Cornul secarei (Claviceps purpurea), numit și ergot, este o ciupercă fitoparazită din familia Clavicipitaceae, genul Claviceps, ai cărei scleroți parazitează diferite cereale, mai ales secara. Termenul este folosit cu mai multe sensuri, toate în legătură cu ciuperca parazită: pentru a denumi ciuperca parazită, Claviceps purpurea; pentru a denumi scleroții acesteia, și pentru a denumi boala parazitară respectivă a secarei. Pentru secara parazitată se folosește și denumirea de secară cornută.
Scleroții ciupercii pot ajunge în produsele de panificație prin folosirea făinii obținute din măcinarea unor boabe parazitate. Datorită conținutului ridicat de alcaloiziProf. dr. doc. Dumitru Dobrescu: Farmacoterapie practică (vol. 2, pag. 37-38, cap. 3.2.2.: Alcaloizii cornului secarei), Editura Medicală, 1989, ISBN 973-39-0023-0 toxici din cornul secarei (ergotamina, ergotinina etc.), consumul prelungit de cereale contaminate provoacă o intoxicație cronică gravă, numită ergotism sau focul sfântului Anton.Microbiology in Action. P115. By J. Heritage, Emlyn Glyn Vaughn Evans, R. A. Killington. Cambridge University Press, 1999. De aceea proporția maximă admisă este de 0,1% în grâul alimentar și 0,05% în făină.
Sinonime Pintenul secarei este un sinonim existent în limba română pentru cornul secarei, folosit cu aceleași sensuri ca acesta.
ErgotFlorin Marcu: Marele dicționar de neologisme, Editura Saeculum, 2000 - ERGOT (fr. ergotDictionaronline.ro - Dicționar francez-român: Ergot și en. ergot) este un neologism de uz recent în limba română, ca sinonim pentru cornul secareiDEX '98 (în DEX online): CORN1= 9)(Subst.) compus: cornul-secarei sau corn de secară . Acest neologism este folosit cu aceleași sensuri ca termenii deja existenți (cornul secarei și pintenul secarei). Nu este cuprins în ultimul Dicționar explicativ al limbii române (DEX '98), dar este menționat în dicționarele de neologisme apărute ulterior.
Istoric Antichitate Încă din antichitate erau cunoscute efectele scleroților de secară, mai ales asupra uterului gravid. Prima atestare istorică a ergotului apare în scrierile chinezești din anul 1100 î.Hr. Marii istorici, Tucidide, Plinius, Dioscoride, cunoșteau efectele făinii de secară infectată cu scleroți asupra femeilor gravide. Hipocrate este primul care observă efectul abortiv al făinii de secară, crescută în condiții de iarnă umedă și primăvară uscată (condiții care se pare că favorizează creșterea scleroților). Chiar și Cezar, în al său „Război civil”, semnalează o epidemie apărută în timpul asediului Marsiliei, datorată consumării de făină infestată, dar nu descrie și simptomele.
thumb|200px|left|Detaliu al altarului din Isenheim de Matthias Grünewald – Un bolnav suferind de focul Sfântului Anton.
Evul Mediu Încă din secolele XI și XII, sunt consemnate epidemii, mai ales în Franța, denumite „focul sfânt” (holy fire, feu sacré), sau „boala celor care ard” (mal des ardents), pentru ca în secolul XIII să fie asociat cu „focul Sf. Anton”.
Vindecări se obțineau prin pelerinaje la Altarul Sfântului Anton care se găsea într-o regiune a Franței care nu era contaminată cu ciuperca Claviceps purpurea. Cei care participau la pelerinaj nu mai consumau o perioadă de timp cereale infestate și apăreau vindecări miraculoase.
Prima atestare documentară este a unei epidemii ce decimează Parisul în jurul anului 945; se pare că supraviețuitorii refugiați în biserica Sf. Maria, sunt hrăniți de către întemeietorul dinastiei Capet (a capețienilor) ducele Hugo cel Mare.
Produsului i-au fost recunoscute proprietățile ocitocice datorită lui Adam Lonicer (1528-1586), care a observat că femeile gravide consumau la naștere scleroți pentru a avea o naștere ușoară.
Primul raport complet asupra ergotului și a efectelor acestuia se datorează medicului curant al lui Ludovic al XIV-lea, Denis Dodart, raport către Societatea Regală Franceză de Științe (1676).Dodart D. (1676) Le journal des savans, T. IV, p. 79 Multă vreme s-a crezut fie că scleroții reprezentau o secară mult mai bună decât cea obișnuită, fie că această creștere este corelată cu cantitatea de ploaie căzută, care poate induce o fermentație.
