Anul 1989 a reprezentat punctul culminant al izolării politice a României în secolul XX. În acel moment, țara se afla într-o criză a relațiilor cu alte state democratice și era considerată a fi izolată . Politica externă a României după Revoluția din 1989 a fost marcată de o orientare ambivalentă în primii ani și de o orientare clară spre integrarea în structurile euro-atlantice după căderea URSS și, mai ales, după semnarea Declarației de la Snagov din 1995 . Prăbușirea comunismului a făcut ca România să-și reevalueze poziția sa internațională și să-și reformeze politica externă în concordanță cu valorile democratice și liberale . În acest sens, România a devenit membru al NATO în 2004 și a aderat la Uniunea Europeană în 2007 . În plus, România a participat activ la misiunile de menținere a păcii și la acțiunile de combatere a terorismului în diferite zone ale lumii .

În prezent, politica externă a României se concentrează pe consolidarea relațiilor cu statele membre ale UE și NATO , precum și pe dezvoltarea relațiilor cu statele vecine și cu partenerii strategici din regiune și din întreaga lume. De asemenea, România susține procesul de integrare europeană și participă la inițiative care promovează pacea, securitatea și democrația în Europa și în lume .

1990

Comunicatul FSN din 22 decembrie 1989 În primele săptămâni dupa Revoluția din 1989, România a urmat punctele din Comunicatul Frontului Salvării Naționale din 22 decembrie 1989 . În intervalul 22 decembrie-1 ianuarie 1990, reprezentanții au fost activi în furnizarea de informații pentru a menține la curent factorii de decizie politică din țările în care erau acreditați. Pe 28 decembrie 1989, Sergiu Celac a fost numit noul ministru al Ministerului Afacerilor Externe .

La punctul 9 al Comunicatului FSN, România recunoștea că va respecta angajamentele internaționale din care face parte și, în primul rând, pe cele privitoare la Tratatul de la Varșovia . Aceasta a fost considerată o dovadă că schimbările din 1989 nu au avut un caracter antisovietic .

Alte relații diplomatice La data de 15 mai 1990, relațiile diplomatice dintre România și Sfântul Scaun au fost reluate, iar primul ambasador al României după perioada comunistă și-a prezentat scrisorile de acreditare pe 8 iunie 1993 . Cu excepția României, Sfântul Scaun restabilise deja legăturile oficiale, până în acel moment, cu toate țările care au întrerupt relațiile după venirea comuniștilor la putere după al Doilea Război Mondial .

În ianuarie 1990, România a dat semnale că dorește să obțină din nou clauza națiunii cele mai favorizate de la SUA, la care Ceaușescu renunțase în februarie 1988 . În februarie 1990, secretarul de stat al SUA, James Baker III a făcut o scurtă vizită în România unde s-a întâlnit atât cu liderii afltați la putere, cât și cu membrii opozițitiei. Acesta a reiterat sprijinul pentru ca efortul de reformă să avanseze spre alegeri libere și corecte . La puțin după au avut loc Conflictul interetnic de la Târgu Mureș și alegerile generale din 20 mai, urmate de proteste și Mineriada din iunie. Toate aceste evenimente au șifonat imaginea internațională a României. Pentru a-și îmbunătăți imaginea în afara granițelor, România a semnat primul contract de lobby pe lângă administrația de la Washington .

Președinția Consiliului de Securitate al ONU La 1 august 1990, România a preluat, conform principiului rotației, președinția Consiliului de Securitate al ONU. Acela era cel de-al treilea mandat de membru nepermanent deținut de România, primele două fiind în 1962, pentru un an, și în octombrie 1975. Posibilele teme anunțate pe agenda dezbaterilor la preluarea președinției Consiliului de Securitate al ONU de către România erau avansarea soluțiilor pentru pace în Orientul Mijlociu, examinarea situației din Asia de Sud-Est și Cambodia, depășirea impasului în chestiunea cipriotă, situația din America Centrală și întărirea rolului Consiliului în menținerea păcii și stabilității mondiale . La doar o zi după preluarea președinției, pe 2 august, avea să aibă loc invadarea Kuweitului de către armata irakiană. Ca urmare a invaziei au fost adoptate o serie de rezoluții de condamare a anexării sau de instituire a embargoului . Ambasadorul României la ONU în acel moment era Aurel Dragoș Munteanu .

