Leskovac (în sârbă: Лесковац, ) este un oraș și centrul administrativ al districtului Jablanica din sudul Serbiei. Conform recensământului din 2011, zona urbană a orașului a avut 60.288 de locuitori, în timp ce zona administrativă a orașului a avut 144.206 de locuitori, majoritatea sârbi ortodocși.Oficiul de Statistică al Republicii Serbia - Recensământ 2011 , popis2011.stat.rsPrimele rezultate ale recensământului din 2011
Istorie
Preistorie Urme ale (din secolul al VIII-lea î.Hr.) Milorad Stojic (2006). "Regional characteristics of the Brnjica cultural group" au fost descoperite pe Dealul Hisar (Hisar Leskovac) care a fost protejat printr-o groapă adâncă cu o palisadă pe partea interioară, o fortificație similară cu cea a unei alte fortificații de la situl arheologic Gradac de lângă Zlokućane în bazinul râului Velika Morava.Stojic 1986, 61–62. YU O așezare din epoca târzie a fierului a existat la Hisar și a fost datată din secolul al VI-lea î.Hr. până în secolul al IV-lea î.Hr. Pe lângă fibula și ceramica grecească, morminte de triballi (morminte tracice) au fost excavate în 2005. stanga|miniatura|200x200px| Muzeul Național din Leskovac Descoperirile arheologice din siturile cu mai multe straturi indică faptul că scordiscii și triballi au locuit în valea Leskovac înainte de cucerirea romană în secolul I î.Hr. Monumentele istorice cultural-istorice din această zonă sunt: necropola romană din Mala Kopasnica originară din secolul al II-lea d.Hr. și orașul est-roman Iustiniana Prima construit în 535 d.Hr.Caričin Grad – Iustiniana Prima, sit arheologic - UNESCO
Evul Mediu Slavii s-au stabilit în Peninsula Balcanică în secolele al VI-lea și al VII-lea. Provincia a fost cunoscută sub numele de Dendra în limba greacă și ca Glubočica (Глубочица, mai târziu Dubočica) în limbile slave. Dendra a fost dată conducătorului sârb Desa în 1155. A fost apoi deținută de Marele Prinț Ștefan Nemanja .
a avut loc la 24 septembrie 1454, între Despotatul Serbiei și Imperiul Otoman invadator, și s-a încheiat printr-o victorie sârbă.Babinger, Mehmed the Conqueror and His Time, (Princeton University Press, 1978), 110. Cu toate acestea, expansiunea otomană în Europa a continuat cu succes, iar Leskovac a fost cucerit în 1455.
În timpul stăpânirii otomane, Leskovac a făcut parte din Sangeacul Niš (1448–1878) și a devenit un oraș mare, centru economic și comercial, cunoscut pentru târgurile sale unde veneau oameni din întreaga Peninsulă Balcani. Mănăstirile din Jasunje dedicate Schimbării la Față a Fecioarei și Sf. Ioan Botezătorul au fost construite în 1499 ca aparținând maicilor Ksenija.Ђорђевић, Драгутин (1990). Женски манастир Ваведења Св. Богородице у Црковници, Лесковачки зборник XXX (Издања Народног музеја у Лесковцу изд.). Лесковац. Mănăstirea de la Babicko. www.srbijuvolimo.rs (în sârbă) . Accesat la 4/8/2019 .
Perioada modernă Biserica Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul a fost reconstruită în secolul al XVI-lea. Înainte de 1877, Leskovac a avut o populație totală de 46.500 de locuitori, din care 22.500 erau sârbi și 24.000 albanezi. Populația urbană musulmană din Leskovac era formată din albanezi și turci, dintre care o parte erau de origine albaneză. În timpul războiului sârbo-otoman (1876-1878), populația musulmană din Leskovac s-a refugiat în vilaietul otoman Kosovo și apoi s-a mutat în orașe din Macedonia și Kosovo, în special în Priștina unde au dominat comerțul. para. 6. "According to the information about the language spoken among the Muslims in the cities, we can see of which nationality they were. So, the Muslim population of Niš and Pirot consisted mostly of Turks; in Vranje and Leskovac they were Turks and Albanians"; para. 11. "The Turks have been mostly city dwellers. It is certain, however, that part of them was of Albanian origin, because of the well-known fact that the Albanians have been very easily assimilated with Turks in the cities."; para. 30-31, 40, 47. stanga|miniatura|200x200px| Odžaklija, biserica secretăGrad Leskovac: Spomenici kulture - Stara leskovačka crkva Odžaklija, gradleskovac.net
Leskovac a devenit parte a Serbiei după Tratatul de la Berlin din 1878, moment în care Serbia a devenit și ea complet independentă de Imperiul Otoman. Independența deplină față de otomani a avut inițial un impact negativ asupra comerțului. Cu toate acestea, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul Leskovac a ajuns faimos în toată zona Balcanilor pentru atelierele sale care au transformat cânepa în frânghie. Leskovac a fost cunoscut sub numele de Leskofça în timpul stăpânirii otomane și a fost granița sangeacului Niš până în 1878.
