thumb|Planul catedralei din Autun Catedrala din Autun, cu hramul Sfântul Lazăr, este o catedrală catolică situată la Autun, în departamentul francez Saône-et-Loire, în regiunea Bourgogne-Franche-Comté, fiind un monument istoric și de arhitectură din Burgundia, Franța.
Construcția fiind încheiată în 1146, ea a devenit unica catedrală din oraș la sfârșitul secolului al XII-lea, înlocuind catedrala Saint-Nazaire. Saint-Lazare d'Autun, cathédrale à la fin du XII-ème siècle, cathédrale d'été et d'hiver avec celle de Saint-Nazaire Ea este sediul Diecezei de Autun. Deși păstrează relicvele / moaștele sfântului Lazare d'Aix, ea este din secolul al XII-lea sub invocarea și patronajului „sfântului Lazăr înviat de Cristos”, patronaj confirmat în 1801 de papa Pius al VII-lea în bula Qui Christi Domini (« S. Lazari a Christo suscitati »). Bulle du pape
Istoric O primă catedrală a fost construită la Autun începând din secolul al V-lea, consacrată mai târziu sfântului Nazaire (a mai rămas o capelă din secolul al XIV-lea). Biserica Saint-Lazare (dedicată sfântului Lazăr din Evanghelie) a fost proiectată de episcopul de Autun, Étienne I de Baugé, cu scopul de a conserva relicvele bănuite a fi cele ale acestui sfânt, dar care erau de fapt cele ale sfântului Lazare d'Aix. Până atunci, aceste relicve erau conservate la Marsilia.
Începută prin anul 1120 de Étienne de Baugé, a fost finalizată în 1146, iar pridvorul câțiva ani mai târziu. Este construită după modelul bisericii abațiale din Paray-le-Monial. La fel ca în Cluny și Paray, are o boltă semicilindrică frântă, construită la scurt timp după sfințirea sa la rangul de catedrală, întrucât au fost adăugate, în acea epocă, arce butante. O fleșă a fost construită în 1469 de cardinalul Rolin (fiul cancelarului Rolin), deasupra traversării transeptului, în locul unei clopotnițe romanice distruse de trăsnet. Atinge 80 m înălțime. În 1476, cardinalul Jean Rolin a oferit clopotul Marthe (clopotul cel mare al catedralei), care cântărește de kilograme și are un diametru de 1,69 metri Prin aceasta, este cel de-al doilea cel mai mare clopot din dioceza de Autun, după clopotul cel mare de la catedrala Saint-Vincent de Chalon-sur-Saône. Sursă: « Fêlé de cloches ! Entretien avec le père Christophe Lagrange, correspondant de la Société française de campanologie pour la Saône-et-Loire », article de Frédéric Lafarge paru dans la revue « Images de Saône-et-Loire » de juin 2017, pages 17 à 21., care sună alături de alte trei clopote care datează din 1854.
În 1766 edificiul a avut de suferit multe pagube din partea canonicilor din capitulul catedralei.Le Guide vert, Bourgogne Morvan, 2000, éd. du Voyage Arta medievală era puțin apreciată în epocă, iar canonicii voiau să reînnoiască aspectul catedralei Annales de la société Éduenne (1853-1857), Autun, 1858. . Citation () : Lettre du chapitre à l'évêque d'Autun, 25 janvier 1765 : « Monseigneur, le vif intérêt que vous avez paru prendre aux réparations que nous faisons au chœur de notre église ne nous permet pas de vous laisser ignorer celles que nous nous proposons de faire pour le sanctuaire ; plus nous l'examinons et plus nous nous apercevons qu'il ne peut subsister dans l'état où il est. Le goût de nouveauté que nous donnons à notre chœur ne peut convenir et s'allier avec un sanctuaire aussi antique et aussi mal entendu » într-un stil mai baroc.L'art roman, Marcel Durliat, 1989, éd. Citadelles/Mazenod, Portalul lateral și timpanul acestuia au fost distruse, iar pietrele refolosite pentru construirea caselor învecinate. Faimoasa Ispită a Evei a fost așadar inclusă într-un zid înainte de a fi redescoperită. Jubeul și monumentalul Mormânt al Sfântului Lazăr care se afla în spatele zonei corului au fost, de asemenea, demontate (statuile rămase ale mormântului sunt expuse la Muzeul Rolin din Autun).
