Parcul natural Strandja (în ) este cea mai mare arie protejată din Bulgaria, care se întinde pe un teritoriu de în Munții Strandja, în extremitatea de sud-est a țării, la granița cu Turcia. El a fost înființat la pentru a proteja ecosistemele și biodiversitatea de importanță europeană, precum și patrimoniul tradițional cultural, istoric și folcloric al regiunii. Altitudinea variază de la în vârful Grădiște la cota 0 pe litoralul Mării Negre cu o lungime medie de de la vest la est și de la nord la sud.

Parcul natural este situat în provincia Burgas având pe teritoriul său două localități urbane, Malko Tărnovo și Ahtopol și mai multe sate. Cuprinde cinci rezervații naturale: , Sredoka, Tisovița, Uzunbodjak și . Silkosia este cea mai veche din Bulgaria, înființată în 1933, iar Uzunbodjak este inclusă în în cadrul programului UNESCO Omul și Biosfera. Întregul teritoriu face parte din rețeaua de zone de protecție a naturii din Uniunea Europeană, Natura 2000.

Parcul Natural Strandja se încadrează în două ecoregiuni terestre ale și . Pădurile acoperă 80% din suprafața parcului, formând 30% din acestea. Aceste păduri sunt ultimele păduri temperate cu lăstăriș de laur veșnic verde din Europa. Parcul are cel mai mare număr de specii de vertebrate din toate ariile protejate din Bulgaria, inclusiv 66 de specii de mamifere, 269 specii de păsări, 24 de specii de reptile, 10 specii de amfibii și 41 de specii de pești de apă dulce, precum și 70 de specii de în apele Mării Negre. Fauna nevertebrată este slab cercetată și include 84 de specii endemice bulgare, dintre care 4 sunt locale și 34 de .

Cele mai vechi urme de locuire umană găsite pe teritoriul parcului datează din perioada neolitică, aproximativ 6000 î.e.n. Pe la mijlocul mileniului I î.e.n., Strandja era locuită de triburi tracice, făcând parte din mai multe regate tracice până când regiunea a fost anexată de Imperiul Roman în anul 45 e.n. În Evul Mediu, zona a fost disputată între Imperiul Bizantin și Țaratul Bulgar, până când a fost cucerită de la sfârșitul secolului al XIV-lea. După în 1878, Strandja a rămas în Imperiul Otoman, ceea ce a dus la Răscoala de Sfântul Ilie-Schimbarea la Față din 1903 a populației bulgare. Regiunea a fost eliberată în 1912 în timpul Primului Război Balcanic. Istoria bogată a lăsat un patrimoniu cultural important din partea mai multor civilizații și tradiții folclorice unice pentru Bulgaria, cum ar fi un dans desculț pe ramuri de brad arzând mocnit un vestigiu din trecutul păgân. Arhitectura tradițională de lemn din Strandja de la mijlocul secolului al XVII-lea și al XIX-lea este păstrată în satele Brășlean și Kosti, precum și în orașul Malko Tărnovo.

Administrarea parcului alt=a map of a protected area|dreapta|miniatura| O hartă a parcului natural Strandja Parcul natural Strandja a fost înființat la pentru a proteja ecosistemele și biodiversitatea, precum și patrimoniul tradițional cultural, istoric și folcloric al regiunii. Înainte de 1995, protecția regiunii fusese fragmentată, formată din rezervații naturale și zone protejate izolate. Parcul este administrat de o direcție cu sediul în Malko Tărnovo și în subordinea Agenției Forestiere Executive din cadrul din Bulgaria. Direcția pune în aplicare politica de stat pentru gestionarea și controlul ariei protejate, vizând conservarea pe termen lung a naturii unice și asigurarea dezvoltării sociale și economice durabile a regiunii. Ea monitorizează gestionarea și conservarea resurselor forestiere, cinegetice și piscicole, încurajând în același timp turismul și protecția mediului.

Parcul se încadrează în categoria V (peisaj protejat / peisaj marin) a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Întregul teritoriu al parcului și apele Mării Negre adiacente sunt incluse în rețeaua Uniunii Europene a zonelor de protecție a naturii Natura 2000 sub codurile Strandzha BG0001007 și Strandzha BG0002040. Parcul natural Strandja este listat ca o importantă zonă de păsări și biodiversitate de către BirdLife International. Există două centre de informare pentru vizitatori: în Malko Tărnovo și în Gramatikovo.

