Zona euro

Zona euro este o uniune monetară formată din 21 de state membre ale Uniunii Europene (UE) care au adoptat euro (€) ca monedă principală și unic mijloc legal de plată și care au implementat astfel pe deplin politicile Uniunii Economice și Monetare.The euro area , European Central Bank

Cei 21 de membri ai zonei euro sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.

Cele mai mari economii din zona euro sunt Germania, Franța și Italia. O serie de state non-membre ale UE, și anume Andorra, Monaco, San Marino și Vatican, au acorduri formale cu UE pentru a utiliza euro ca monedă oficială și a emite propriile monede. În plus, Kosovo și Muntenegru au adoptat euro în mod unilateral, bazându-se pe euro deja în circulație, în loc să producă propriile monede. Aceste șase țări, însă, nu au nicio reprezentare în nicio instituție a zonei euro.A glossary () issued by the ECB defines "euro area", without mention of Monaco, San Marino, or the Vatican.

Eurosistemul este autoritatea monetară a zonei euro, Eurogrupul este un organism informal al miniștrilor de finanțe care elaborează politica fiscală pentru uniunea monetară, iar Sistemul European al Băncilor Centrale este responsabil pentru cooperarea fiscală și monetară dintre membrii zonei euro și cei din afara zonei euro ai UE. Banca Centrală Europeană (BCE) elaborează politica monetară pentru zona euro, stabilește rata dobânzii de bază și emite bancnote și monede euro. De la criza financiară din 2008, zona euro a stabilit și utilizat prevederi pentru acordarea de împrumuturi de urgență statelor membre în schimbul adoptării reformelor economice. Zona euro a adoptat, de asemenea, o oarecare limitată; de exemplu, în cadrul evaluării inter pares a bugetelor naționale ale fiecărei părți. Problema este politică și se află într-o stare de evoluție în ceea ce privește prevederile suplimentare care vor fi convenite pentru schimbarea zonei euro.

Zona euro cuprinde aproximativ jumătate din țările din Europa geografică. În cadrul Uniunii Europene (UE), șase state membre nu au adoptat încă moneda euro și continuă să utilizeze propriile monede naționale: Republica Cehă, Danemarca, Ungaria, Polonia, România și Suedia. Dintre acestea, toate, cu excepția Danemarcei, s-au angajat legal să adopte moneda euro odată ce îndeplinesc criteriile de convergență necesare. Până în prezent, nicio țară nu a părăsit zona euro și nu există prevederi formale nici pentru retragerea voluntară, nici pentru excluderea din aceasta.

Teritoriu

Zona euro miniatura|Conferință de presă la Consiliul UE pentru lansarea monedei euro în 1998 În 1998, unsprezece state membre ale Uniunii Europene îndepliniseră criteriile de convergență ale monedei euro, iar zona euro a luat ființă odată cu lansarea oficială a monedei euro (alături de monedele naționale) la 1 ianuarie 1999 în aceste țări: Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania. Grecia s-a calificat în 2000 și a fost admisă la 1 ianuarie 2001.

Acești doisprezece membri fondatori au introdus bancnotele și monedele euro fizice la 1 ianuarie 2002. După o scurtă perioadă de tranziție, au scos din circulație și au invalidat monedele și bancnotele naționale de dinainte de euro.

Între 2007 și 2026, alte nouă state au aderat: Bulgaria, Croația, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia și Slovenia. Țarăcod ISOAdoptatPopulațieîn 2024VNB nominal în 2023Monedă de dinainte de euroRata de conversie a monedei euro în

moneda de dinainte de euroMoneda de dinainte de euro a fost folosită și înTeritorii în care euro nu este utilizat(USD - milioane)Ca procent din totalul zonei euroPe cap de locuitorAT1999șiling13.7603BE1999franc belgian40.3399LuxembourgBG2026lev1.95583HR2023kuna7.53450CY2008liră cipriotă0.585274Cipru de NordEE2011coroană estonă15.6466FI1999marcă finlandeză5.94573FR1999franc6.55957AndorraMonacoNoua CaledoniePolinezia FrancezăWallis și FutunaDE1999marcă germană1.95583KosovoMuntenegruGR2001drahmă greceasă340.750IE1999liră irlandeză0.787564IT1999liră italiană1936.27San MarinoVaticanLV2014lats0.702804LT2015litas3.45280LU1999franc luxemburghez40.3399BelgiaMT2008lira0.429300NL1999gulden neerlandez2.20371Aruba