1991

Tratatul Româno-Sovietic din 1991 Pe 5 aprilie 1991, la Moscova, Ion Iliescu a semnat alături de Mihail Gorbaciov un tratat politic cu Uniunea Sovietică care cuprindea o serie de clauze importante care au avut un impact major asupra relațiilor dintre România și Uniunea Sovietică. Articolul 3 garantează "inviolabilitatea frontierelor și integritatea teritorială" a României, în timp ce articolul 4 impune obligația celor două state de a nu participa "la nicio alianță îndreptată una împotriva celeilalte". Acest tratat a marcat un moment important în istoria relațiilor diplomatice dintre România și Uniunea Sovietică . România a arătat prin semnarea acelui tratat că opțiunile de politică externă se îndreaptă către USSR și nu către NATO .

România a fost prima țară care a semnat un astfel de tratat cu URSS, după schimbările din 1989 . Chiar dacă țări precum Polonia, Ungaria, Cehoslovacia și Bulgaria au urmat exemplul României și au semnat noi tratate cu Moscova, nu au fost incluse clauze care să interzică aliantețe cu Nato sau alte structuri occidentale . În momentul semnării tratatului ministru de externe era Adrian Năstase . Prim-ministrul României din acel moment, Petre Roman, a delarat că în Ministerul de Externe se pastrase o atitudine prin care se dorea ca România să “se pună bine cu toata lumea” . Acesta a susținut s-a opus ratificării și că l-a convins și pe Ion Iliescu de acest lucru . Tratatul cu URSS nu a fost ratificat de către Parlament .

Prima vizită străină în România, imediat după Revoluția din 1989 a fost a șefului diplomației sovietice, Eduard Șevarnadze. Acesta a avut întrevederi cu noii lideri ai României și a dat asigurări că Uniunea Sovietică va oferi „sprijinul politic, material și moral” țării. El a mai declarat că negocierile privind cooperarea economică vor începe în scurt timp și că România s-ar putea aștepta la creșterea livrărilor de petrol și gaze naturale . În februarie același an consilierul prezidențial Ioan Mircea Pașcu, a purtat discuții cu Vadim Zagladin, consilierul președintelui URSS, care sunt edificatoare pentru orientarea politicii externe în acele vremuri. Una dintre declarațiile importante ale acestuia face referire la Reoublica Moldova și reflectă poziția României de a nu întreprinde nimic în direcția încurajării Basarabiei de reintegrare în frontierele României. Acesta declarând că „Frații nu trebuie să locuiască în mod obligatoriu în același apartament“ .

NATO În același timp, România a început să își îmbunătățească relațiile cu NATO. În octombrie 1991, Președintele României, Ion Iliescu, a transmis un mesaj secretarului general al NATO, exprimând disponibilitatea României de a colabora strâns cu această organizație. El a afirmat că NATO este singura entitate cu capacitatea politică și militară de a asigura stabilitatea și securitatea noilor democrații europene în stadiul lor incipient.

Republica Moldova În 1991, România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, imediat după proclamarea independenței pe 27 august 1991. În aceeași zi au fost stabilite relațiile diplomatice la nivel de ambasadă . Gestul României a fost o manifestare politică prin care s-a arătat susținerea și recunoașterea separării Basarabiei de sub ocupația sovietică .

Alte evenimente notabile Tot în 1991, România a încercat să adere la Consiliul Europei. În decembrie, Guvernul român a transmis cererea oficială de aderare la CE . Ca urmare a evenimentelor petrecute în perioada de după Revoluție și a credibilității scăzute, eforturile României nu au dat roade până in 1993 .