Meritul identificării corecte a sclerotului ca fiind o ciupercă aparține lui Augustin Pyramus de Candolle (1778-1841).
Epoca modernă
În 1853 micologul francez Louis René Tulasne este primul care identifică ciuperca Claviceps purpurea, ca fiind cauza unor otrăviri.Tulasne, L.-R. (1853) Mémoire sur l'ergot des glumacéses Ann. Sci. Nat. (Parie Botanique), 20 5-56 În 1938 chimistul elvețian Albert Hofmann, în cursul cercetărilor sale efectuate în cadrul laboratoarelor Sandoz, sintetizează pentru prima oară LSD din ergot.Albert Hofmann; tradus din LSD Ganz Persönlich de J. Ott. MAPS-Volume 6, Nr. 69, Vara 1969 Ulterior, s-a descoperit că ergotul de secară era folosit de mii de ani de călugării tibetani la ritualuri mistice, ce s-au păstrat în celebra lucrare ”Cartea morților”. În carte se menționează că ciuperca cornul-secarei produce efecte halucinogene asemănătoare drogului numit LSD 25, evident în anumite doze și cu un anumit mod de preparare.O ciupercă a produs epidemii la fel de cumplite ca ciuma. După 500 de ani, s-a descoperit secretul drogului pe care călugării tibetani îl cunosc de milenii, 8 septembrie 2016, Valentin Trufasu, Adevărul, accesat la 9 septembrie 2016
Deși la sfârșitul secolului XIX cazurile de otrăviri masive din cauza ergoților ajunseseră de domeniul trecutului, și în secolul XX s-au înregistrat câteva epidemii grave. Astfel, în 1926 și 1927 s-au înregistrat cazuri de otrăvire în masă în Uniunea Sovietică, cifrele oficiale indicând 11.139 morți, din cauza pâinii conținând ergoți. În 1951, în comuna Pont-Saint-Esprit din Franța s-au înregistrat 7 de decese și 250 de îmbolnăviri din același motiv.
Tendința recentă de a consuma alimente naturale crude a avut și ea urmări nedorite. Astfel în anii 1980 în Germania au fost înregistrate cazuri de otrăvire cu ergot din Müsli, un produs utilizat pentru micul dejun, care conține secară nefiartă.
Ciclul ciupercii thumb|250px Organismul propriuzis al ciupercii Claviceps purpurea este miceliul (indicat în imaginea din cutia taxonomică la nr. 15). Toate celelalte imagini reprezintă fie organe de înmulțire, fie forme de rezistență produse de acest miceliu. De altfel la toate ciupercile organismul propriu zis este reprezentat de miceliu.
Spice de secară cu scleroți Ciclul de dezvoltare al speciei de ciupercă parazită Claviceps purpurea, începe în spicele de secară. Aici în locul unor boabe se formează formațiuni tari care sunt scleroții acestei ciuperci parazite. Acești scleroți sunt organe de rezistență ai ciupercii. De pe spicul de secară ei cad pe pământ. Fiind organe de rezistență, deci adaptați la condiții vitrege, aceștia rezistă până primăvara.
Primăvara următoare. Scleroți germinați thumb|left|Scleroţi germinaţi thumb|right|Sphacelia segetum (Secară) Primăvara, scleroții vor germina. Sclerotul germinat formează numeroase prelungiri cu o lungime de 2–4 cm. Prelungirile formează la capete formațiuni măciucate, de culoare roz (nr. 9 pe desen). Aceste formațiuni măciucate sunt constituite dintr-o stromă. În interiorul acestor strome are loc procesul sexual, astfel în urma acestui proces care are loc între ascogon și anteridie se formează hife ascogene. Din hifele ascogene iau naștere ascele. La periferia ascelor se formează formațiuni denumite peritecii. Periteciile sunt așezate una lângă alta. Fiecare peritecie se deschide printr-un osteol puțin proeminent. Forma periteciilor este ovoidă. Ele conțin asce de formă alungită. Fiecare ască conține câte 8 ascospori. Ascosporii au formă filamentoasă. Ei sunt multicelulari și hialini. Acești ascospori, datorită greutății foarte mici în raport cu volumul, sunt purtați cu ușurință de curenții de aer. Unii dintre ei ajung pe stigmatele florilor de secară. Pe stigmatul florilor ei germinează, formând un filament care poartă numele de „filament de