Persoanele fără adăpost (colocvial „oamenii străzii”) sunt persoanele lipsite de locuințe stabile Legea nr. 292 din 20 decembrie 2011 a asistenței sociale, art.6, lit z, M. Of. nr. 905 din 20 decembrie 2011 și adecvate. Oamenii pot fi clasificați drept fără adăpost dacă: locuiesc pe străzi (persoană primară de adăpost); mutarea în adăposturile temporare, inclusiv casele prietenilor, familia și cazarea în situație de urgență; locuiesc în pensiuni private fără o baie privată sau fără securitate de proprietate (persoană terțiară fără locuință). Definiția legală a persoanelor fără adăpost variază de la o țară la alta sau între diferite jurisdicții din aceeași țară sau regiune. Studiile de enumerare a persoanelor fără adăpost ale guvernului Statelor UniteBogard, Cynthia J., "Advocacy and Enumeration: Counting Homeless People in a Suburban Community" , American Behavioral Scientist September 2001 vol. 45 no. 1 105–120Gabbard, W. Jay; et al., "Methodological Issues in Enumerating Homeless Individuals", Journal of Social Distress and the Homeless Volume 16, Number 2 / May 2007 90–103 includ, de asemenea, persoanele care dorm într-un loc public sau privat care nu este conceput pentru a fi folosit ca un loc de dormit obișnuit pentru ființe umaneOffice of Applied Studies, United States Department of Health and Human Services, "Terminology" Oamenii care sunt fără adăpost sunt cel mai adesea incapabili să dobândească și să mențină o locuință sigură și adecvată din cauza veniturilor care sunt inconsecvente sau lipsesc cu totul. Sărăcia și lipsa adăpostului sunt interdependente. Nu există un consens metodologic privind numărarea persoanelor fără adăpost și identificarea nevoilor acestora; prin urmare, în majoritatea orașelor sunt cunoscute doar populațiile estimate fără adăpost.
Există o serie de organizații care oferă ajutor persoanelor fără adăpostCorinth, K. (2016). A tech revolution for the homeless: taking big data to the streets. In AEI Paper & Studies (p. COVc+). Washington, DC: American Enterprise Institute. Retrieved from http://link.galegroup.com.ezp.mesacc.edu/apps/doc/A458953075/ITOF?u=mcc_mesa&sid=ITOF&xid=d57171bc. Majoritatea țărilor oferă o varietate de servicii pentru a ajuta persoanele fără adăpost. Aceste servicii oferă adesea hrană, adăpost (paturi) și îmbrăcăminte și pot fi organizate și conduse de organizații comunitare (adesea cu ajutorul voluntarilor) sau de departamente sau agenții guvernamentale. Aceste programe pot fi susținute de guvern, organizații de caritate, biserici și donatori individuali.
Definiția Națiunilor Unite În 2004, sectorul afacerilor economice și sociale al Organizația Națiunilor Unite a definit o gospodărie fără adăpost ca fiind acele gospodării fără un adăpost care ar intra în sfera spațiilor de locuit din cauza lipsei unui venit constant. Își poartă puținele bunuri cu ei, dormind pe străzi, în uși sau pe debarcadere sau în alt spațiu, mai mult sau mai puțin întâmplător"United Nations Demographic Yearbook review: National reporting of household characteristics, living arrangements and homeless households: Implications for international recommendations", United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, Demographic and Social Statistics Branch, 14 April 2004.
