Sezonul de Formula 1 din 1959 a fost cel de-al 13-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a zecea ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a doua ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.World Championship of Drivers and International Cup for F1 Manufacturers, 1974 FIA Yearbook, Grey section, pages 118 to 121 Sezonul a fost disputat pe parcursul a nouă curse, începând cu pe 10 mai și terminându-se cu pe 12 decembrie. În 1959 s-au desfășurat și alte cinci curse care nu au făcut parte din campionat. Jack Brabham a câștigat Campionatul Mondial al Piloților, într-un sport încă zguduit de moartea mai multor piloți, inclusiv campionul en-titre Mike Hawthorn. Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 a fost acordată echipei Cooper-Climax.

Retragerea lui Vanwall, despre care se crede că a fost rezultatul ratei ridicate de mortalitate din sezonul , a lăsat Ferrari drept singura echipă câștigătoare de curse în campionat. În mod similar, retragerea lui Juan Manuel Fangio și Mike Hawthorn a însemnat că, pentru prima dată, în afară de sezonul inaugural, niciun campion mondial se afla pe grilă. Mașinile revoluționare cu motor central ale lui Cooper, propulsate de motorul compact Coventry Climax de 2,5 litri, au câștigat cinci curse cu Jack Brabham, Stirling Moss și Bruce McLaren. BRM și-a obținut și ea prima victorie în mâinile lui Jo Bonnier. Aston Martin a apărut cu o mașină care era învechită și cu greutate excesivă în fața revoluționarului T51 cu motorul central-spate, introdus de Cooper.

Tony Brooks de la Ferrari a dus lupta cu Cooper și, mergând în cursa finală, el, Moss sau Brabham puteau câștiga titlul. Moss s-a retras din cursă, Marele Premiu inaugural al Statelor Unite, dându-i lui Brabham conducerea. Brabham a rămas fără combustibil în ultimul tur, dar și-a împins mașina peste linie pentru a termina pe locul 4. Cu Brooks in imposibilitatea de a obține mai mult de locul 3, Brabham a devenit primul campion mondial australian, în timp ce Cooper a câștigat coroana constructorilor.

Marele Premiu al Germaniei a avut loc pentru a doua oară pe circuitul AVUS de foarte mare viteză, unde Jean Behra de la Ferrari a fost ucis în timpul unei curse de mașini sport, fără legătură, la volanul unui Porsche. Americanii Jerry Unser Jr. și Bob Cortner au decedat ca urmare a rănilor suferite în timpul testelor pentru Indianapolis 500.

Piloții și echipele înscrise în campionat Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1959 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1959.

ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape David Brown CorporationAston MartinAston Martin RB6 2,5 L6DBR4 Roy Salvadori3, 5, 7–8 Carroll Shelby3, 5, 7–8 Dr Ing F. Porsche KGBehra-PorschePorsche 547/3 1,5 F4 RSK Maria Teresa de Filippis1 Porsche 718/2 Wolfgang von Trips1, 6 Owen Racing OrganisationBRMBRM P25 2,5 L4P25 Harry Schell1, 3–8 Jo Bonnier1, 3–8 Ron Flockhart Connaught Cars-Paul Emery Connaught Alta GP 2,5 L4 Type C Bob Said9 Cooper Car CompanyCooperClimax FPF 2,5 L4T51 Jack Brabham1, 3–9 Bruce McLaren1, 4–9 Masten Gregory1, 3–7 Giorgio Scarlatti8 Scuderia FerrariFerrariFerrari 155 2,4 V6Ferrari D156 1,5 V6246 F1156 Jean Behra1, 3–4 Phil Hill Tony Brooks Cliff Allison1, 3, 6, 8–9 Olivier Gendebien4, 8 Dan Gurney4, 6–8 Wolfgang von Trips9 David Fry Fry Climax FPF 1,5 L4 F2 Mike Parkes5 J.B. Naylor JBW Maserati 250S 2,5 L4 59 Brian Naylor5 Leader Cards Inc. Kurtis Kraft Offenhauser 1,7 L4 Midget Rodger Ward9 Team LotusLotusClimax FPF 2,5 L416 Graham Hill1, 3–8 Pete Lovely1 Innes Ireland3–4, 6–9 Alan Stacey5, 9 Scuderia UgoliniMaseratiMaserati 250F1 2,5 L6250F Giorgio Scarlatti1, 4 Carel Godin de Beaufort4 Monte Carlo Auto Sport André Testut1 Scuderia Centro Sud Asdrúbal Fontes Bayardo4 Fritz d'Orey4–5 Ottorino Volonterio Giulio Cabianca8 Phil Cade Phil Cade9 Camoradi USA Tec-Mec Maserati 250F1 2,5 L6 F415 Fritz d'Orey9 Vandervell Products Vanwall Vanwall 254 2,5 L4 VW 59 Tony Brooks5 Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