infecțiune”. Acest filament pătrunde până în ovar. În interiorul ovarului, din miceliu se diferențiază conidiofori scurți. Pe acești conidiofori scurți se formează conidii ovale. Aceste formațiuni sunt ovoide, unicelulare și hialine. Această formă poartă denumirea de Sphacelia segetum. Conidiile descrise mai sus sunt învelite într-un suc zaharat, foarte căutat de insecte. Insectele în căutarea sucurilor dulci iau pe corpul lor aceste conidii, ajutând la propagarea ciupercii. Conidiile pot germina. Prin germinare produc filamente de infecțiune. Aceste filamente au proprietatea de a infecta celelalte spice, ca și ascosporii. La sfârșitul perioadei de vegetație miceliul ciupercii umple tot spațiul ovarului astfel încât în locul boabelor se formează scleroții ciupercii. Apoi, în primăvara viitoare, ciclul se reia.Eliade Eugenia: Biologia paraziților vegetali, Centrul de multiplicare al Universității București, 1975
Compoziție chimică În general ergoții conțin: Alcaloizi Alcaloizii din ergot (0,3-1,2%) au la bază diferite nuclee:
Nucleul ergolinic (lisergic) Alcaloizii clavinici: agroclavina, festuclavina, elimoclavina Alcaloizii lisergici, derivați ai acidului lisergic Amide simple ale acidului lisergic: ergometrina, ergina center|350px|thumb|Natura radicalilor constituie un criteriu de clasificare a alcaloizilor peptidici Alcaloizi peptidici: prin oxidarea lor se pune în libertate: acid lisergic sau izolisergic, cetoacid R1 și un aminoacid R2. Aceștia se clasifică în: Grupa/AlcaloidulR1Aminoacid comunR2Aminoacid specificErgotamineiergotaminaCH 3αhidroxialaninaCH2C6H5fenilalaninăα ergosinaCH 3αhidroxialaninaCH2CH(CH 3)2leucinăergovalinaCH 3αhidroxialaninaCH(CH3)2valinăErgoxineiergostinaCH 2CH 3α-hidroxivalinaCH2C6H5fenilalaninăα-ergoptinaCH 2CH 3α-hidroxivalinaCH2CH(CH 3)2leucinăergoninaCH 2CH 3α-hidroxivalinaCH(CH3)2valinăergobutinaCH 2CH 3α-hidroxivalinaCH2CH3acid α-amino butiricErgotoxineiergocristinaCH(CH3)2metil α-hidroxialaninaCH2C6H5fenilalaninăα-ergocriptinaCH(CH3)2metil α-hidroxialaninaCH2CH(CH 3)2leucinăβ-ergocriptinaCH(CH3)2metil α-hidroxialaninaCH(CH3CH2CH3izoleucinăergocorninaCH(CH3)2metil α-hidroxialaninaCH(CH3)2valinăergobutirinaCH(CH3)2metil α-hidroxialaninaCH2CH3acid α-aminobutiric
Pigmenți antrachinonici Pigmenți de culoare portocaliu-roșietică: endocrinina, clavorubina. Pigmenți de culoare galben pal: ergocromul și ergocrisina.
Acești pigmenți sunt responsabili de culoare brun-violet-roșiatică a ergotului.
Alți compuși Lipide Steroli Amine monoamine (metilamină, etilamină, tiramină) diamine (putresceină, cadaverină) Aminoacizi (fenilalanină, histidină) Glucide Săruri minerale
Răspândire și tipuri thumb|A. Spic de secară cu scleroți. 1. Sclerot 2.3.4.5.6.7. 8.Sclerot germinat 9.Formațiune măciucată roz (stroma), 10.11.12.13.14. 15. Miceliul ciupercii (organismul propriu-zis)
Distribuția globală S-a observat influența factorilor de mediu asupra răspândirii ciupercii și a conținutului în alcaloizi: în Europa predomină alcaloizii ergotaminici; în Ucraina predomină alcaloizi ergotoxinici
Variabilitate genetică Studiile efectuate au demonstrat existența a 3 tipuri de chemovarietăți: G1 - prezente pe câmpuri și pajiști (57 tipuri), conidiile de circa 5-8μm, conține alcaloizi de tipul ergotaminei și ergotoxinei; G2 - în locuri umbroase și umede (41 tipuri),conidii de 7-10 μm, alcaloizi de tipul ergosinei și ergocristinei cu cantități mici de ergocriptină (5-15%); G3 - specia Spartina anglica (mlaștini sărate), conidii de 10-12 μm alcaloizi de tipul ergocristinei, ergocriptină.
Proprietăți fizico-chimice Solubilitate: alcaloizii de tipul ergometrinei sunt substanțe solubile în apă spre deosebire de alcaloizii peptidici, solubili doar în solvenți apolari (eter). Stabilitate: cele mai stabile combinații sunt cele care includ acidul metansulfonic (mesilați).