Márton Andrási, menționat în unele surse ca Martin Andrási, () a fost un actor român de etnie maghiară. A făcut parte în perioada interbelică din trupele mai multor teatre provinciale din Ungaria, iar după cel de-al Doilea Război Mondial a fost actor la Teatrul Secuiesc din Târgu Mureș (1946-1957) și apoi la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (1957-1975).István Katona Szabó, „Színházi kislexikon (1944–1981)”, în A Hét évkönyve, 1982, București, 1982, p. 191. A fost distins cu titlul de artist emerit al Republicii Populare Române (1957).
Biografie S-a născut la 4 iunie 1912 în satul Malin din comuna Nușeni (atunci în comitatul Solnoc-Dăbâca al Austro-Ungariei, azi în județul Bistrița-Năsăud al României).Ana Todea, Portrete mureșene. Dicționar biobibliografic, Biblioteca Județeană Mureș, Târgu Mureș, 2013, p. 21. A studiat la Școala de actorie a lui Szidi Rákosi,***, „A színpad közkatonája”, în Igaz Szó, nr. 2, 1975. avându-l ca profesor pe Márton Rátkai. A debutat ca actor în 1933 pe scena Teatrului Regal din Budapesta (Király Színház), iar mai târziu a făcut parte din trupele mai multor teatre provinciale și a jucat în diverse spectacole ca dansator și comedian. În anul 1941 a devenit actor în trupa Teatrului Național din Cluj și a jucat atât în spectacole de operetă, cât și în spectacole teatrale.
A venit de la Budapesta la Târgu Mureș în 1945, la chemarea regizorului Miklós Tompa,***, „Teatrul Secuiesc împlinește 10 ani. Mărturisiri”, în Steaua roșie, anul VI, nr. 460, sâmbătă 12 ianuarie 1957, p. 2. și a fost unul dintre fondatorii Teatrului Secuiesc din Târgu Mureș, unde a jucat mai mult de un deceniu și a devenit un membru principal al trupei și unul dintre cei mai apreciați actori maghiari din Transilvania. În 1957 s-a transferat ca actor la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, dar a jucat de multe ori și în spectacolele de operetă ale Operei Maghiare.
A murit în 23 ianuarie 1975 la Cluj.
Activitatea artistică thumb|Márton Andrási (Învățătorul) și Irma Erdős (Flora Toth) în Învățătoarea de Sándor Bródy (1958) Márton Andrási a interpretat numeroase roluri principale din dramaturgia maghiară și universală precum Pierre Lenoir (Péter Fekete) din Ghinionistul (Pierre Lenoir) de Mihály Eisemann, Balga din Csongor și Tünde de Mihály Vörösmarty, Józsa din Făclia de Gyula Illyés, Topaze din Topaze de Marcel Pagnol, Willy Loman din Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, Svejk din Soldatul Svejk de Jaroslav Hašek - E. F. Burian, Peacock din Opera de trei parale de Bertolt Brecht - și lacheul Firs din Livada de vișini de Anton Cehov.
În principal, el a dat viață în rolurile sale unor oameni prăbușiți sufletește care trec printr-o experiență profundă, insuflând profunzimi tragice unor roluri comice și amestecând adesea umorul și ironia cu bunul simț în tragicomedii și comedii muzicale. Interpretarea de către Márton Andrási a rolului învățătorului (în spectacolul pus în scenă de regizorul Miklós Tompa) a fost evidențiată de criticul de teatru Valentin Silvestru prin „intensitatea trăirii”, precum și de János Görbe, unul dintre cei mai populari actori unguri ai acelor vremuri, care, după ce a asistat la un turneu cu această piesă în Ungaria, a mărturisit că rolul făcut de Andrási a fost „conceput mai bine decât în spectacolul respectiv din Budapesta, pentru că are o nuanță pozitivă mai accentuată și o timiditate sinceră”.Valentin Silvestru, „Succesul - în lumina opiniei publice teatrale maghiare”, în Teatrul, anul III, nr. 12, decembrie 1958, pp. 33-37.
A fost distins de două ori cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române (prima oară în 1955) și a primit titlul de artist emerit în ianuarie 1957, prin decret al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R. P. Române, cu ocazia aniversării a 10 ani de la înființarea Teatrului Secuiesc de Stat din Tg. Mureș.***, „Un eveniment remarcabil în viața artistică. Aniversarea a 10 ani de la înființarea Teatrului Secuiesc de Stat din Tg. Mureș”, în Scînteia, anul XXVI, nr. 3802, duminică 13 ianuarie 1957, p. 3.***, „Teatrul Secuiesc de Stat din Tg. Mureș a împlinit zece ani de activitate”, în Romînia liberă, anul XV, nr. 3814, duminică 13 ianuarie 1957, p. 3.Valentin Silvestru, „Zi festivă la Tîrgu-Mureș”, în Contemporanul, anul XI, nr. 3 (537), vineri 18 ianuarie 1957, p. 2.
