În sociologie, popularitatea se referă la cât de mult o persoană, o idee, un loc, un obiect sau alt concept este fie apreciat, fie înțeles de alte persoane. Plăcerea poate fi datorată simțirii reciproce, atracției interpersonale și a unor factori similari. Statutul social se poate datora unei poziții dominante, superiorității și a altor factori similari. De exemplu, o anumită persoană poate fi considerată plăcută și, prin urmare, mai populară decât o altă persoană, iar o persoană înstărită poate fi considerată superioară și, prin urmare, mai populară decât o altă persoană.
Există două tipuri principale de popularitate interpersonală: percepută și sociometrică. Popularitatea percepută este măsurată întrebând unele persoane care sunt cele mai populare sau importante persoane din grupul lor social . Popularitatea sociometrică se determinată prin măsurarea obiectivă a numărului de conexiuni pe care o persoană le are cu alte persoane din grup. O persoană poate avea o popularitate ridicată percepută fără a avea popularitate sociometrică ridicată și invers.
Potrivit psihologului Tessa Lansu de la Universitatea Radboud Nijmegen, „Popularitatea [are] legătură cu a fi punctul de mijloc al unui grup și a avea influență asupra acestuia”.
A deveni popular este de obicei un obiectiv doar pentru elevii de liceu americani. În alte culturi, oamenii prețuiesc mai mult alte lucruri, cum ar fi să aibă unul sau doi prieteni apropiați, să mențină relații puternice cu familiile lor sau să-și păstreze idealurile.
Introducere miniatura| Din filmul silențios Rebecca din Sunnybrook Farm din 1917, această imagine arată o fată care se comportă cu agresivitate excesivă față de o altă fată. Termenul de popularitate este împrumutat din termenul latin popularis, care însemna inițial „comun”. Definiția actuală a cuvântului popular, „ideea sau condiția de a fi plăcut de ceilalți oameni”, a apărut pentru prima dată în 1601. Etymology Online entry for Popular, 5 April 2009.
Deși popularitatea este o trăsătură adesea atribuită unui individ, ea este un fenomen social inerent și astfel poate fi înțeleasă doar în contextul grupurilor de oameni. Popularitatea este o percepție colectivă, iar indivizii raportează consensul sentimentelor unui grup față de un individ sau obiect atunci când evaluează popularitatea. Este nevoie de un grup de oameni cărora să le placă ceva, deci cu cât oamenii pledează pentru ceva sau pretind că cineva este cel mai plăcut, cu atât vor primi mai multă atenție și cu atât vor fi considerați mai populari. Scott, B. A., & Judge, T. A. (2009). The popularity contest at work: Who wins, why, and what do they receive? Journal of Applied Psychology, 94(1), 20–33.
În pofida celor de mai sus, popularitatea ca și concept poate fi aplicată, atribuită sau direcționată către obiecte precum melodii, filme, site-uri web, activități, săpunuri, alimente etc. Împreună, aceste obiecte alcătuiesc colectiv cultura populară sau consensul preferințelor mainstream în societate. În esență, orice, uman sau non-uman, poate fi considerat popular.
Tipuri de popularitate interpersonală Timp de mulți ani, cercetarea asupra popularității s-a concentrat pe o definiție a popularității bazată pe conceptul de a fi „simpatizat”. În cele din urmă, s-a descoperit că cei care sunt percepuți ca fiind populari nu sunt neapărat cei mai simpatizați, așa cum s-a presupus inițial. Atunci când elevilor li se oferă posibilitatea de a alege liber pe cei pe care îi plac cel mai mult și pe cei pe care îi percep ca fiind populari, apare o discrepanță deseori. Lansu, T. M., & Cillessen, A. N. (2012). Peer status in emerging adulthood: Associations of popularity and preference with social roles and behavior. Journal of Adolescent Research, 27(1), 132–150. Aceasta este o dovadă că există două forme principale de popularitate personală pe care psihologia socială le recunoaște, popularitatea sociometrică și popularitatea percepută.
Popularitate sociometrică Popularitatea sociometrică poate fi definită după cât de plăcut este un individ. Această plăcere este corelată cu comportamentele prosociale . Cei care acționează în moduri prosociale sunt susceptibili să fie considerați populari din punct de vedere sociometric. Adesea sunt cunoscuți pentru abilitățile lor interpersonale, empatia lor pentru ceilalți și disponibilitatea lor de a coopera non-agresiv. Aceasta este o judecată mai privată, caracterizată prin probabilitate, care în general nu va fi împărțită în cadrul unui grup. Adesea, este imposibil de știut ce indivizi sunt populari pe această scară decât dacă se asigură confidențialitatea. Lansu, T. M., & Cillessen, A. N. (2012). Peer status in emerging adulthood: Associations of popularity and preference with social roles and behavior. Journal of Adolescent Research, 27(1), 132–150.
Popularitate percepută Popularitatea percepută este utilizată pentru a descrie persoanele care sunt cunoscute printre colegii lor ca fiind populare. Spre deosebire de popularitatea sociometrică, popularitatea percepută este adesea asociată cu agresivitatea și dominanța și nu depinde de comportamentele prosociale. Această formă de popularitate este adesea explorată de mass-media populară. Printre lucrările notabile care se ocupă de popularitatea percepută se numără „ Girls Girls”, Odd Girl Out și Ferris Bueller’s Day Off . Persoanele care au perceput popularitatea sunt adesea foarte vizibile din punct de vedere social și frecvent imitate, dar rareori se fac plăcute de ceilalți. Deoarece popularitatea percepută este o măsură a reputației vizibile și a emulării, această formă de popularitate este discutată în general în mod deschis, convenită în cadrul unui grup prin aspectele la care se referă majoritatea oamenilor atunci când numesc pe cineva popular. Lansu, T. M., & Cillessen, A. N. (2012). Peer status in emerging adulthood: Associations of popularity and preference with social roles and behavior. Journal of Adolescent Research, 27(1), 132–150.
