Coraline (2009) este un film american de animație de fantezie întunecată scris și regizat de Henry Selick pe baza unei nuvele omonime a lui Neil Gaiman. Dakota Fanning interpretează vocea personajului titular.

Prezentare

Filmul spune povestea personajului său titular care a descoperit un univers paralel idealizat în spatele unei uși secrete în noua ei casă, fără să știe că acesta conține un secret întunecat și sinistru.

Coraline Jones, o fetiță de 11 ani, se mută împreună cu părinții ei, Mel și Charlie, din Michigan într-o veche casă victoriană din Oregon, cunoscută sub numele de Pink Palace Apartments. Părinții ei, scriitori specializați în grădinărit, sunt preocupați de finalizarea unui catalog și îi acordă foarte puțină atenție. Plictisită și nemulțumită de noua locuință, Coraline începe să exploreze împrejurimile.

Ea îl cunoaște pe Wyborn „Wybie” Lovat, nepotul proprietarei casei, care îi dă o păpușă veche ce seamănă în mod straniu cu ea. Coraline îi întâlnește și pe excentricii săi vecini: domnul Bobinsky, care susține că antrenează un circ de șoareci, și fostele actrițe April Spink și Miriam Forcible. Bobinsky îi transmite un avertisment primit de la șoarecii săi, care îi spun să nu treacă printr-o anumită ușă, iar Spink și Forcible o avertizează că se află în pericol.

În apartamentul familiei, Coraline descoperă o ușă mică, ascunsă parțial de tapet. Când mama ei o deschide, în spatele acesteia se află doar un zid de cărămidă. În timpul nopții însă, Coraline urmărește câțiva șoareci până la ușă și descoperă că zidul a dispărut, fiind înlocuit de un tunel lung.

La capătul tunelului găsește o versiune aparent identică a propriei case și două sosii ale părinților săi, „Cealaltă Mamă” și „Celălalt Tată”. Aceștia au nasturi în locul ochilor, dar, spre deosebire de părinții adevărați, îi acordă lui Coraline toată atenția pe care și-o dorește. Mâncarea este delicioasă, camera ei este plină de jucării, iar întreaga lume pare construită special pentru a o distra.

Coraline revine de mai multe ori în lumea paralelă. Acolo găsește versiuni fantastice ale vecinilor săi, asistă la spectacole extraordinare și îl întâlnește pe un alt Wybie, care nu poate vorbi. Pisica neagră a adevăratului Wybie poate trece liber între cele două lumi și, în lumea alternativă, este capabilă să vorbească. Aceasta o avertizează pe Coraline că universul aparent perfect nu este ceea ce pare.

În cele din urmă, Cealaltă Mamă îi propune lui Coraline să rămână pentru totdeauna în această lume, cu o singură condiție: trebuie să permită ca în locul ochilor să îi fie cusuți doi nasturi. Îngrozită, Coraline refuză și încearcă să se întoarcă acasă. Cealaltă Mamă își abandonează treptat înfățișarea prietenoasă, transformându-se într-o creatură înaltă, slabă și amenințătoare.

Pentru că refuză să se supună, Coraline este închisă într-un spațiu întunecat aflat în spatele unei oglinzi. Acolo întâlnește fantomele a trei copii care fuseseră ademeniți în trecut de Cealaltă Mamă. Ei îi explică faptul că aceasta i-a atras oferindu-le lucrurile pe care și le doreau, după care le-a cusut nasturi în locul ochilor și le-a furat viețile. Păpușa primită de Coraline fusese folosită pentru a o spiona și pentru a descoperi ce îi lipsea din viața reală. Unul dintre copiii dispăruți este sora geamănă a bunicii lui Wybie.

Ajutată de Celălalt Wybie, Coraline reușește să evadeze și să se întoarcă în lumea reală. Acolo descoperă însă că părinții ei au dispărut. Cu ajutorul pisicii își dă seama că aceștia au fost răpiți de Cealaltă Mamă și sunt ținuți prizonieri în lumea paralelă.

