Didier Decoin () a fost un scenarist și scriitor francez, distins cu Premiul Goncourt în 1977.
Biografie A fost fiul cineastului Henri Decoin. Și-a început cariera ca jurnalist la , Le Figaro și VOD și la radio Europe 1. În același timp, a început să scrie.
În timp ce își continua activitatea de scriitor, a devenit scenarist de film și televiziune (și a adaptat scenarii pentru televiziune, cum ar fi marile filme de televiziune Mizerabilii, Contele de Monte Cristo, Balzac și Napoleon ).
În 1995, a devenit secretar al Academiei Goncourt.
Bibliografie
Romane Le Procès à l'Amour (Seuil, 1966) (Bourse Del Duca) La Mise au monde (Seuil, 1967) Laurence (Seuil, 1969) Elisabeth ou Dieu seul le sait (Seuil, 1970) (prix des Quatre Jurys) Abraham de Brooklyn (Seuil, 1971) (prix des Libraires) Ceux qui vont s'aimer (Seuil, 1973) Un policeman (Seuil, 1975) John l'Enfer (Seuil, 1977) (Premiul Goncourt) Le bureau des jardins et des étangs' (Stock,2017) La Dernière Nuit (Balland, 1978) L'Enfant de la mer de Chine (Seuil, 1981 ) Les Trois vies de Babe Ozouf (Seuil, 1983) Autopsie d'une étoile (Seuil, 1987) Meurtre à l'anglaise (Mercure de France, 1988) La Femme de chambre du Titanic (Seuil, 1991) Docile (Seuil, 1994) La Promeneuse d'oiseaux (Seuil, 1996) La Route de l'aéroport (Fayard, 1997) Louise (Seuil, 1998) Madame Seyerling (Seuil, 2002) Avec vue sur la Mer (Nil Editions, 2005), Prix du Cotentin 2005, Prix Livre & Mer Henri-Queffélec 2006 Henri ou Henry: le roman de mon père (Stock, mai 2006) Est-ce ainsi que les femmes meurent (Grasset, februarie 2009) Le bureau des jardins et des étangs (Stock, 2017)
Eseuri
Il fait Dieu (Julliard 1975, Fayard 1997) La Nuit de l'été (cu film de JC Brialy, Balland 1979) La Bible racontée aux enfants (Calmann-Levy) Il était une joie. . . Andersen (Ramsay, 1982) Béatrice en enfer (Lieu Commun, 1984) L'Enfant de Nazareth (cu Marie-Hélène About, Nouvelle Cité, 1989) Elisabeth Catez ou l'Obsession de Dieu (Balland, 1991), Prix de littérature religieuse 1992 Lewis și Alice (Laffont, 1992) Jésus, le Dieu qui riait (Stock, 1999) „Dictionnaire amoureux de la Bible”
Lucrări în colaborare
La Hague, cu Natacha Hochman (fotografie) (Isoète, 1991) Cherbourg, cu Natacha Hochman (fotografie) (Isoète, 1992) Presqu'île de lumière, cu Patrick Courault (fotografie) (Isoète, 1996) Sentinelles de lumière, cu Jean-Marc Coudour (fotografie) (Desclée de Brouwer, 1997)
Scenarii
La Merveilleuse Visite (dir. Marcel Carné, 1973) La Bible (dir. Marcel Carné, 1976) I... de la Icar (dir. Henri Verneuil, 1979) L'Indic (dir. Serge Leroy, 1983) De guerre lasse (dir. Robert Enrico, 1987) Un bon petit diable (dir. Jean-Claude Brialy ) (dir. Maroun Bagdadi, 1987) (dir. Gilles Béhat, 1990) Din viață (dir. Maroun Bagdadi, 1991) Des feux mal éteints (dir. Serge Moati, 1994) Jakob mincinosul (dir. Peter Kassovitz, 1999) Contele de Monte Cristo (dir. Josée Dayan, 1999, miniserie TV) Balzac (dir. Josée Dayan, 1999, miniserie TV) (dir. Gérard Corbiau (2000) Les Misérables'' (dir. Josée Dayan, 2000, miniserie TV)
Note
Legături externe „Didier Decoin”, Academie Goncourt Arhivele Ina Télé
Categorie:Nașteri în 1945 Categorie:Nașteri pe 13 martie Categorie:Decese în 2026 Categorie:Laureații Premiului Goncourt Categorie:Scenariști francezi Categorie:Scriitori francezi din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori francezi din secolul al XXI-lea Categorie:Oameni din Boulogne-Billancourt