În curând, în regiune s-au dezvoltat trei producători de dantele bazate de mori de apă. În 1896, fondatorii acestor companii și-au combinat resursele și au cumpărat din Imperiul German echipamente de fabrică pentru producerea de pânză din lână. Aceasta a fost prima fabrică de la marginea orașului.Dimitrije - Mita Teokarevic, istorie , vucje.com În 1903, a fost construită o fabrică pentru prelucrarea cânepei pe malul râului, la nord de centrul vechi al orașului. În mijlocul primei răscoale a revoluției sârbe (1804-1815), a fost construită în oraș o biserică ortodoxă sârbă secretă, prin păcălirea conducătorilor turci că această clădire ar servi ca reședință a preotului orașului și i-a fost adăugat un coș de fum, de unde și numele său Odžaklija (Șemineu).Bogdanovic, Milo (2019). Analiza situației și a problemelor de mediu pe teritoriul orașului Leskovac . Niš: Universitatea din Niš, Facultatea de Științe, Departamentul de Geografie. În 1922, familia Teokarević a deschis o fabrică de pânză din lână în micul oraș Vučje, în apropiere de Leskovac. Până în 1938, fabricile private de textile din orașul Leskovac au angajat 2.560 de lucrători. În anii 1870, existau mii de procesoare de cânepă în Leskovac, producând până la 150.000 de încărcături pe an. Orașul a fost cunoscut cândva sub numele de „Micul Manchester”, datorită industriei sale textile din secolul al XIX-lea, care era pe locul doi după cea din Manchester, Anglia.Stamenkovic, Predrag (2016). Competitivitatea districtului Jablanica ca destinație turistică . Novi Sad: UNIVERSITATEA NOVI SAD, FACULTATEA DE NATURĂ ȘI MATEMATICĂ, DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI HOTELURI. Orașul a continuat să fie un centru textil important până la căderea comunismului în Europa de Est, dar din cauza izolării economice a Serbiei, rezultată din războaiele etnice, a locației sale îndepărtate și a eșecului de a privatiza fabricile, industria s-a prăbușit, ducând la depresia economiei din zonă. "A Serbian Region Unravels With Its Textile Industry", article by Nicholas Wood in The New York Times, January 29, 2007
Din 1929 până în 1941, Leskovac a făcut parte din Banovina Vardar a Regatului Iugoslaviei.
Al doilea război mondial stanga|miniatura|160x160px| Parcul memorial și statuia „Zeița Victoriei” În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a făcut parte din Serbia ocupată de germani. Acesta a fost puternic bombardat de Aliați în 1944, cu estimări ale victimelor civile care variază de la peste o mie la șase mii. Cel mai puternic bombardament a avut loc la 6 septembrie 1944, când cea mai mare parte a părții centrale a orașului a fost distrusă. Ziua de 6 septembrie este marcată anual în oraș.
Fitzroy Maclean, șeful misiunii militare britanice care ținea legătura cu partizanii iugoslavi, a scris [...] în timp ce priveam, întregul Leskovac părea să se ridice trupește în aer, într-o tornadă de praf, fum și resturi și un zgomot extraordinar a căzut asupra urechilor noastre[...] Ceea ce a mai rămas din Leskovac se afla învăluit într-un nor de fum; mai multe clădiri păreau să ardă aprig. Chiar și partizanii păreau resemnați. Acest bombardament a făcut parte din Operațiunea Ratweek supervizată de locotenent-colonelul Hardy AmiesCole, Shaun (2003). Amies, Sir Hardy (1909-2003) Article for glbtq Encyclopedia care a avut ca obiectiv atacul și oprirea retragerii inamicului, iar recunoașterea aeriană a confirmat prezența unei concentrații puternice de transporturi de blindate și autovehicule acolo, cu toate a spus că folosirea a 50 de bombe grele ale B-17 Flying Fortress părea mai degrabă ca o încercare de a sparge o nucă cu un baros.
