul roman. Nu sunt utilizate spațiile între cuvinte, cu excepția anumitor cazuri motivate lingvistic.
Punctuație Pauzele minore din propoziții pot fi marcate cu virgulă ( sau , chunlaphak sau luk nam) și pauzele majore cu punct ( sau , mahap phak sau chut), dar cel mai adesea sunt marcate printr-un spațiu gol (, wak). Ochi de pasăre ๏ , ta kai, numit oficial , om fong) alineatele indicate anterior, dar acum sunt învechite.
A kho mut ๛ ( ) poate fi folosit pentru a marca sfârșitul unui capitol sau al unui document .
Scrierea thailandeză folosește și ghilimele ( , anyaprakat ) și paranteze (paranteze rotunde) ( , wong lep sau , nakha likhit ), dar nu și paranteze pătrate.
Alfabetul propriu-zis
Consoane Există 44 de litere consonantice reprezentând 21 sunete consoane distincte. Consonantele duplicate fie corespund sunetelor care existau în Old Thai la vremea în care alfabetul a fost creat, dar nu mai există (în special, obstruenții sonori cum ar fi bdgvz), sau diferite consoane sanscrite și pali pronunțate identic în tailandeză. În plus, există patru caractere combinate consoană-vocală care nu sunt incluse în tabelul 44.
Consoanele sunt împărțite în trei clase - în ordine alfabetică acestea sunt: clasa de mijloc ( , klang), înaltă ( , cântat) și joasă (, tam) - așa cum se arată în tabelul de mai jos. Aceste denumiri de clasă reflectă calitățile fonetice ale sunetelor la care literele corespundeau inițial în thai-ul vechi. În special, sunetele „medii" erau stopuri surde neaspirate; sunetele „înalte” stopuri surde aspirate, iar sunetele "joase" sonore. Schimbările ulterioare ale sunetului au ascuns natura fonetică a acestor clase. Modern Thai sounds /b/ and /d/ were formerly — and sometimes still are — pronounced /ʔb/ and /ʔd/. For this reason, they were treated as voiceless unaspirated, and hence placed in the "middle" class; this was also the reason they were unaffected by the changes that devoiced most originally voiced stops. Astăzi, clasa unei consoane fără semn de ton, împreună cu lungimea scurtă sau lungă a vocalei însoțitoare, determină accentul de bază ( , pheun siang ). Consonantele clasei de mijloc cu vocație lungă vrăjesc încă patru tonuri cu una dintre cele patru semne de ton peste consoana de control: mai ek, mai tho, mai tri și mai chattawa . Consoanele de clasă înaltă și joasă sunt limitate la mai ek și mai tho, așa cum se arată în documentul. Interpretări diferite ale celor două mărci sau absența lor permit consonantelor din clasa joasă să vrăjească tonuri nepermise pentru consoana corespunzătoare de clasă înaltă. În cazul digrafelor în care o clasă joasă urmează o consoană de clasă superioară, se aplică regulile clasei superioare, dar markerul, dacă este folosit, trece peste clasa joasă; în consecință, ho nam și O nam poate fi considerată ca digrafă ca atare, așa cum este explicat mai jos în tabelul tonurilor. Only low class consonants may have a base accent determined by the syllable being both long and dead.
Note Pentru a ajuta învățarea acestei scrieri, fiecare consoană este asociată în mod tradițional cu un cuvânt thailandez acrofonic care începe fie cu același sunet, fie îl prezintă în mod proeminent. De exemplu, numele literii ข este Kho Khai (ข ไข่), în care Kho este sunetul propriu-zis, și Khai (ไข่) este un cuvânt care începe cu același sunet și înseamnă „ou“.
Două dintre consoane, ฃ (kho khuat) și ฅ (kho khon), nu mai sunt folosite în tailandeză scrisă, dar apar în continuare pe multe tastaturi și în seturi de caractere. Atunci când prima mașină de scris tailandeză a fost dezvoltată de Edwin Hunter McFarland în 1892, pur și simplu nu exista spațiu pentru toate personajele, astfel încât două trebuiau părăsite. De asemenea, niciuna dintre aceste două litere nu corespunde unei litere sanscrite sau Pali și fiecare dintre ele, fiind o formă modificată a literei care o precedă (compară ข și ค), nu are aceeași pronunție și aceeași clasă consonantă ca și litera precedentă (oarecum ca <i>s</i> lung european). Acest lucru le face redundante. Siam în 1890 Siam, un film din 2006 intitulat în tailandeză: ฅ น ไฟ บิน Flying Fire Person (în engleză: Dynamite Warrior), folosește ฅ kho khon pentru a vrăji ฅ น Person. Comparați intrarea pentru ฅ în tabelul de mai jos, unde persoana este scrisă คน.
Echivalențele pentru romanizare sunt prezentate în tabelul de mai jos. Multe consoane se pronunță diferit la începutul și la sfârșitul unei silabe. Înscrierile din coloanele inițiale și finale indică pronunția pentru consoana respectivă în pozițiile corespunzătoare dintr-o silabă. În cazul în care intrarea este „-”, consoana nu poate fi folosită pentru a închide o silabă. Când o combinație de consoane încheie o silabă scrisă, numai prima este pronunțată; posibilele consoane de închidere sunt limitate la 'k', 'm', 'n', 'ng', 'p' și 't'.
Deși standardele oficiale pentru romanizare sunt Royal General General System of Transcription (RTGS) definite de Royal Thai Institute și cele aproape identice definite de Organizația Internațională pentru Standardizare, multe publicații folosesc sisteme de romanizare diferite. În practica de zi cu zi, se utilizează o diversitate descurajatoare de romanizări, ceea ce face dificil să știi cum să pronunți un cuvânt sau să judeci dacă două cuvinte (de exemplu, pe o hartă și un semn stradal) sunt de fapt aceleași. Pentru informații mai precise, se oferă și un echivalent din Alfabetul Fonetic Internațional (IPA). SimbolNameRTGSIPAClasăThaiRTGSTraducereInițialăFinalăInitialăFinalăกก ไก่ko kaigăinăkkmediuขข ไข่kho khaioukhkacutăฃฃ ขวดkho khuatsticlă (flacon)