Întregul spațiu al corului a fost distrus, inclusiv mozaicul din secolul al XII-lea, înlocuit cu pietre noi de pavaj. Celebrul timpan al Judecății de Apoi de Gislebert a fost acoperit cu tencuială, canoanele vremii judecându-l de prost gust. Acest lucru l-a protejat de vandalismul perioadei revoluționare care a vizat timpanele și buiandrugii bisericilor din Saône-et-Loire.Le Guide du routard, Bourgogne Franche-Comté, éd. 2001-2002Henri Nicolas, Églises romanes du Brionnais, éd. La taillanderie, mai 2000. A fost redescoperit în 1837 și restaurat. Capul lui Cristos, după ce a fost tăiat în timpul primei tencuiri și păstrat în Muzeul Rolin de alături, nu a fost înlocuit decât în 1948. Catedrala este clasată pe prima listă a monumentelor istorice în 1840 de către Prosper Mérimée.
250px|thumb|Orologiul astronomic situat pe fațada de est a catedralei Saint-Lazare din Autun. Se poate remarca faptul că pe cadranul orologiului a fost folosit sistemul de numerație aditiv: IIII în loc de IV (pentru marcarea orei 4.)
În 2011 vechiul mobilier al corului, nu foarte estetic și destul de eterogen, a fost înlocuit. Artistul Goudji a produs astfel, pentru spațiul liturgic, un nou altar, un nou amvon și o nouă catedră, care, în modernitatea lor, se încadrează perfect în vechiul cor al edificiului.
Catedrala și cartierul (Orașul de Sus sau Hauts-quartiers), precum și Orașul de Mijloc, au fost integrate într-un sector protejat de din 1973. Acest sector are un număr de locuri remarcabile.
Descriere Portalul 250px|right|thumb|Portal - vedere de ansamblu.
Portalul este elementul cel mai remarcabil al catedralei. A fost realizat, cel puțin Judecata de Apoi, de Gislebert, care semnează cu numele său la picioarele lui Cristos (în )L'art roman, Marcel Durliat, 1989, éd. Citadelles/MazenodÎn română: „Gislebert a făcut asta”.
Scena centrală îl arată pe Cristos în Majestate. Aceasta se află deasupra buiandrugului. Este înconjurată de două arcade, cea externă cuprinzând numeroase medalioane figurative, cu reprezentări ale semnelor zodiacale și lucrări reprezentative ale diferitelor luni ale anului. Totul se sprijină pe coloane cu capiteluri împodobite cu figurine.
Timpanul Timpanul a fost restaurat din iunie până în octombrie 2009: sculpturile au fost renovate cu ajutorul microlaserelor și microsablajului, cu tampoane cu solvenți adaptați naturii pietrei. Tenta negricioasă a uneia din vuteVuta este o lucrare de zidărie în formă de boltă. a dispărut. Șapte fragmente păstrate în depozitele Muzeului Rolin și-au regăsit locul, între care o meșă a lui Cristos, al cărui cap a fost ușor repoziționat. Această operație a costat dintre care pentru un sistem antiporumbei utilizat și în Elveția, la Fribourg și Berna. Timpanul restaurat a fost inaugurat la 13 noiembrie 2009, în prezența autorităților departamentale și episcopale.
Scena centrală reprezintă Judecata de Apoi, cu Cristos într-o mandorlăO mandorlă este o figură în formă de migdală, în care se înscriu personaje sacre: cel mai adesea Cristos, dar și Fecioara Maria sau sfinții. Termenul provine din italiană, mandorla, „migdală”. imensă și dominând scena; la dreapta Sa, sfântul Petru (care se poate recunoaște ușor prin cheia sa) îi introduce pe cei drepți în Paradis / Rai; deasupra, pe un spațiu mare, Fecioara Maria mijlocește; în stânga lui Cristos are loc cântărirea sufletelor: întruchipând greutatea păcatelor, demonii cântăresc pe talerul / talgerul cântarului (de fapt, un fel de coș împletit), dar această greutate este prea mică, iar talerul, purtând sufletul într-o poziție de adorație, este totuși binevenit în mâinile Arhanghelului Mihail.
Prin urmare, avem o reprezentare optimistă a Judecății de Apoi, în concordanță cu perioada prosperă a realizării sale. Considerat barbar de către canonici, timpanul a fost tencuit în 1766. La scurt timp după trecerea lui Stendhal la Autun, alți canonici l-au scos la iveală, fără capul lui Cristos, care lipsea. Abia după cel de-Al Doilea Război Mondial canonicul Denis Grivot l-a găsit și l-a pus la loc.