În 2009, la Conferința statisticienilor europeni a Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa (CES), desfășurată la Geneva , Elveția, Grupul de experți pentru recensământul populației și al locuințelor a definit în recomandare persoane fără adăpost în două grupuri largi: fără adăpost primar(sau fără acoperiș). Această categorie include persoanele care locuiesc pe străzi fără un adăpost care ar intra în sfera de locuit; lipsa de adăpost secundară. Această categorie poate include persoane fără reședință obișnuită care se deplasează frecvent între diferite tipuri de cazare(inclusiv locuințe, adăposturi și instituții pentru persoanele fără adăpost sau alte spații de locuit). Această categorie include persoanele care locuiesc în locuințe private, dar care raportează „nici o adresă obișnuită în formularul de recensământ”. CES recunoaște că abordarea de mai sus nu oferă o definiție completă a „persoanilor fără adăpost”.United Nations, "Enumeration of Homeless People" , United Nations Economic and Social Council, 18 August 2009; Economic Commission for Europe Conference of European Statisticians, Group of Experts on Population and Housing Censuses, Twelfth Meeting, Geneva, 28–30 October 2009.
Articolul 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a ONU, conține acest text privind locuința și calitatea vieții:
Orice persoană are dreptul la un nivel de trai adecvat pentru sănătatea și bunăstarea sa și a familiei sale, inclusiv la hrană, îmbrăcăminte, locuință, îngrijire medicală și servicii sociale necesare, precum și dreptul la securitate în caz de șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau altă lipsă de existență în circumstanțe independente de controlul său.
Asistență și resurse Majoritatea țărilor oferă o varietate de servicii pentru a ajuta persoanele fără adăpost. Furnizarea de hrană, adăpost și îmbrăcăminte și poate fi organizată și condusă de organizații comunitare, adesea cu ajutorul voluntarilor, sau de către departamentele guvernamentale. Programele de asistență pot fi susținute de guvern, organizații de caritate, biserici și donatori individuali. În 1998, un studiu realizat de Koegel și Schoeni asupra unei populații fără adăpost din Los Angeles, California, a constatat că o minoritate semnificativă de persoane fără adăpost nu a participat la programele de asistență guvernamentală, costurile ridicate ale tranzacției fiind un factor care contribuie probabil.
Departamentul pentru Locuințe și Dezvoltare Urbană al Statelor Unite și a Veteranilor de Administrație au programe speciale Secțiunea 8 program de vouchere de locuințe numit VASH (Veterans Administration Supported Locuințe), sau HUD-VASH, care oferă un anumit număr de secțiuni 8 vouchere de locuințe sociale pentru persoanele fără adăpost eligibile și veteranii forțelor armate americane, altfel vulnerabiliThe Department of Housing and Urban Development and VA's Supported Housing (HUD-VASH) Program
Programul HUD-VASH a avut succes în adăpostirea multor veterani fără adăpost.
Sprijinul disponibil pentru veteranii fără adăpost variază însă la nivel internațional. De exemplu, în Anglia, unde există un drept național la locuință, veteranii primesc prioritate de către echipele autorităților locale pentru persoanele fără adăpost doar dacă se găsesc că sunt vulnerabili din cauza că au servit în forțele armateWilding, Mark. (2020). The Challenges of Measuring Homelessness among Armed Forces Veterans: Service Provider Experiences in England , European Journal of Homelessness, 14(1): 107-122..
Asistență socială În timp ce se știe că unii oameni fără adăpost au o comunitate unul cu altulWagner, David . Checkerboard Square: Culture and Resistance in a Homeless Community (Boulder: Westview Press), 1993. oferindu-și reciproc diferite tipuri de sprijin, persoanele care nu sunt fără adăpost le pot oferi, de asemenea, prietenie, hrană, îngrijire relațională și alte forme de asistență. Asemenea sprijinuri sociale pot apărea printr-un proces formal, cum ar fi sub auspiciile unei organizații neguvernamentale , organizații religioase sau ministere pentru persoanele fără adăpost , sau pot fi făcute individual. În Los Angeles, o colaborare între Ostrow School of Dentistry a Universității din California de Sud și adăpostul Union Rescue Mission oferă persoanelor fără adăpost din zona Skid Row servicii stomatologice gratuite.
