Persepolis este un roman grafic, publicat de scriitoarea iraniană Marjane Satrapi. Persepolis este autobioagrafia alb-negru a lui Marjane Satrapi, traversând granițele dintre culturi cu luciditate și simțul umorului. Este revizitarea, la persoana întâi, a copilăriei pe care Marjane Satrapi și-a petrecut-o la Teheran, într-o familie cu convingeri de stânga, implicată în mișcări politice încă de dinainte de Revoluția Iraniană. Urmează, repovestit prin prisma propriei experiențe, conflictul dintre Irak și Iran, anii petrecuți la liceu în Viena revenirea în Iran și plecarea definitivă în Franța, toate episoadele alcătuind, puse cap la cap, un bildungsroman. Vălul care acoperă, de regulă, sensibilele chestiuni legate de politică, religie și istorie se ridică în cartea autoarei stabilite în Franța pentru a face loc multor nuanțe de gri camuflate în imagini exclusiv alb/negru. Dincolo de privirea de insider pe care o aruncă în „măruntaiele" unei lumi conflictuale, Persepolis (de)construiește în cele aproape 400 de pagini o altă dimensiune familiarizată cu tabuul: condiția femeii în lumea islamică. Fără să cadă în păcatul tezismului, Satrapi găsește fomula perfectă între episoadele dramatice, umorul (de cele mai multe ori negru) și analiza socială, fără să neglijeze ritmul poveștii.

Inclus în toate listele de „lecturi obligatorii" când vine vorba de romane grafice, Persepolis s-a vândut în peste două milioane de exemplare și a fost de mai multe ori premiată la prestigiosul Festival de Benzi Desenate de la Angoulême (Franța), iar în Spania a fost recompensată pentru mesajul antifundamentalist. Transformată într-un lungmetraj de animație, ai cărui coregizori au fost chiar Satrapi și artistul Vincent Paronnaud, Persepolis a primit în 2007 Premiul Juriului la Cannes, fiind nominalizat și la Oscaruri.

A fost tradus în numeroase limbi și s-a vândut în milioane de exemplare în toată lumea.

Rezumat

Persepolis 1: Povestea unei copilării Persepolis 1 debutează cu prezentarea lui Marjane Satrapi, protagonista în vârstă de zece ani. Acțiunea, plasată în anul 1980, urmărește experiențele sale din perioada copilăriei și adolescenței timpurii, desfășurate pe fundalul Revoluției Islamice din Iran și al consecințelor acesteia asupra societății iraniene. Prin perspectiva lui Marjane, sunt ilustrate efectele războiului și ale radicalizării religioase asupra populației, în special asupra femeilor. Provenind dintr-o familie din clasa mijlocie superioară, Marjane are acces la cărți, reviste și emisiuni radio, care o familiarizează de timpuriu cu idei politice și culturale occidentale. Interesul său pentru operele unor filosofi și pentru istoria politică a propriei familii o determină să reflecteze asupra privilegiilor de care beneficiază și asupra inegalităților din societatea iraniană. Influențată de mediul familial, ea participă la manifestațiile populare îndreptate împotriva regimului șahului, în cadrul cărora protestatarii solicitau înlăturarea acestuia și respectarea drepturilor civile.

După plecarea șahului, Marjane observă instaurarea treptată a unui regim caracterizat printr-un control religios tot mai strict, fapt care îi provoacă dezamăgire și nemulțumire. Vizita unchiului său, Anoosh, îi aprofundează interesul pentru politică. Acesta îi povestește despre experiențele sale ca activist de stânga și despre perioada petrecută în închisoare din cauza convingerilor sale politice. Relatările sale îi consolidează lui Marjane atașamentul față de valorile egalității și rezistenței în fața opresiunii.

Între timp, noul regim introduce măsuri menite să transforme societatea iraniană, inclusiv obligativitatea purtării vălului în spațiul public pentru femei și limitarea unor libertăți sociale. Familia lui Marjane trăiește cu teama represiunii politice, în contextul în care numeroși apropiați aleg să părăsească Iranul și să se stabilească în Europa sau în Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, familia decide să rămână în țară. Ulterior, Anoosh este arestat din nou, fiind acuzat de spionaj, și este executat din motive politice. Moartea sa o afectează profund pe Marjane, determinând-o să își pună sub semnul întrebării credința religioasă și relația sa cu Dumnezeu.

