Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii abstand comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă ausbau cu propriul său standard.
Croata este limba maternă a 5-6 milioane de vorbitori, fiind limbă oficială în Croația, în Bosnia și Herțegovina, în Serbia (Voivodina) și în Muntenegru. O vorbesc și minoritățile naționale croate din țările învecinate, precum și emigranți croați în Europa Occidentală, America de Nord, America de Sud și Australia. Și în România există o mică comunitate de vorbitori de croată, în județul Caraș-Severin.
Din punctul de vedere al variantelor sale regionale, croata cunoaște o împărțire în trei dialecte, štokavian, kajkavian și čakavian, și o împărțire supradialectală, în grupurile de graiuri (i)jekaviene, ekaviene și ikaviene. Baza limbii croate standard o constituie dialectul štokavian și graiurile (i)jekaviene.
Primele fragmente scrise în limba croată s-au păstrat în texte slavone din secolul al XI-lea. Cultura croată s-a dezvoltat în legătură cu creștinismul catolic adoptat de croați, iar limba croată a evoluat odată cu dezvoltarea literaturii în diversele dialecte. Standardul limbii croate s-a conturat în secolul al XIX-lea, în concordanță cu cel al limbii sârbe, de care în unele perioade ulterioare s-a apropiat, iar în altele s-a îndepărtat, în funcție de condițiile istorico-politice.
Din punctul de vedere al tipologiei lingvistice, croata este o limbă flexionară în aceeași măsură ca majoritatea limbilor slave și în grad mai mare decât limba română.
Distribuție geografică și statut
Numărul total al croaților este estimat la aproximativ șase milioane. Dacă despre cei din Croația și din celelalte foste republici iugoslave se poate afirma că vorbesc limba croată, nu se poate spune câți din alte țări limitrofe sau mai îndepărtate o vorbesc, exceptând cazurile unde numărul vorbitorilor a fost înregistrat în statistici. Croații sunt răspândiți în lume după cum urmează:
+ Țară Număr de persoane Statutul persoanelor An Croația 4.096.305 de limbă maternă croată 2011, Ljiljana Ostroški (coord.), Popis 2011. Popis stanovništva, kućanstava i stanova 2011. Stanovništvo prema državljanstvu, narodnosti, vjeri i materinskom jeziku (Recensământul din 2011. Recensământul populației, gospodăriilor și locuințelor 2011. Populația după cetățenie, naționalitate, religie și limba maternă), Zagreb, Državni zavod za statistiku, 2013, ISSN 1332-0297, p. 12 (accesat la 1 februarie 2023). 3.059 de limbă maternă croato-sârbă Bosnia și Herțegovina 563.000 de limbă maternă croată 2018Cf. The World Factbook, CIA 2018, unde data apare sub forma 14,6% din populația totală de 3.856.181 de locuitori în iulie 2017 (accesat la 1 februarie 2023). Argentina 250.000 de origine croată Chile 200.000 de origine croată Oficiul Central de Stat pentru Croații de peste Hotare, pagina Imigranți croați și urmașii lor peste hotare (estimare) (accesat la 3 septembrie 2018). Germania 219.541 cu cetățenie croată 2011 Statistisches Bundesamt Deutschland, Ausländische Bevölkerung nach Zensus und Ausländerzentralregister (AZR) (Populația după recensământ și Registrul central al străinilor), Wiesbaden, 2014, p. 3 (accesat la 1 februarie 2023). Austria 131.000 vorbitoare de croată de Burgenland 2003 Ethnologue, pagina Austria (accesat la 3 septembrie 2018). 44.489 născute în Croația 2017 Statistik Austria, pagina Bevölkerung nach Staatsangehörigkeit und Geburtsland, tabelul Bevölkerung zu Jahresbeginn 2002-2017 nach detailliertem Geburtsland (Populația la începuturile anilor 2002-2017, după țara unde s-au născut) (accesat la 3 septembrie 2018). Elveția 80.000 de origine croată Australia 54.115 vorbitoare de croată acasă 2021 Australian Bureau of Statistics, Language Spoken at Home (Limbi vorbite acasă) (accesat la 1 februarie 2023). Statele Unite ale Americii 53.040 vorbitoare de croată acasă 2013 U. S. Census Bureau, pagina Detailed Languages Spoken at Home and Ability to Speak English for the Population 5 Years