Teorii cuprinzătoare Până în prezent, o singură teorie cuprinzătoare a popularității interpersonale a fost propusă: cea a lui A.L. Freedman în cartea Popularity Explained . Modelul celor trei factori a propus încercări de a reconcilia cele două concepte de popularitate sociometrică și percepută prin combinarea lor ortogonală și oferirea de definiții distincte pentru fiecare. Făcând acest lucru, acest model reconciliază faptul contra-intuitiv conform căruia aprecierea nu garantează popularitatea percepută așa cum nici popularitatea percepută nu garantează simpatia celorlalți.
„Popularity explained” Popularity Explained a fost publicată pentru prima dată ca blog înainte de a fi convertită într-o carte și diverse versiuni sunt disponibile online din 2013.
Bazele conceptuale Există patru concepte primare pe care se bazează popularitatea explicată .
Simpatia și atracția sunt concepte diferite. Sentimentul interpersonal de „plăcere” nu este același cu „atracția” iar ambele sunt responsabile pentru comportamente umane diferite. Dovada neurologică a acestui fapt provine din cercetarea lui Kent C. Berridge și a modelului său de saliență stimulativ . Popularity explained extrapolează concluziile acestei cercetări și o aplică interacțiunilor interpersonale de la om la om. O ierarhie a atracției interpersonale există în toate grupurile sociale. Popularity explained dezvoltă o definiție foarte largă a atracției interpersonale, afirmând că se bazează pe o multitudine de factori diferiți, dar în primul rând pe: statutul socioeconomic; asemănarea interpersonală; aspectul fizic; și eficacitatea. Este propus conceptul de „Ierarhie a atracției” care, în termeni simpli, reprezintă doar o curbă stilizată care ilustrează cât de atractivi sunt oamenii unii față de ceilalți în ceea ce privește un procent. Atracția interpersonală (în sensul cel mai larg) are ca rezultat aportul energiei. Aportul energiei înglobează acțiunile interpersonale pe care un individ le întreprinde, în mod conștient și inconștient, atunci când experimentează o atracție interpersonală. Exemple de aporturi de energie menționate în carte includ: încercări de apropiere fizică; schimbări în comunicările verbale; modificări ale comunicării non-verbale; judecăți interpersonale părtinitoare; intruziune cognitivă; și ajutarea comportamentului. Popularitatea sociometrică și cea percepută sunt corelate, dar nu echivalente. Combinând aceste două concepte, Popularity Explained definește opt tipuri de studenți prototipici care pot fi reprezentate pe un singur grafic.
Model celor trei factori Potrivit lui Freedman, locul unui individ în peisajul social este determinat de o combinație de trei factori: ceea ce sunt; cine sunt; și situația.
Ceea ce se referă la toate acele aspecte ale unei persoane care sunt obiective: participarea la sport, aspectul fizic etc. Popularitatea percepută este în primul rând rezultatul a ceea ce este o persoană. Este mediată de aportul energiei care se combină cu Ierarhia Atracției. Această primire preferențială a aportului de energie de către cei mai puțin selectați este ceea ce îi propulsează către partea „populară” a graficului care îmbină popularitatea sociometrică și percepută. Cine se referă la personalitatea individului și la modul în care îi tratează pe ceilalți. Acest factor este responsabil pentru determinarea locului în care un student se află de-a lungul dimensiunilor „placut” și „neplăcut”. Cu cât este mai pro-social un individ, cu atât mai mult acesta va fi plăcut de ceilalți. Situația se referă la circumstanțele în care un individ se regăsește. Circumstanțe diferite pot duce la rezultate sociale diferite. De exemplu, același elev poate fi perceput ca popular în contextul social al grupului de tineret bisericesc, dar nepopular în contextul social al școlii sale în ansamblu.
Cauze interpersonale miniatura| Lucrarea de artă „popularitate” prezentată în anuarul Locust din 1922, din Universitatea Normală de Stat din Texas Una din teoriile cele mai agreate cu privire la ceea ce duce la un nivel crescut de popularitate pentru un individ este valoarea percepută pe care acea persoană o aduce grupului. Pare să fie adevărat pentru membrii tuturor grupurilor, dar este demonstrat mai ales în grupurile care există pentru un scop specific. De exemplu, echipele sportive există cu scopul de a avea succes în competiții împotriva altor echipe sportive. Grupurile de studiu există astfel încât membrii grupului să poată beneficia reciproc de cunoștințele academice ale celorlalți. În aceste situații, liderii apar adesea, deoarece alți membri ai grupului îi percep ca adăugând mai multă valoare grupului în ansamblu. La o echipă de sport, acest lucru înseamnă că cei mai buni jucători sunt aleși de obicei căpitani și că în grupurile de studiu oamenii ar putea fi mai înclinați să placă un individ care are mai multe cunoștințe de împărtășit. S-a susținut că acest lucru poate fi rezultatul tendințelor noastre evolutive de a favoriza persoanele care sunt cele mai dispuse să ajute în propria noastră supraviețuire.
De asemenea, este de remarcat faptul că valoarea reală pe care un individ o aduce unui grup nu are consecințe în determinarea popularității sale; singurul lucru important este valoarea sa și cum este aceasta percepută de ceilalți membri ai grupului. Deși valoarea percepută și valoarea reală se pot suprapune adesea, aceasta nu este o necesitate și s-a demonstrat că există cazuri în care valoarea reală a unui individ este relativ scăzută, dar totuși sunt percepute ca fiind extrem de valoroase.
Atracție