Conflictul din Kosovo În timpul bombardamentului NATO din Iugoslavia, Leskovac și împrejurimile sale au fost bombardate aproape zilnic. Cu această ocazie, la 12 aprilie 1999, un pod feroviar de lângă Leskovac (Cheile Grdelic, Grdelička klisura) și un tren de pasageri, care traversa podul, au fost puternic lovite. Zeci de civili au fost uciși în acest atac.Tanaka, Yuki; Young, Marilyn B. (2013). Bombing Civilians: A Twentieth-Century History. New Press. стр. 245. ISBN 978-1-59558-631-5.
Geografie Leskovac este situat în inima vastei și fertile văi omonime (de 50 de kilometri lungime și 45 de kilometri lățime), cu micul râu Veternica, la poalele dealului Hisar, în partea centrală a văii Leskovac.
Leskovac se află la o altitudine de 228 de metri, într-un bazin care acoperă 2250 km². În jurul văii sunt munții Radan și Pasjača la vest, Kukavica și Čemernik la sud și Babička Gora, Seličevica și Suva Planina la est.
Climat
Râuri Cel mai mare râu din regiunea Leskovac este râul Morava de Sud, care curge de la sud la nord. Afluenții Moravei de Sud sunt: râul Vlasina, care colectează apa din lacul Vlasina și curge prin Crna Trava și Vlasotince; râul Veternica, care curge prin Leskovac; râul Jablanica, care izvorăște din poalele Goljakului și curge prin Medveđa și Lebane; râul Pusta (pustiu), care izvorăște din muntele Radan, umple lacul Brestovačko și curge prin Bojnik. Râul Vučjanka, care izvorăște din muntele Kukavica, curge prin Vučje și este un afluent al râului Veternica. De asemenea, cunoscute în regiunea Leskovac sunt râurile Kozaračka, Predejanska, Kopašnička și Sušica.
Date demografice
miniatura|400x400px| Panoramă a orașului de pe dealul Hisar Conform rezultatelor recensământului din 2011, în orașul Leskovac au fost 144.206 de locuitori.
Grupuri etnice În 2011 populația orașului era de 95.784 dintre care majoritatea erau sârbi. Alte grupuri etnice semnificative includ rromii, macedonenii și iugoslavii. În ianuarie 2007, în Leskovac au locuit aproximativ 500 de persoane de origine chineză. În afară de orașul propriu-zis, există 143 de așezări în comuna omonimă, dintre care cele mai mari sunt Vučje și Grdelica, clasificate drept „urbane” (orașe) în recensământ, cu aproximativ 3000 de rezidenți fiecare.
Compoziția etnică a comunei (zonei administrative a orașului) este: Grup etnic Populație sârbi 133623 rromi 7700 macedoneni 291 muntenegreni 192 bulgari 91 iugoslavi 88 croați 55 albanezi 20 sloveni 19 musulmani 19 germani 19 maghiari 15 ruși 13 Alții 2061 Total 144206 La un moment dat era cel de-al doilea oraș ca mărime din Serbia, astăzi însă Leskovac este afectat de probleme economice, cu mulți oameni care migrează din zonă."A Serbian Region Unravels With Its Textile Industry", article by Nicholas Wood in The New York Times, January 29, 2007
Așezările comunei
Există 144 de așezări situate pe raza comunei Leskovac: Babičko Badince Barje Belanovce Beli Potok Bistrica Bogojevce Bojišina Boćevica Bratmilovce Brejanovce Brestovac Brza Bričevlje Bukova Glava Bunuški Čifluk Velika Biljanica Velika Grabovnica Velika Kopašnica Velika Sejanica Veliko Trnjane Vilje Kolo Vina Vinarce Vlase Vučje Gagince Golema Njiva Gorina Gornja Bunuša Gornja Jajina Gornja Kupinovica Gornja Lokošnica Gornja Slatina Gornje Krajince Gornje Sinkovce Gornje Stopanje Gornje Trnjane Gornji Bunibrod Gradašnica Grajevce Graovo Grdanica Grdelica Grdelica (village) Guberevac Dedina Bara Dobrotin Donja Bunuša Donja Jajina Donja Kupinovica Donja Lokošnica Donja Slatina Donje Brijanje Donje Krajince Donje Sinkovce Donje Stopanje Donje Trnjane Donji Bunibrod Draškovac Drvodelja Drćevac Dušanovo Žabljane