and Over: 2009-2013, tabelul Detailed Languages Spoken at Home and Ability to Speak English for the Population 5 Years and Over for United States: 2009-2013 (Limbi vorbite acasă și competența de a vorbi engleza în populația cu vârsta de 5 ani și peste aceasta, în Statele Unite: 2009-2013) (accesat la 3 septembrie 2018). Canada 52.330 de limbă maternă croată 2011 Statistique Canada, Limba maternă în detaliu (accesat la 3 septembrie 2018). Franța 40.000 de origine croată Slovenia 35.642 de naționalitate croată 2002 Statistični urad Republike Slovenije, Population by ethnic affiliation (Populația după naționalitate) (accesat la 3 septembrie 2018). Brazilia 20.000 de origine croată Noua Zeelandă 20.000 de origine croată Serbia 19.223 de limbă maternă croată 2011 Republički Zavod za Statistiku, Вероисповест, матерњи језик и национална припадност (Religie, limba maternă și apartenența naționalită), p. 16 (accesat la 3 septembrie 2018). Ungaria 16.053 vorbitoare de croată în familie, cu prietenii 2011 Csordás, Gábor, 2011. Népszámlálás. 9. Nemzetiségi adatok (Recensământul din 2011. 9. Date despre naționalități »], Budapesta, Központi Statisztikai Hivatal, 2014, p. 34 (accesat la 1 februarie 2023). Țările de Jos 10.000 de origine croată Italia 15.754 de cetățenie croată 2022 ISTAT, Stranieri residenti al 1° gennaio – Cittadinanza (Străini rezidenți la 1 ianuarie – Cetățenie) (accesat la 4 februarie 2023). 1.000 vorbitoare de croată de Molise 2012 Ethnologue, pagina Slavomolisano (estimare) (accesat la 3 septembrie 2018). Peru 6.000 de origine croată Suedia 7.555 de cetățenie croată 2017 Statistiska Centralbyrån, Foreign citizens by country of citizenship (Cetățeni străini după țara de cetățenie) (accesat la 3 septembrie 2018). Muntenegru 6.021 de naționalitate croată 2011 Zavod za Statistiku, Population of Montenegro by sex, type of settlement, etnicity, religion and mother tongue, per municipalities (Populația din Muntenegru după sex, tipul de localitate, naționalitate, religie și limba maternă, pe localități), p. 6 (accesat la 3 septembrie 2018). Belgia 6.000 de origine croată România 5.167 de limbă maternă croată 2011Institutul Național de Statistică, Recensământul populației și locuințelor 2011. Rezultate, Tab10. Populația stabilă după limba maternă (accesat la 3 septembrie 2018). Bolivia 5.000 de origine croată Marea Britanie 5.000 de origine croată Paraguay 5.000 de origine croată Uruguay 5.000 de origine croată Venezuela 5.000 de origine croată Ecuador 4.000 de origine croată Republica Macedonia 2.248 de naționalitate croată 1994 Oficiul Central de Stat pentru Croații de peste Hotare, pagina Minoritatea croată în Republica Macedonia (cf. datelor recensământului din 1994) (accesat la 3 septembrie 2018).
Mai există un număr estimat la 50-60 de mii de vorbitori de croată care trăiesc în landul austriac Burgenland și în regiuni limitrofe din Ungaria și Slovacia, care vorbesc o varietate regională standardizată a limbii, numită croată de BurgenlandSchruiff 1997..
Croata este limbă oficială în Croația, în Bosnia și Herțegovina, în MuntenegruConstituția Muntenegrului din 2007, articolul 13 (accesat la 3 septembrie 2018). și în provincia Voivodina din SerbiaConform articolului 24 al Statutului Provinciei Autonome Voivodina, adoptat la 22 mai 2014 (accesat la 3 septembrie 2018).. Este totodată una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene.
Croata mai are statut de limbă minoritară în Austria (Burgenland)The World Factbook al C.I.A (accesat la 3 septembrie 2018). și în Italia (Molise)Legea nr. 482 din 15 decembrie 1999 (accesat la 3 septembrie 2018).. În România, limba croată poate fi folosită în raporturile cu administrația publică locală, în localitățile unde ponderea celor care o au ca limbă maternă este de peste 20%Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice locale, articolul 17 (accesat la 3 septembrie 2018).. Este cazul în localitățile Carașova și Lupac din județul Caraș-Severin.