Curaçao Sint Maarten

Țările de Jos CaraibienePT1999escudo200.482SK2009koruna30.1260SI2007tolar239.640ES1999peseta166.386AndorraTotal zona Euro (ZE)EZVezi mai sus

Teritorii dependente ale statelor membre ale UE care nu fac parte din UE Trei au adoptat moneda euro, Franța asigurându-se că legile zonei euro sunt implementate:

Saint Barthélemy Saint-Pierre și Miquelon Țările australe și antarctice Franceze

Utilizare de către non-membri

Cu acord formal Euro este utilizat și în țări din afara UE. Patru microstate (Andorra, Monaco, San Marino și Vatican) au semnat acorduri oficiale cu UE pentru a utiliza euro și a emite propriile monede. Cu toate acestea, acestea nu sunt considerate parte a zonei euro de către BCE și nu au un loc în BCE sau în Eurogrup.

Akrotiri și Dhekelia sunt situate pe insula Cipru, dar sunt teritorii britanice de peste mări care fac parte din Regatul Unit. Există acorduri între Regatul Unit și Cipru și între Regatul Unit și UE privind adoptarea parțială a legislației cipriote, inclusiv utilizarea monedei euro în Akrotiri și Dhekelia.

Mai multe monede sunt fixate la euro, unele dintre ele cu o bandă de fluctuație, iar altele cu un curs exact. Marca bosniacă convertibilă a fost odată fixată la paritate față de marca germană și continuă să fie fixată și astăzi la vechiul curs al mărcii germane (1,95583 per euro). Francii CFA din Africa de Vest și Africa Centrală sunt fixați exact la 655,957 CFA la 1 EUR. În 1998, în așteptarea Uniunii Economice și Monetare, Consiliul Uniunii Europene a abordat acordurile monetare pe care Franța le avea cu Zona CFA și cu Comore și a decis că BCE nu avea nicio obligație în ceea ce privește convertibilitatea francilor CFA și comorieni. Responsabilitatea liberei convertibilități a rămas în sarcina Trezoreriei franceze.

Fără un acord formal Kosovo și Muntenegru au adoptat unilateral euro ca monedă unică, fără un acord, și, prin urmare, nu au drepturi de emisiune. Aceste state nu sunt considerate parte a zonei euro de către BCE. Cu toate acestea, uneori termenul de zonă euro este aplicat tuturor teritoriilor care au adoptat euro ca monedă unică. Adoptarea unilaterală ulterioară a monedei euro (), atât de către statele membre ale UE care nu fac parte din zona euro, cât și de către cele din afara UE, se confruntă cu opoziția BCE și a UE.

Extinderile istorice ale zonei euro și regimurile cursului de schimb pentru membrii UE

La 1 ianuarie 1999, euro a înlocuit ECU 1:1 pe piețele cursului de schimb. În perioada 1979–1999, marca germană a funcționat ca o ancoră de facto pentru ECU, ceea ce înseamnă că a existat doar o mică diferență între fixarea unei monede față de ECU și fixarea acesteia față de marca germană.

Zona euro a fost înființată odată cu primele sale 11 state membre la 1 ianuarie 1999. Prima extindere a zonei euro, cu Grecia, a avut loc la 1 ianuarie 2001, cu un an înainte ca euro să intre fizic în circulație. Următoarele extinderi au fost către state care au aderat la UE în 2004, apoi s-au alăturat zonei euro la 1 ianuarie a anului menționat: Slovenia în 2007, Cipru și Malta în 2008, Slovacia în 2009, Estonia în 2011, Letonia în 2014 și Lituania în 2015. Croația, care a aderat la UE în 2013, a adoptat euro în 2023, în timp ce Bulgaria, care a aderat în 2007, a adoptat euro în 2026.