Geografie

Generalități

Parcul natural Strandja este situat integral în provincia Burgas pe teritoriul a două comune, Malko Tărnovo și Țarevo, în colțul sud-estic extrem al Bulgariei. Această zonă include 7.000 de locuitori în 19 sate, precum și în orașele Malko Tărnovo și Ahtopol. Strandja este cea mai slab populată regiune din Bulgaria, cu o densitate a populației de 10 persoane pe km2. Este accesibilă prin spre vest și pe drumul de clasa a treia III-9901 spre est, care deservește zona de coastă a parcului. Cele două drumuri sunt legate prin drumul de clasa a doua II-99. Cu o suprafață de , sau aproximativ 1% din teritoriul național, parcul este cea mai mare arie protejată din Bulgaria. Datorită locației geografice în imediata vecinătate a Asiei, parcul conține biodiversitate de importanță europeană, precum și un patrimoniu istoric unic.

Vegetația din Strandja a evoluat înainte de formarea Strâmtorii Bosfor, pe când întreaga coastă sudică a Mării Negre era legată și reprezintă cea mai vestică extensie a . Datorită proximității a trei mări, Marea Neagră, Marea Marmara și Marea Egee, Strandja a rămas neafectată de și și-a păstrat climatul blând și relativ umed. În aceste condiții, regiunea a păstrat specii relicte din neogene.

Relief, geologie și soluri Relieful din Strandja este deluros, caracterizat prin creste ușoare acoperite cu păduri dense. La vest, versanții sunt mai abrupți și mai accidentați. Parcul natural Strandja are două creste clar definite creasta Rezovo cu cel mai înalt punct în vârful Goleamo Grădiște la și cu Papia la . Aproximativ 38% din teritoriul parcului are o altitudine între , 60% între și doar 2% se află la peste . Muntele este un anticlinal cu straturi de miez formate din roci magmatice și metamorfice cu origine paleozoică și straturi de suprafață acoperite cu sedimente mezozoice care datează din perioadele triasic, jurasic și cretacic. Anticlinalul are o orientare de la nord-vest la sud-est. Văile râurilor sunt tinere din punct de vedere geologic, formate în timpul cuaternarului și au pante blânde și înclinații domoale. În regiunile vestice există o zonă carstică extinsă, cu roci carbonatate, care se întind din satul Varovnik până în orașul Malko Tărnovo, cu ponoare, avenuri și peșteri.

Teritoriul Parcului Natural Strandja se încadrează în zona de soluri mediteraneene din Europa, caracterizat prin soluri umede în comparație cu restul Europei de Sud. Există șapte tipuri de soluri în parc, conform (4% din suprafața parcului), (10%), (4%), (46%), (20%), (11%) și (5%). Strandja este singurul loc din Bulgaria unde se găsesc alisoluri și singurul loc din Europa cu nitisol.

Climă Clima din Strandja este influențată de proximitatea Mărilor Neagră, Marmara și Egee, care distinge clar climatul local de cel al restului Bulgariei. Regiunea este printre cele mai calde din țară, cu temperaturi care rareori scad sub 0°C iarna și cresc peste 24°C vara datorită efectului moderator al Mării Negre. Temperatura medie scade odată cu creșterea altitudinii din interior, ceea ce creează condiții pentru ceață mai frecventă și de durată mai lungă, ninsori mai puternice și înghețuri mai timpurii. În timpul iernii, ceața frecventă duce la chiciură și înghețarea pădurilor la altitudini peste .

Vânturile sunt predominant nordice. De-a lungul coastei vânturile bat dinspre nord în noiembrie–martie, dinspre est în aprilie–august și dinspre nord-est în septembrie–octombrie. Briza mării provoacă vara frecvența ridicată a vânturilor estice. În interior direcția vântului predominant este mai variată, vânturile de nord fiind cele mai frecvente în ianuarie–martie și în octombrie.