Varietăți regionale
thumb|300px
Dialectele limbii croate se disting după forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru: što – kaj – ča „ce”Secțiune după Corbett 2009, p. 333-334 și Browne 2004, p. 9-10.. Prin urmare sunt trei dialecte:
dialectul štokavian (štokavski), vorbit în cea mai mare parte a Croației și de către croații din Bosnia și Herțegovina; dialectul kajkavian (kajkavski), în nord-vestul Croației, în principal la Zagreb și în împrejurimi; dialectul čakavian (čakavski), în sud-vestul Croației, în principal la Rijeka, în Istria și în toate insulele.
Există și o stratificare supradialectală, după modul în care a evoluat sunetul ĕ din limba slavă veche, notat cu litera ѣ (numită „iat”). Pronunțarea acesteia determină în limba croată:
grupul de graiuri (i)jekaviene ((i)jekavski), în care „iat” a evoluat în je, în unele cuvinte (čovjek „om”) și în ije, în alte cuvinte (rijeka „râu”). Sunt vorbite în unele părți din Croația, în principal la Dubrovnik și în cea mai mare parte a Bosniei și Herțegovinei. grupul de graiuri ekaviene (ekavski), în care „iat” a devenit e (čovek, reka). Se vorbesc în unele părți din Croația, în principal la Zagreb și în împrejurimi. grupul de graiuri ikaviene (ikavski), în care „iat” a evoluat în i (čovik, rika). Sunt răspândite în principal la Split, Šibenik, Zadar, Ogulin, în regiunea istorică Lika (în cea mai mare parte corespunzând cantonului actual Lika-Senj) și în unele părți din Bosnia și Herțegovina.
Limba croată standard se bazează pe dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană.
Istorie externă
Perioada timpurie
Primele texte apar la croați în secolul al IX-lea, scrise în limba slavonă cu alfabetul glagolitic, dar nu s-au păstrat. Cele mai vechi texte glagolitice croate păstrate datează din secolul al XI-lea, majoritatea fiind gravate în piatră, ca de exemplu stela de la Baška (insula Krk). Este primul text în limba slavonă în care apar și elemente ale limbii poporului, fiind remarcabil prin dimensiuni și prin importanța textului, care conține prima mențiune păstrată despre poporul croatBarić 1997, p. 12..
thumb|right|250px|Stela de la Baška
Din secolul al XII-lea începe să se folosească și alfabetul chirilic. Alfabetul latin se folosește abia din secolul al XIV-lea, coexistând o vreme cu primele douăBarić 1997, p. 13.. Folosirea glagoliticului durează până la sfârșitul secolului al XV-lea, iar în unele regiuni de pe litoral, până la începutul secolului al XIX-lea.
Până în a doua jumătate a secolului al XV-lea, literatura este scrisă în slavona croată. Perioada culminantă a acesteia sunt secolele al XIV-lea și al XV-lea, reprezentată de lucrări precum Cartea de rugăciuni a cneazului Novak (1368, regiunea Lika din nord-vestul Croației), Evangheliarul din Reims (1395, denumit după orașul din Franța unde a ajuns până la urmă), Cartea de rugăciuni a cneazului Hrvoje (1404, Split din Dalmația) și prima carte de rugăciuni tipărită (1483). Croații erau singurii catolici din Europa care erau scutiți de a folosi limba latină ca limbă liturgică și alfabetul latinLe Goff 1999..
thumb|left|200px|Cartea de rugăciuni a cneazului Novak
În secolele XII-XV, limba slavă de sud vorbită pe teritoriul fostei Iugoslavii se diferențiază în multe graiuri, grupate în dialectele care există și astăzi: čakavian, štokavian și kajkavian.
Primul dialect care se desprinde este cel čakavian, în care sunt scrise primele texte laice ale limbii croate, cu elemente de slavonă, în secolul al XIII-leaBarić 1997, p. 16.: Vedere asupra țării Istriei (1275) și Codicele din Vinodol (1288). Primul dicționar croat, lucrare a lui Faust Vrančić (1595), este în principal al dialectului čakavian.
thumb|right|150px|Vedere asupra țării Istriei