Buiandrugul Sub timpan, buiandrugul reprezintă sufletele în ziua judecății. Se regăsesc aici elementele clasice ale acestui subiect: învierea morților, dintre care unii își acoperă deja fața, alții poartă embleme de pelerin (cochilia Sfântul IacobCochilia Sfântul Iacob este o specie de moluște bivalve marine, din familia pectinide. Denumirea lor științifică este Pecten maximus. Este o specie de moluște foarte apreciată în gastronomie.Valva bombată a cochiliei este emblema pelerinajului Sfântului Iacob de Compostela (în onoarea Sfântului Iacob cel Mare).); femeia cu sânii mușcați de șerpi, reprezentând Luxura;
Zodiacul și muncile fiecărei luni 250px|thumb|Personaj central între Gemeni și Rac, contemplând anul. Timpanul este mărginit la exterior printr-o serie de vreo treizeci de medalioane circulare, în care alternează scene ale anotimpurilor și semne astrologice.
De la stânga la dreapta, și în sensul acelor ceasornicului, se recunosc: Motiv floral cu șase petale. Disc (reprezentând Soarele?) din care radiază alternativ opt spice și opt frunze. Prevăzătorul poartă un spic, neprevăzătorul plângând în hainele sale. Înțeleptul (în haine preoțești ?) și nebunul (dezgolit). Ianuarie: Un țăran își taie o bucată de pâine încălzindu-se la foc. Vărsător: Un personaj îmbrăcat cu o simplă capă (la baie?) varsă apă. Februarie: Un țăran așezat pe un scaun se încălzește lângă foc. Pești: Doi pești, cap la coadă, capturați cu aceeași undiță. Martie: Un țăran taie vița de, vie (sau un pom fructifer?).Cathédrale d'Autun, le Zodiaque, Monuments historiques. Berbec: Un berbec, din profil, trecând spre stâga. Aprilie: Un țăran hrănește o capră sau o oaie (pentru a le mâna la câmp?).Cathédrale d'Autun, le Zodiaque, Monuments historiques. Taur: Un taur, din profil, spre stânga. Mai: Un cavaler cu banieră se pregătește pentru exercițiu: el își mână calul, în spatele lui i se văd scutul și baniera agățată de lance. Gemeni: Doi bărbați tineri goi țin fiecare câte o banieră. Solstițiul de vară: Un personaj șezând domnește asupra ciclului anual. Acest personaj ar reprezenta anul, conform unei miniaturi dintr-un manuscris romanic, Chronicon zweifaltense minus (folio 6v.). Rac: Un rac enorm. Iunie: Un personaj culege și mănâncă fructe din pomi fructiferi. Leu: Un leu trecând spre stânga. Iulie: Recoltarea fânului, un bărbat își ascute coasa.Cathédrale d'Autun, le Zodiaque, Monuments historiques. Fecioară: Un înger. August: Treierișul grâului, un bărbat ține un îmblăciu pe snopi de spice de grâu legate.Cathédrale d'Autun, le Zodiaque, Monuments historiques. Este cu torsul gol, cu nădragii înnodați pentru a evita înțepăturile grâului.Autun art et histoire, Vivre au . Balanță: O femeie verifică echilibrul unei balanțe. Septembrie: Un bărbat strivește strugurii pe care îi recoltează cu mâna stângă.Cathédrale d'Autun, le Zodiaque, Monuments historiques. Scorpion: un « scorpion », figurat printr-un sort broască râioasă cu opt labe. Octombrie: Un bărbat bate un stejar pentru a face să cadă ghindele pentru a-și hrăni porcii. (Dreptul de a pășuna porci în pădure.)Cathédrale d'Autun, le Zodiaque, Monuments historiques. Săgetător: Un centaur trage cu arcul. Noiembrie: Adunatul de lemne uscate pentru iarnă, un bărbat poartă un mănunchi de vreascuri pe spate. Capricorn: Figură mitologică cu cap de țap, aripi de vultur, și coadă de pește. Decembrie: Tăiatul porcilor.Cathédrale d'Autun, le Zodiaque, Monuments historiques. Motiv floral cu șase petale simetrice.
Întregolul thumb|250px|Întregolul portalului central
Întregolul, deși posterior, pentru că datează din secolul al XIX-lea, îi reprezintă pe sfântul Lazăr și pe cele două surori ale sale, Maria și Marta.
Interiorul thumb|250px|left|Stâlpul navei. thumb|250px|right|Martiriul sfântului Simforian, ulei pe pânză, de Dominique Ingres (1834), la intrarea în sacristie.
Navele centrală și laterale sunt cu boltă frântă, necontrabalansate la origine cu arce butante, făcând ansamblul foarte instabil. Acestea au fost adăugate în secolul al XIII-lea.