Surse de venit Persoanele fără adăpost pot oferi și servicii de gestionare a deșeurilor pentru a câștiga bani. Unii oameni fără adăpost găsesc sticle și cutii returnabile și le aduc la centrele de reciclare pentru a câștiga bani. De exemplu, pot sorta gunoiul organic din alte gunoi sau pot separa gunoiul din același material (de exemplu, diferite tipuri de materiale plastice și diferite tipuri de metal). În special în Brazilia, mulți oameni sunt deja implicați în astfel de activități. În plus, mai degrabă decât sortarea deșeurilor la gropile de gunoi, ... pot colecta și gunoiul găsit pe/lângă drum pentru a câștiga un venitRowe, Claudia, "Bumvertising" stirs debate : Idea by young entrepreneur draws worldwide attention – both positive and negative, Seattle Post-Intelligencer, Tuesday, 13 September 2005.
Angajare Departamentul Muncii Statele Unite a căutat să rezolve una dintre principalele cauze ale lipsei de adăpost, o lipsă de locuri de muncă semnificative și durabile, prin programe de formare specifice și creșterea accesului la oportunități de angajare care pot ajuta persoanele fără adăpost să dezvolte un stil de viață durabil. Aceasta a inclus dezvoltarea Consiliului interagenții al Statelor Unite pentru persoanele fără adăpost, care se adresează persoanelor fără adăpost la nivel federal, în plus față de conectarea persoanelor fără adăpost la resurse la nivel de stat. Toate persoanele care au nevoie de asistență pot, teoretic, să acceseze servicii de angajare și formare în temeiul Legii privind investițiile în forța de muncă.(WIA), deși acest lucru este condiționat de finanțarea și sprijinul programului din partea guvernului, veteranii putând, de asemenea, să folosească Programul de investiții în forța de muncă pentru veterani.
Sub Departamentul Muncii, Serviciul de angajare și formare pentru veterani (VETS) oferă o varietate de programe care vizează eliminarea lipsei de adăpost în rândul veteranilor. Programul de reintegrare a veteranilor fără adăpost (HVRP) este singurul program național care se concentrează exclusiv pe asistarea veteranilor atunci când aceștia reintră în forța de muncă. Programul VETS are, de asemenea, un program de tranziție pentru veterani încarcerați, precum și servicii care sunt unice pentru femeile veterane. Programele principale inițiate de Departamentul Muncii au inclus Legea privind investițiile în forța de muncă, Centrele unice pentru carieră și un mesaj vocal comunitar. sistem care ajută la conectarea persoanelor fără adăpost din Statele Unite cu resursele locale. Programele de muncă vizate au inclus Proiectul de reintegrare a veteranilor fără adăpost, Inițiativa Navigator pentru Programul de Dizabilități, eforturile de a pune capăt lipsei cronice de adăpost prin furnizarea de locuri de muncă și proiecte de locuințe, Corpul de locuri de muncă și Programul de investiții în forța de muncă pentru veterani (VWIP).
Cauze Principalele cauze pentru care oamenii ajung în stradă sunt conflictele familiale, în special divorțul, evacuările, pierderea locului de muncă și, specific persoanelor cu probleme de sănătate mintală, escrocheriile. Unele persoane ajung în stradă pentru că au fost date afară din casă de către propria familie, pe când altele pentru că au avut o casă care a fost retrocedată fostului proprietar, în urma legii caselor naționalizate.Cum poți ajunge om al străzii
Eșecul personal și neadaptarea la condițiile sociale existente fac parte cauzele endogene ale fenomenului și țin de anumite patologii comportamentale. Este vorba, în primul rând, de adolescenții care pleacă de acasă pentru că nu vor să se supună regulilor impuse de părinți (să învețe, să aibă un program limitat de acces la internet sau programe TV, să se întoarcă acasă la ore stabilite etc.), dar există și adulți care decid că strada este mult mai ușor de suportat. Unele persoane ajung oameni ai străzii pentru că nu se pot adapta mediului familial, în mare măsură din cauza tulburărilor de comportament. Sunt imprevizibili, generează teamă și au un potențial agresiv sporit.