După o călătorie în Europa alături de familia sa, Marjane se întoarce în Iran, unde află de la bunica ei despre izbucnirea războiului dintre Iran și Irak. Pe măsură ce Teheranul devine ținta bombardamentelor aeriene, familia sa se adăpostește frecvent în subsolul locuinței, amenajat ca adăpost antiaerian. În această perioadă, difuzarea imnului național iranian la televiziune îi emoționează profund pe membrii familiei. Ulterior, se dezvăluie faptul că autoritățile eliberaseră din închisoare mai mulți piloți și militari încarcerați anterior pentru participarea la proteste, aceștia acceptând să participe la efortul de război cu condiția ca imnul național să fie transmis prin intermediul posturilor publice de radio și televiziune.

În contextul conflictului și al înăspririi controlului exercitat de noul regim, familia lui Marjane își exprimă în mod discret opoziția față de restricțiile impuse, organizând petreceri private și consumând alcool, activități interzise de autorități. Anii de război influențează profund dezvoltarea protagonistei, care începe să manifeste un comportament tot mai nonconformist. Marjane lipsește de la cursuri, devine interesată de relațiile romantice și frecventează piața neagră, fenomen amplificat de lipsurile materiale generate de război și de politicile represive ale regimului.

Pe măsură ce conflictul dintre Iran și Irak se intensifică, Marjane se întoarce într-o zi acasă și descoperă că strada pe care locuiește a fost lovită de o rachetă balistică. Familia sa scapă nevătămată, însă atacul distruge clădirea vecină, în care locuia familia Baba-Levy, membri ai comunității evreiești iraniene și apropiați ai familiei Satrapi. Confruntarea directă cu urmările bombardamentului și pierderea unei persoane cunoscute o afectează profund pe Marjane, amplificându-i sentimentul de revoltă față de situația politică și socială din țară. Îngrijorați de siguranța și viitorul fiicei lor, părinții decid să o trimită în Austria pentru a-și continua studiile, departe de pericolele războiului și de climatul represiv din Iran. Volumul se încheie cu plecarea lui Marjane în Europa, despărțirea de familie fiind prezentată ca un moment de profundă încărcătură emoțională. Ultima scenă o surprinde pe mama sa copleșită de durere, prăbușindu-se în brațele soțului ei după plecarea fiicei.

Persepolis 2: Povestea unei întoarceri A doua parte a seriei urmărește perioada petrecută de Marjane în Viena, unde își începe noua viață ca elevă la Lycée Français de Vienne. Întrucât prietena mamei sale, la care urma inițial să locuiască, nu dispune de suficient spațiu pentru a o găzdui, Marjane este cazată într-un internat administrat de călugărițe. La sosirea în Austria, dificultățile legate de necunoașterea limbii germane îi îngreunează adaptarea și comunicarea cu cei din jur. Treptat, însă, ea reușește să depășească aceste obstacole și să își formeze un cerc de prieteni. În încercarea de a se integra în noul mediu cultural, Marjane participă la diverse tradiții locale, inclusiv la celebrarea Crăciunului și la slujbe religioase alături de una dintre colegele sale. În același timp, distanța față de Iran o determină să reflecteze mai profund asupra propriei identități culturale și naționale. Șederea sa la internat se încheie după un conflict verbal cu una dintre călugărițe, care face remarci discriminatorii la adresa originii sale iraniene, incident ce conduce la exmatricularea ei din instituție.

După plecarea din internat, Marjane se mută în locuința prietenei sale Julie și a mamei acesteia. Contactul cu stilul de viață occidental îi provoacă un puternic șoc cultural, mai ales în contextul discuțiilor deschise despre sexualitate, subiect considerat tabu în societatea iraniană în care fusese crescută. În această perioadă, Marjane trece prin schimbări semnificative la nivel personal și ideologic, experimentând diferite stiluri de viață și încercând să își redefinească identitatea.