Spectacole teatrale Actor
Marci, a furfangos cukrászinas (1947) — protagonist Marci, mint Robinson (poveste, 1947) — Marci, ucenic cofetar Vannak még hibák (spectacol de varietăți, 1954) Aurel Baranga: Iarba rea — Marin Marin, soțul inginerei Ioana Marin Aurel Baranga: Sfântul Mitică Blajinul (Jámborlelkű Szent Flórián) — Mitică Blajinu Henri Berger: Potopul — Charlie, ospătar István Békeffy: După ploaie, pelerină — Feri Nagy István Békeffy: Janika — Jenõ Fenek Lajos Bíró: Crinul galben (Sárga liliom) — Náci A. Borozina – A. Davidson: Student în anul III — Grigori Ivanovici Petrov János Bőkay: Szakíts helyettem — Miklós Szegedi, avocat Bertolt Brecht – : Opera de trei parale — Peacock Sándor Bródy: Învățătoarea — învățătorul Iuri Buriakovski: Mesaj pentru supraviețuitori — Zdeněk Vencsura, lucrător Ion Luca Caragiale: O scrisoare pierdută — un cetățean turmentat Anton Cehov: Livada de vișini — Firs, lache Anton Cehov: Pescărușul — Semion Semionovici Medvedenko, învățător Gheorghe Ciprian: Omul cu mârțoaga — Varlam Gergely Csiky: Paraziții — Pál Timót Mihail Davidoglu: Cetatea de foc — Ștefan Svoboda, topitor Mihail Davidoglu: Minerii — Craiu Lucia Demetrius: Oameni de azi — Grigore, secretar la Asociație Lucia Demetrius: Trei generații — Ilie Jaques Deval: Domnișoara — Eric Mihály Eisemann: Egy csók és más semmi — Sándor Mihály Eisemann: Ghinionistul Pierre Lenoir — Pierre Lenoir (Péter Fekete) Mihály Eisemann: Vadvirág — Feri Szabó Szabolcs Fényes: Az utolsó Verebély lány — Berci Halmay Szabolcs Fényes: Vén diófa — Feri Zsemlye Géza Gárdonyi: Vinul — Matyi Baracs, fratele lui Imre Sándor Gergely: Viteji și eroi — Cseh, martor Nikolai Gogol: Revizorul — Piotr Ivanovici Dobcinski, proprietar de pământuri Carlo Goldoni: Slugă la doi stăpâni — Lombardi Maxim Gorki: Azilul de noapte — Bubnov Maxim Gorki: Egor Bulîciov și alții — admiratorul Propotei Maxim Gorki: Vassa Jeleznova — Guri Krotkih James Gow – Arnaud D'Usseau: Rădăcini adânci — Roy Maxwell, avocat Aleksandr Griboedov: Prea multă minte strică — Repetilov Arkadi Grigulis: Argilă și porțelan — Rahim Azibekov, soldat Pál Gyöngy: Trei bărbați în zăpadă — dr. Mester Miklós Jaroslav Hašek – E. F. Burian: Soldatul Svejk — Svejk Ágoston Horváth: Varga Katalin — popă Sándor Huszár: Căsătoriile se leagă pe pământ — unchiul Szántó Jenő Huszka: Gül-Baba — Mujko, țigan muzicant Gyula Illyés: Făclia — Mihály Józsa Konstantin Isaev – Aleksandr Galici: La telefon Taimirul — apicultorul Baburin Viktor Jakobi: Sybill — Poir, impresar Pongrác Kacsóh: János Vitéz — regele Franței Imre Kálmán: Az obsitos — Tihamér, fiul Imre Kálmán: Prințesa circului — Tóni, fiul doamnei Sluk Imre Kálmán: Silvia — Boni László Kiss – Dezső Kováts: Furtună în munți — angajatul Kujak György Kopányi: Mennyetjárt ifiúr — Potyka Károly Kós: Budai Nagy Antal — boierul Tamás Bese György Kovács – Eugen Mirea: Ultimul tren — Barabás Dezső Kováts: Egyiptomi legenda — Karcsi, asistent profesor Paul Laurent: Studenți îndrăgostiți — Michel, elev Boris Lavreniov: Ruptura — matelotul III Boris Lavreniov: Vocea Americii — MacDonald Miklós László: Parfumeria — Árpád, curier Franz Lehár: Mazurca albastră — János Nepomuki Dezső Losonczy: Egyetlen éjszakára — Kurt Niccolò Machiavelli: Mătrăguna — Siro / Niccia György Méhes: 33 de scrisori anonime — tovarășul Ics Kálmán Mikszáth: Căsătorie ciudată — Vidonka Arthur Miller: Moartea unui comis voiajor — Willy Loman Molière: Avarul — servitorul La Flèche Ferenc Molnár: Liliom Zsigmond Móricz: Chef boieresc — Lekenczey Zsigmond Móricz: Notarul Sári — Varnyu, sărac Branislav Nušić: Doamna ministru — unchiul Vasza Marcel Pagnol: Topaze — Topaze Evgheni Petrovici (Petrov): Insula