Precipitațiile anuale sunt mari, atingând în unele zone la peste . De-a lungul coastei, precipitațiile sunt sub influența Mediteranei și sunt caracterizate cu un maxim iarna, în timp ce regiunile mai înalte din Strandja mai au un al doilea maxim în mai–iunie, ca urmare a climatului continental. În interior, precipitațiile sunt mai abundente și sunt influențate de vânturile reci de nord și nord-est. Nu există protecție naturală către nord, ceea ce duce adesea la scăderi bruște ale temperaturii.

Strandja are un potențial semnificativ pentru terapie climaterică. Datorită climatului sănătos de-a lungul coastei, combinat cu plajele nisipoase, Ahtopol a fost desemnată stațiune climaterică de importanță națională, iar Sinemoreț este stațiune climaterică de importanță locală.

Râuri alt=a river mouth|dreapta|miniatura| Gura râului Veleka la Sinemoreț Strandja este străbătută de o rețea densă de văi adânci, pâraie și râuri. Râurile au un debit maxim în timpul iernii, în noiembrie–decembrie. Cu o lungime totală de , râul Veleka este cel mai lung și mai mare din Strandja. Cursul său superior are o albie stâncoasă și multe repezișuri. Pe măsură ce râul curge prin regiunea carstică a muntelui, malurile sale devin abrupte cu stânci și prăpastii. După satul Zvezdeț, valea râului se lărgește, înclinațiile scad, curgerea apei încetinește și râul creează multe meandre. În cursul inferior, malurile râurilor sunt inundate sezonier, formând o pădure umedă de plante cu rădăcini înalte. Veleka este navigabilă pe primii de la gura râului.

Al doilea cel mai lung râu este râul Rezovo, de . El în general curge spre est și de-a lungul majorității cursului său formează granița dintre Bulgaria și Turcia. Conform unei ipoteze, etimologia sa este legată de legendarul rege trac Rhesus. Malurile râului sunt acoperite cu păduri dese de stejar și fag. Malul bulgăresc se caracterizează prin multe formațiuni abrupte cu peșteri. Râul Rezovo este mai rapid și mai rece decât Veleka și, prin urmare, are o populație mai mare de păstrăvi. Printre afluenții Velekăi se numără Mladejka (), Meci Dol (), Katun (), iar principalul afluent al râului Rezovo este râul Delievska ().

Arii protejate alt=a forest|dreapta|miniatura| Pădure din rezervația Uzunbodjak Parcul natural Strandja cuprinde cinci rezervații naturale (, Sredoka, Tisovița, Uzunbodjak și ), opt monumente ale naturii și 14 arii protejate. Silkosia este prima rezervație naturală din Bulgaria, înființată în 1933. Este situată la nord de Kosti și la est de Bălgari. Găzduiește 260 de specii de plante vasculare și păduri cu vârsta medie a copacilor de 120–130 de ani. Srednoka este situată pe cursul inferior al râului Meci Dol și este singura rezervație din Strandja cu multe pajiști și spații deschise. Tisovița este situată într-o zonă cu acces dificil de-a lungul malurilor râului omonim și dispune de situri arheologice din Tracia antică. Uzunbodjak este inclusă în în cadrul programului UNESCO Omul și Biosfera și este situat de-a lungul graniței cu Turcia. Vitanovo este situată pe creasta principală a lui Rezovo la de Malko Tărnovo și la de Brășlean. Altitudinea sa variază între , ceea ce face ca vegetația să difere de cea din celelalte rezervații. Accesul la rezervații este limitat la echipele de cercetare, cu câteva trasee turistice strict definite. Printre cele mai semnificative arii protejate se numără gura râului Veleka și Silistar. Silistar este situat pe coasta Mării Negre între satele Sinemoreț și Rezovo și are cel mai mare număr de specii de plante pe kilometru pătrat din Bulgaria.

Biologie

Floră În ceea ce privește biogeografia, parcul se încadrează atât în , cât și în ecoregiuni terestre ale palearctice. Combinația dintre climă, poziție geografică specifică și relief, precum și lipsa unei influențe antropice puternice, au contribuit la formarea a 130 de habitate diferite, ceea ce face ca Parcul Natural Strandja să fie primul după acel indicator între toate zonele protejate din Europa. Există 1670 de specii de plante vasculare care constituie 44% din numărul total de specii din Bulgaria. alt=a plant|dreapta|miniatura| , simbolul parcului natural Strandja