Hotărâtă să-i salveze, Coraline se întoarce prin tunel. Pisica o sfătuiește să profite de pasiunea Celeilalte Mame pentru jocuri și provocări. Coraline îi propune astfel un joc: dacă reușește să găsească sufletele celor trei copii și pe părinții săi, Cealaltă Mamă trebuie să-i elibereze pe toți; dacă pierde, Coraline va rămâne pentru totdeauna în lumea paralelă și va accepta nasturii în locul ochilor.

Folosind piatra cu o gaură în mijloc primită de la Spink și Forcible, Coraline începe să caute ochii copiilor, în care sunt captive sufletele acestora. Pe măsură ce îi găsește, lumea creată de Cealaltă Mamă începe să se dezintegreze. Personajele și locurile cândva spectaculoase își pierd frumusețea și se transformă în versiuni grotești sau dispar complet.

După ce găsește sufletele celor trei copii, Coraline trebuie să-și descopere părinții. Pisica îi arată că aceștia sunt închiși într-un glob de zăpadă. Între timp, Cealaltă Mamă își dezvăluie adevărata înfățișare, devenind o creatură scheletică asemănătoare unui păianjen.

Coraline o păcălește, pretinzând că părinții ei sunt ascunși dincolo de ușa către lumea reală. Când Cealaltă Mamă descuie ușa pentru a-i demonstra contrariul, Coraline ia globul în care sunt captivi părinții săi și aruncă pisica asupra creaturii. Pisica îi smulge nasturii care îi servesc drept ochi, iar Coraline fuge prin tunel. Cu ajutorul spiritelor copiilor, reușește să închidă ușa, însă una dintre mâinile metalice ale Celeilalte Mame este retezată și pătrunde în lumea reală.

Părinții lui Coraline reapar acasă fără să-și amintească ce li s-a întâmplat. În timpul nopții, spiritele celor trei copii îi mulțumesc fetei pentru că i-a eliberat, dar o avertizează că pericolul nu a trecut: Cealaltă Mamă dorește cheia ușii pentru a putea reveni.

Coraline decide să arunce cheia în vechea fântână din apropierea casei. Mâna retezată a Celeilalte Mame o atacă înainte ca ea să reușească, dar Wybie apare și o ajută să lupte împotriva acesteia. Cei doi distrug mâna și aruncă atât fragmentele ei, cât și cheia în fântână, pe care o acoperă.

După încheierea pericolului, relația dintre Coraline și părinții ei se îmbunătățește. Familia organizează o petrecere în grădina casei împreună cu vecinii, iar Wybie o aduce pe bunica sa pentru a o cunoaște pe Coraline.

Distribuție Dakota Fanning - Coraline Jones. Teri Hatcher - Mel Jones și The Beldam. Jennifer Saunders - April Spink și omologul ei din altă lume. Dawn French - Miriam Forcible și omologul ei din altă lume. John Hodgman - Charlie Jones și Celălalt Tată. John Linnell - vocea cântătoare a celuilalt Tată. Robert Bailey Jr. - Wyborne „Wybie” Lovat. Keith David - Pisica. Ian McShane - Serghei Alexander Bobinsky și omologul său din Cealaltă Lume. Carolyn Crawford - doamna Lovat. Aankha Neal, George Selick și Hannah Kaiser - copiii fantomă. Marina Budovsky și Harry Selick - prietenii lui Coraline din Pontiac, Michigan.

Producție Scriitorul Neil Gaiman a început să dezvolte povestea Coraline în anii 1990, inițial pentru fiicele sale. În 2000, cu aproximativ doi ani înainte de publicarea romanului, Gaiman i-a oferit manuscrisul regizorului și animatorului Henry Selick, cunoscut pentru regia filmelor The Nightmare Before Christmas și James and the Giant Peach. Selick a fost atras de poveste și, în decurs de aproximativ o săptămână, l-a informat pe Gaiman că dorește să o transforme într-un film.

Coraline a fost primul lungmetraj realizat de studioul Laika. Producția a necesitat aproximativ doi ani de preproducție, urmată de peste 18 luni de filmări. Pentru realizarea filmului au fost construite peste 130 de decoruri, amplasate pe 52 de platouri de filmare.

Filmul a fost realizat în principal prin animație stop-motion tradițională. Păpușile, costumele, obiectele și decorurile miniaturale erau construite fizic și fotografiate cadru cu cadru. Mai multe exemplare ale aceluiași personaj puteau fi animate simultan pe platouri diferite, pentru a permite realizarea mai multor secvențe în paralel.