1992

Stabilire relații diplomatice În 1992, România a stabilit relații diplomatice cu mai multe țări care făcuseră parte din URSS sau care au devenit independente în acea perioadă. România a recunoscut independența Ucrainei pe 8 ianuarie 1992 și a stabilit formal relații diplomatice la 1 februarie 1992 . În același an, România a mai stabilit relații diplomatice cu Belarus , Estonia , Croația , Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan, Kîrgîzstan, Slovenia și Tadjikistan .

De asemenea, în acel an, România a întețit relațiile bilaterale cu Republica Moldova. Acest proces a început cu deschiderea unei ambasade la Chișinău pe 19 ianuarie 1992 și pe 24 ianuarie 1992 la București . Pe 25 ianurie a avut loc întâlnirea dintre Mircea Snegur și Ion Iliescu, la Ungheni. Aceasta a fost prima întâlnire, după destrămarea URSS, dintre președintele României și cel al Republicii Moldova .

Tratat bilateral româno-german Pe 21 aprilie 1992, România și Germania au semnat tratatul bilateral de prietenie și cooperare . Tratatul bilateral româno-german făcea parte dintr-un efort mai amplu la nivel european de a restaura legăturile între statele care au fost separate de Cortina de Fier pentru decenii și de a contribui la consolidarea unității europene și la crearea unei ordini pașnice durabile bazate pe valorile comune, precum drepturile omului, democrația și statul de drept .

În același an, România și Statele Unite au semnat un tratat bilateral de investiții (BIT), care a intrat în vigoare în 1994 .

Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) OCEMN a fost constituită în 1992, astfel la 25 iunie 1992, la Istanbul, unsprezece șefi de stat și de guvern (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federația Rusă, Turcia și Ucraina au semnat ”Declarația Summit-ului privind Cooperarea Economică la Marea Neagră” și “Declarația Bosforului” . OCEMN reprezintă un cadru util pentru dialog și stimularea încrederii reciproce între statele membre, având ca scop stimularea interacțiunii și armoniei între statele membre, precum și de asigurare a păcii, stabilității și prosperității, dar și relațiilor de bună vecinătate în regiunea Mării Negre .

1993

Acordul European Pe 1 februarie 1993, România a semnat Acordul European care stabilește o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de altă parte . Acordul reprezenta instituirea unei zone de liber schimb între România și statele membre, recunoaștea obiectivul României de a deveni membru al Uniunii Europene și prevedea asistență financiară și tehnică din partea Uniunii Europene .

Aderare la Consiliul Europei După doi ani de eforturi, România este primită în Consiliul Europei, pe 7 octombrie, cu ocazia semnării documentelor statutare și a Convenției Europene a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu ocazia primului Summit al CE (Viena) .

NATO Pe 17 februarie 1993, președintele Ion Iliescu vizitează Cartierul General al NATO unde reafirmă dorința României de a se integra în structurile euro-atlantice . Apoi, în octombrie 1993, adjunctul secretarului apărării al SUA efectuează o vizită la București și prezintă propunerea americană de stabilire a unui Parteneriat pentru Pace .

Tot în 1993, pe 1 aprilie, a fost lansat in România programul de cooperare Mil-to-Mil in domeniul apararii cu Statele Unite ale Americii. Acesta este primul program de acest tip dezvoltat cu un stat membru NATO și are scopul de a sprijini forțele armate ale României și de a imbunătăți relațiile militare dintre România și Statele Unite. O echipă de legatură a fost inființataă între US Forces Command Europe (EUCOM) și Armata română .

Clauza națiunii celei mai favorizate Eforturile României de a-și îmbunătăți imaginea externă și de a se reorienta geopolitic au dat roade, astfel, in noiembrie 1993, Congresul American a votat pentru a reacordat României clauza națiunii celei mai favorizate

1994

NATO