De-a lungul anilor petrecuți în Austria, ea schimbă mai multe locuințe, ajungând în cele din urmă să stea în gazdă la Frau Dr. Heller. Relația dintre cele două se dovedește însă tensionată și instabilă. În același timp, Marjane întâmpină dificultăți în relațiile sale de prietenie și de cuplu. Relația cu Markus se încheie după ce descoperă că acesta i-a fost infidel, experiență care îi accentuează sentimentul de izolare și dezorientare. Situația sa se agravează atunci când Frau Dr. Heller o acuză că i-ar fi furat o broșă, determinând-o să părăsească locuința. Rămasă fără adăpost, Marjane trăiește pentru o perioadă pe străzile Vienei. După aproximativ două luni, starea sa de sănătate se deteriorează grav în urma unei bronșite severe, fiind internată în spital. În cele din urmă, ia legătura cu părinții săi, care organizează întoarcerea ei în Iran. După patru ani petrecuți la Viena, Marjane revine la Teheran.

La întoarcerea în Iran, Marjane constată diferențele profunde dintre societatea iraniană și cea austriacă. Revenirea la normele impuse de noul regim, inclusiv obligativitatea purtării vălului în spațiul public, îi accentuează sentimentul de înstrăinare. Deplasându-se prin Teheran, observă prezența omniprezentă a simbolurilor asociate războiului și ideologiei oficiale, precum picturile murale dedicate martirilor, sloganurile revoluționare și străzile redenumite în memoria celor decedați în conflict.

Reîntâlnirea cu familia îi oferă ocazia de a afla despre dificultățile și pierderile suferite de cei rămași în Iran pe durata absenței sale. În urma discuțiilor purtate cu părinții săi, Marjane decide să nu le dezvăluie în detaliu experiențele dificile prin care a trecut în Austria. Totuși, efectele psihologice ale perioadei petrecute la Viena continuă să o afecteze profund, determinând-o să traverseze un episod sever de depresie și să aibă două tentative de sinucidere. După ce supraviețuiește acestor încercări, Marjane începe un proces de recuperare și redescoperire personală. Ea acordă o atenție sporită propriei sănătăți, își găsește un loc de muncă și își reia preocupările academice, înscriindu-se la studii de artă la o universitate din Teheran. În mediul universitar, ea se confruntă cu limitările impuse de normele sociale și religioase, inclusiv cu restricțiile privind reprezentarea corpului feminin în cadrul activităților artistice. Ca urmare, Marjane și cercul său de prieteni organizează întâlniri și petreceri private, desfășurate discret pentru a evita intervenția poliției morale.

După întoarcerea în Iran, Marjane îl cunoaște pe Reza, student la arte, cu care începe o relație sentimentală. În contextul restricțiilor impuse de regimul islamic privind interacțiunile dintre persoane necăsătorite, relația lor atrage atenția poliției morale. Cei doi sunt surprinși ținându-se de mână în public, iar familiile lor sunt nevoite să plătească o amendă pentru a evita aplicarea unor pedepse corporale. În 1991, Reza o cere în căsătorie pe Marjane, iar aceasta acceptă după o perioadă de gândire. Mama sa, Taji, își exprimă îngrijorarea, considerând că fiica ei se căsătorește la o vârstă prea fragedă. În timp, Marjane începe să resimtă constrângerile asociate rolului tradițional de soție și să se întrebe dacă această alegere corespunde propriilor aspirații.

În această perioadă, Marjane participă la reuniuni private organizate în secret, unde consumul de alcool și alte activități interzise de autorități reprezintă forme de opoziție față de normele impuse de regim. În timpul uneia dintre aceste petreceri, participanții sunt avertizați cu privire la apropierea poliției morale. În încercarea de a evita arestarea, bărbații prezenți încearcă să fugă de pe acoperișul clădirii. Unul dintre prietenii lui Marjane, Farzad, ezită în ultimul moment, cade și își pierde viața.