păcii — Makhukina, regele unui trib Leonid Rahmanov: Bătrânețe zbuciumată — Kuprianov, matelot Imre Sarkadi: Septembrie — Bátori Mihail Sebastian: Steaua fără nume — compozitor Mihail Sebastian: Ultima oră — Agopian Aleksandr Skvarkin: Tinerețe — Senocika Perciatki, tehnician dentar András Sütő: Nuntă la castel — Péter Golovics Lajos Szabó: Refugiul — Ödön Vámos Sr. Albert Szirmai: Magnatul Miska — Miska Albert Szirmai – Tamás Ernőd: Turta dulce — Buhu, bufonul curții Ernő Urbán: Tűzkeresztség — János Fuvaros-Szél, țăran Gábor Vaszary: Bubus — Pál Gábor Vaszary: Mondj igazat — Tivadar Vsevolod Vișnevski: Tragedia optimistă — Alexei Tiberiu Vornic – Ioana Postelnicu: Împărăția lui Machidon — Iordan Mihály Vörösmarty: Csongor și Tünde — plugarul Balga, mai târziu sluga lui Csongor
Regizor István Békeffy: După ploaie, pelerină Paul Laurent: Studenți îndrăgostiți Albert Szirmai – Tamás Ernőd: Turta dulce Gábor Vaszary: Bubus
Filmografie A színház szerelmese (1944) O mică întîmplare! (1957) — morarul Mihály Kádi, consăteanul lui Lakatos Castelanii (1967) Plusz-mínusz egy nap (1973) — hangiul Bócz Tüzoltó utca 25. (1973) — Goll
Distincții Ordinul Muncii clasa a III-a (28 ianuarie 1954) „cu ocazia împlinirii a cinci ani de activitate a Teatrului de Stat din Arad, Teatrului de Stat din Brăila, Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Teatrului Evreesc de Stat din București, Teatrului Maghiar de Stat din Oradea, Teatrului de Stat din Ploești, Teatrului de Stat din Pitești, Teatrului de Stat din Reșița, Teatrului de Stat din Sibiu, Teatrului Maghiar de Stat din Sf. Gheorghe, Teatrului de Stat din Orașul Stalin, Teatrului Secuesc de Stat din Târgu Mureș, Teatrului Evreesc de Stat din Iași, Teatrului de Stat din Timișoara și pentru merite în activitatea artistică”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 28 din 28 ianuarie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa III-a și a „Medaliei Muncii”, unor actori și angajați ai unor teatre din Capitală și din provincie, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul III, nr. 7, 30 ianuarie 1954, pp. 62–64. titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (12 ianuarie 1957) „cu ocazia aniversării a 10 ani de la înființarea Teatrului Secuiesc de Stat din Tîrgu Mureș și pentru merite deosebite în activitatea artistică”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 10 din 12 ianuarie 1957 pentru conferirea titlurilor de „Artist al Poporului din Republica Populară Romînă”, „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, precum și a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor artiști și tehnicieni de la Teatrul Secuiesc de Stat din Tîrgu Mureș, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 5, 30 ianuarie 1957, p. 26. Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (6 noiembrie 1967) „cu prilejul împlinirii a 175 ani de existență a Teatrului maghiar din Cluj, [...] pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1016 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural” unor actori și regizori de la Teatrul maghiar de stat din Cluj, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, p. 772.
Note
Bibliografie
Ir. Gergely G., „A. M. – Színjátszó személyek”, în A Hét évkönyve, București, 1982.
Lectură suplimentară ***, „A színpad közkatonája”, în Igaz Szó, nr. 2/1975. Pál Márton, Mosolygó Thália: pillanatképek erdélyi színházakból, Szabadság Kiadó, Kolozsvár [Cluj-Napoca], 1991. - 207 p. Lajos Kántor, József Kötő, Magyar színház Erdélyben, Ed. Kriterion, București, 1994. György Székely (red. șef), Ágnes Alpár, Margit Török (red.), Magyar színházművészeti lexikon, Akadémiai Kiadó, Budapesta, 1994.