Toți noii membri ai UE care au aderat la bloc după semnarea Tratatului de la Maastricht în 1992 s-au angajat să adopte moneda euro în conformitate cu termenii tratatelor lor de aderare, odată ce îndeplinesc cele cinci criterii de convergență economică. Ultimul dintre acestea este criteriul stabilității cursului de schimb, care impune ca țara să fie membru al Mecanismului ERM cel puțin doi ani, fără prezența unor „tensiuni severe” asupra cursului de schimb valutar.

În septembrie 2011, o sursă diplomatică apropiată discuțiilor pregătitoare pentru adoptarea monedei euro cu cele șapte noi state membre rămase care încă nu adoptaseră moneda euro la momentul respectiv (Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia și România), a susținut că uniunea monetară (zona euro) la care credeau că vor adera după semnarea tratatului de aderare s-ar putea foarte bine să devină o uniune foarte diferită, implicând o convergență fiscală, economică și politică mult mai strânsă decât se anticipase inițial. Această modificare a statutului juridic al zonei euro ar putea determina aceste state să concluzioneze că nu mai sunt îndeplinite condițiile promisiunii lor de aderare, ceea ce „i-ar putea obliga să organizeze noi referendumuri” privind adoptarea monedei euro.

Administrare și reprezentare

miniatura|Banca Centrală Europeană ( din Frankfurt este reprezentat în imagine) este autoritatea monetară supranațională a zonei euro. Politica monetară a tuturor țărilor din zona euro este gestionată de Banca Centrală Europeană (BCE) și de Eurosistem, care cuprinde BCE și băncile centrale ale statelor UE care au aderat la zona euro. Țările din afara zonei euro nu sunt reprezentate în aceste instituții. În timp ce toate statele membre ale UE fac parte din Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), statele care nu sunt membre ale UE nu au niciun cuvânt de spus în toate cele trei instituții, nici măcar cele cu acorduri monetare, cum ar fi Monaco. BCE are dreptul de a autoriza proiectarea și tipărirea bancnotelor euro și volumul monedelor euro.

Zona euro este reprezentată politic de miniștrii săi de finanțe, cunoscuți colectiv sub numele de Eurogrup, și este prezidată de un președinte. Miniștrii de finanțe ai statelor membre ale UE care utilizează moneda euro se întrunesc cu o zi înainte de o reuniune a (Ecofin) al Consiliului Uniunii Europene. Grupul nu este o formațiune oficială a Consiliului, dar atunci când consiliul EcoFin în plen votează asupra unor chestiuni care afectează doar zona euro, numai membrii Eurogrupului au voie să voteze asupra acesteia.

De la criza financiară din 2008, Eurogrupul s-a întrunit neregulat nu în calitate de miniștri de finanțe, ci în calitate de șefi de stat și de guvern (la fel ca Consiliul European). În acest forum, summitul euro, s-au decis multe reforme ale zonei euro. În 2011, fostul președinte francez Nicolas Sarkozy a insistat ca aceste summituri să devină regulate și de două ori pe an, pentru a fi un „adevărat guvern economic”.

Reformă În aprilie 2008, la Bruxelles, viitorul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a sugerat ca zona euro să fie reprezentată la FMI ca un bloc, mai degrabă decât fiecare stat membru separat: „Este absurd ca acele 15 țări să nu fie de acord să aibă o singură reprezentare la FMI. Ne face să arătăm absolut ridicoli. Suntem considerați niște bufoni pe scena internațională”. În 2017, Juncker a declarat că își propune să ajungă la un acord asupra acestui lucru până la sfârșitul mandatului său, în 2019.Treaty of Lisbon (Provisions specific to member states whose currency is the euro), EurLex Cu toate acestea, comisarul pentru finanțe, , a declarat că, înainte de a exista o reprezentare comună, ar trebui convenită o agendă politică comună.

Personalități de top ale UE, inclusiv Comisia și guvernele naționale, au propus o varietate de reforme ale arhitecturii zonei euro; în special crearea unui ministru de finanțe, un buget mai mare pentru zona euro și reforma mecanismelor actuale de salvare, fie într-un „Fond Monetar European”, fie într-o Trezorerie a zonei euro. Deși multe au teme similare, detaliile variază foarte mult.Protocols, Official Journal of the European Union"Spain urges sweeping reforms on eurozone to correct flaws" , Financial Times, 14 June 2017

Economie