ConcurentConstructor afiliatMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Equipe Nationale BelgeCooperClimax FPF 1,5 L4T51 Lucien Bianchi1 Alain de Changy1 Jean Lucienbonnet Cooper Climax FPF 1,5 L4 T45 Jean Lucienbonnet1 R.R.C. Walker Racing TeamCooperClimax FPF 2,5 L4T51 Stirling Moss Maurice Trintignant1, 3–9 British Racing PartnershipBRMBRM P25 2,5 L4P25 Stirling Moss4–5 Hans Herrmann6Cooper Climax FPF 1,5 L4T51 Ivor Bueb1Borgward 1500 RS 1,5 L45 Chris Bristow5 High Efficiency MotorsCooperMaserati 250S 2,5 L4T45 Roy Salvadori1, 4, 9 Jack Fairman8 Climax FPF 2,5 L45 John Fisher Lotus Climax FPF 1,5 L4 16 Bruce Halford1 Ecurie Maarsbergen Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 718 RSK Carel Godin de Beaufort3 Scuderia Centro SudCooperMaserati 250S 2,5 L4T51 Ian Burgess4–6, 8 Colin Davis4, 8 Hans Herrmann5 Mario Araujo de Cabral7 Ace Garage – Rotherham Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51 Trevor Taylor5 Alan Brown EquipeCooperClimax FPF 1,5 L4T45 Mike Taylor5 Peter Ashdown5 Gilby Engineering Cooper Climax FPF 1,5 L4 T43 Keith Greene5 United Racing Stable Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51 Bill Moss5 R.H.H. ParnellCooperClimax FPF 1,5 L4T51T45 Henry Taylor5 Tim Parnell5 Dennis Taylor Lotus Climax FPF 1,5 L4 12 Dennis Taylor5 Dorchester Service Station Lotus Climax FPF 1,5 L4 16 David Piper5 Jean BehraBehra-Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 RSK Jean Behra6 OSCA Automobili Cooper OSCA 2,0 L4 T43 Alejandro de Tomaso9 Taylor-Crawley Racing Team Cooper Climax FPF 2,5 L4 T45 George Constantine9 Blanchard Automobile Co. Porsche Porsche 547/3 1,5 F4718 RSK Harry Blanchard9 Ecurie Bleue Cooper Climax FPF 2,5 L4 T51 Harry Schell9 Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar Următoarele opt Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1959.

1. 2. 3. 4. 10 mai Indianapolis 50030 mai 31 mai 5 iulie 5. 6. 7. 8. 18 iulie 2 august 23 august 9. '''(P) - pistă; (S) - stradă. Au fost programate trei Mari Premii în 1959 care au fost ulterior anulate: Marele Premiu al Argentinei, programat să aibă loc în ianuarie, a fost anulat deoarece eroii locali precum Juan Manuel Fangio și José Froilán González s-au retras, și nu a existat niciun interes local. Marele Premiu al Belgiei era programat să aibă loc în iunie, dar a fost anulat din cauza unei dispute privind banii de start. Marele Premiu al Marocului era programat să aibă loc în octombrie la Ain-Diab, dar a fost anulat din motive financiare.

Rezultate și clasamente Marile Premii EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPneuPilot 1 Stirling Moss Jack Brabham Jack Brabham Cooper-Climax BRA 3 2 Indianapolis 500 Johnny Thomson Johnny Thomson Rodger Ward Watson-Offenhauser 1 3 Jo Bonnier Stirling Moss Jo Bonnier BRM 7 4 Tony Brooks Stirling Moss Tony Brooks Ferrari 5 5 Jack Brabham Stirling Moss Bruce McLaren Jack Brabham Cooper-Climax 13 6 Tony Brooks Tony Brooks Tony Brooks Ferrari 4 7 Stirling Moss Stirling Moss Stirling Moss Cooper-Climax 4 8 Stirling Moss Phil Hill Stirling Moss Cooper-Climax 5,5 9 Stirling Moss Maurice Trintignant Bruce McLaren Cooper-Climax