O singură păpușă Coraline putea necesita munca a aproximativ zece artiști timp de trei până la patru luni. Costumele miniaturale au reprezentat, de asemenea, o provocare tehnică. Pentru unele articole vestimentare au fost folosite materiale neobișnuite; pielea suficient de subțire pentru încălțămintea personajelor a fost obținută inclusiv din mănuși victoriene vechi, iar unul dintre membrii echipei a fost însărcinat special cu tricotarea hainelor miniaturale.

Una dintre principalele inovații tehnice ale producției a fost utilizarea imprimării 3D pentru realizarea fețelor interschimbabile ale păpușilor. În animația stop-motion tradițională, diferitele expresii faciale erau sculptate manual. Pentru ''Coraline'', modelele au fost prelucrate digital și apoi fabricate cu ajutorul imprimantelor tridimensionale.

Fețele personajelor erau împărțite în două componente principale, partea superioară și cea inferioară, care puteau fi înlocuite separat. Prin combinarea diferitelor elemente, animatorii puteau modifica independent ochii, sprâncenele și gura personajelor, obținând un număr mult mai mare de expresii.

Pentru personajul Coraline au fost posibile 207.336 de combinații faciale, iar pentru mama sa au existat 17.633 de combinații. Tehnologia dezvoltată pentru film a devenit ulterior una dintre bazele metodei de producție utilizate de Laika în lungmetrajele sale stop-motion.

''Coraline'' a fost primul lungmetraj de animație stop-motion conceput și fotografiat de la început în format stereoscopic 3D. Pentru fiecare cadru erau realizate două imagini, corespunzătoare ochiului stâng și celui drept, camera fiind deplasată între cele două expuneri pentru a crea senzația de profunzime.

Animația a fost realizată în mare parte la 24 de cadre pe secundă, cu modificarea poziției personajelor pentru fiecare cadru, tehnică ce a permis obținerea unor mișcări mai fluide decât în numeroase producții stop-motion tradiționale.

Muzică Muzica filmului Coraline a fost compusă de Bruno Coulais, compozitor francez cunoscut pentru coloanele sonore ale unor filme precum Les Choristes și Microcosmos. Pentru film, Coulais a creat o partitură orchestrală în care a combinat instrumente tradiționale cu voci de copii, sonorități neobișnuite și pasaje corale menite să accentueze caracterul fantastic și, în același timp, neliniștitor al poveștii.

O parte importantă a coloanei sonore este interpretată de corul de copii al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Maghiare. În numeroase secvențe, vocile par să cânte într-o limbă străină, însă versurile sunt în mare parte alcătuite din silabe și cuvinte inventate, concepute pentru efectul sonor și emoțional al muzicii, nu pentru a transmite un mesaj literal.

Muzica contribuie la diferențierea dintre lumea reală și Lumea Cealaltă. În prima parte a filmului, partitura are adesea un caracter misterios și melancolic, în timp ce secvențele din universul Celeilalte Mame folosesc teme mai ample, jucăușe și seducătoare, care devin treptat mai întunecate pe măsură ce adevărata natură a acestei lumi este dezvăluită.

Coloana sonoră include și cântecul „Other Father Song”, interpretat de John Linnell, membru al formației They Might Be Giants, care asigură vocea cântată a Celuilalt Tată. Formația fusese inițial implicată mai amplu în proiect și compusese mai multe piese pentru film, însă, pe măsură ce tonul producției a devenit mai întunecat, cea mai mare parte a materialului nu a mai fost utilizată.

Albumul Coraline: Original Motion Picture Soundtrack a fost lansat în februarie 2009 și conține muzica originală compusă de Bruno Coulais, precum și „Other Father Song”.

Note

Vezi și Listă de filme cu vrăjitoare Legături externe

Categorie:filme din 2009 Categorie:filme de animație Categorie:filme americane Categorie:filme regizate de Henry Selick Categorie:Filme de fantezie întunecată‎ Categorie:filme cu vrăjitoare Categorie:Filme despre universuri paralele Categorie:Filme Focus Features Categorie:Filme de animație Focus Features