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul se va împărți egal la fiecare pilot). Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte. Pilot500Puncte 1 Jack Brabham 2 3 Ab Ab 3 (4) 31 (34) 2 Tony Brooks 2 Ab Ab 9 Ab 3 27 3 Stirling Moss Ab 25,5 4 Phil Hill 4 6 2 3 Ab Ab 20 5 Maurice Trintignant 3 8 11 5 4 4 9 19 6 Bruce McLaren 5 5 Ab Ab Ab 1 16,5 7 Dan Gurney Ab 2 3 4 13 8 Jo Bonnier Ab Ab Ab 5 Ab 8 10 9 Masten Gregory Ab 3 Ab 7 Ab 2 10 10 Rodger Ward 1 Ab 8 11 Jim Rathmann 2 6 12 Johnny Thomson 5 13 Harry Schell Ab Ab 7 4 7 5 7 Ab 5 14 Innes Ireland 4 Ab Ab Ab Ab 5 5 15 Olivier Gendebien 4 6 3 16 Tony Bettenhausen 4 3 17 Cliff Allison Ab 9 Ab 5 Ab 2 18 Jean Behra Ab 5 Ab NS 2 19 Paul Goldsmith 5 2 — Roy Salvadori 6 Ab Ab 6 6 Ab Ab 0 — Ron Flockhart Ab 6 Ab 7 13 0 — Ian Burgess Ab Ab 6 14 0 — Wolfgang von Trips Ab NS 6 0 — Johnny Boyd 6 0 — Graham Hill Ab 7 Ab 9 Ab Ab Ab 0 — Duane Carter 7 0 — Harry Blanchard 7 0 — Carroll Shelby Ab Ab 8 10 0 — Giorgio Scarlatti NSC 8 12 0 — Alan Stacey 8 Ab 0 — Eddie Johnson 8 0 — Carel Godin de Beaufort 10 9 0 — Paul Russo 9 0 — Fritz d'Orey 10 Ab Ab 0 — A. J. Foyt 10 0 — Chris Bristow 10 0 — Mario de Araujo Cabral 10 0 — Colin Davis Ab 11 0 — Gene Hartley 11 0 — Henry Taylor 11 0 — Bob Veith 12 0 — Peter Ashdown 12 0 — Al Herman 13 0 — Ivor Bueb NSC 13 0 — Jimmy Daywalt 14 0 — Chuck Arnold 15 0 — Giulio Cabianca 15 0 — Jim McWithey 16 0 — Hans Herrmann Ab Ab 0 — Jack Fairman Ab Ab 0 — Bruce Halford Ab 0 — Eddie Sachs Ab 0 — Al Keller Ab 0 — Pat Flaherty Ab 0 — Dick Rathmann Ab 0 — Bill Cheesbourg Ab 0 — Don Freeland Ab 0 — Ray Crawford Ab 0 — Don Branson Ab 0 — Bob Christie Ab 0 — Bobby Grim Ab 0 — Jack Turner Ab 0 — Chuck Weyant Ab 0 — Jud Larson Ab 0 — Mike Magill Ab 0 — Red Amick Ab 0 — Len Sutton Ab 0 — Jimmy Bryan Ab 0 — Brian Naylor Ab 0 — David Piper Ab 0 — Mike Taylor Ab 0 — Alejandro de Tomaso Ab 0 — George Constantine Ab 0 — Bob Said Ab 0 — Alain de Changy NSC 0 — Lucien Bianchi NSC 0 — Maria Teresa de Filippis NSC 0 — Pete Lovely NSC 0 — Jean Lucienbonnet NSC 0 — André Testut NSC 0 — Bill Moss NSC 0 — Keith Greene NSC 0 — Mike Parkes NSC 0 — Trevor Taylor NSC 0 — Dennis Taylor NSC 0 — Tim Parnell NSC 0 — NS 0 — Phil Cade NS 0Constructor500Puncte

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă (excluzând Indianapolis 500), dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

ConstructorPuncte 1 Cooper-Climax 1 (2) (3) 1 (4) 1 1 1 40 (53) 2 Ferrari 2 (5) 1 1 3 2 (3) 32 (38) 3 BRM Ab 1 6 2 5 5 7 18 4 Lotus-Climax Ab 4 Ab 8 Ab Ab Ab 5 5 — Cooper-Maserati 6 Ab Ab 6 10 11 Ab 0 — Aston Martin Ab 6 6 10 0 — Porsche Ab 10 NS 7 0 — Maserati NSC 8 Ab 15 NS 0 — Cooper-Borgward 10 0 — JBW-Maserati Ab 0 — Vanwall Ab 0 — Kurtis Kraft-Offenhauser Ab 0 — Cooper-OSCA Ab 0 — Tec-Mec-Maserati Ab 0 — Connaught-Alta Ab 0 — NSC NS 0 — Fry-Climax NSC 0ConstructorPuncte

Curse non-campionat Alte cinci curse care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 au fost organizate pentru mașinile de Formula 1 în timpul sezonului.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor Trofeul Glover VII Goodwood 30 martie Stirling Moss Cooper-Climax BARC Aintree 200 XIV Aintree 18 aprilie Jean Behra Ferrari Trofeul Internațional BRDC XI Silverstone 2 mai Jack Brabham Cooper-Climax Cupa Internațională de Aur VI Oulton Park 26 septembrie Stirling Moss Cooper-Climax Trofeul Silver City IV Snetterton 10 octombrie Ron Flockhart BRM

Note

Referințe

Categorie:Sezoane de Formula 1 Formula 1