miniatura|Gustav Weigand, autorul mai multor lucrări de cercetare timpurii despre aromâni
Studiile aromâne (în ) este o disciplină academică care se ocupă cu cercetarea limbii, literaturii, istoriei, culturii, portului și obiceiurilor aromânilor. Această disciplină este inclusă în studiile și romanistice. Printre cercetătorii de seamă ai problematicii aromâne se numără Matilda Caragiu Marioțeanu, Thede Kahl și Gustav Weigand. Chestiunea aromână, termen folosit pentru divizarea trecută și actuală a identității etnice a aromânilor, a influențat în mod proeminent studiile aromâne.
Descriere Studiile aromâne sunt o ramură a (denumite și „balcanistică”). Începutul secolului al XXI-lea a cunoscut o creștere a interesului specialiștilor în balcanistică asupra micilor comunități minoritare autohtone din Balcani, inclusiv asupra aromânilor. Cercetarea aromânilor face, de asemenea, obiectul studiilor romanistice.
Naționalismele și chestiunea aromână s-au dovedit a fi obstacole dificile pentru progresul studiilor aromâne, întrucât probleme precum considerarea aromânilor ca un grup etnic separat independent sau ca un subgrup al grecilor sau al românilor rămân controversate.
Una dintre lucrările importante în domeniul studiilor aromâne este Aromanski studii: prilozi kon balkanistikata (în , în , în traducere „Studii aromâne: contribuții la studiile balcanice”) al profesorului de la Universitatea din Skopje.
Instituții și reviste În 1995, cu ajutorul Universității din Freiburg, profesorul aromân a fondat Centrul European de Studii Aromâne (în , în ) în orașul Freiburg im Breisgau din Germania. Revista academică aromână Zborlu a nostru („Cuvântul nostru”) este editată de Centrul European de Studii Aromâne.
Rivista di litiratură shi studii armãni este o revistă academică despre aromâni fondată la 1 aprilie 1994 de scriitorul aromân Tiberiu Cunia. A fost publicată semestrial de Editura Cartea Aromână („Aromanian Book Publishing House”) din Statele Unite ale Americii și de Fundația Cartea Aromână din România până în aprilie 2007, apărând într-un total de 33 de volume. Ea a fost scrisă exclusiv în limba aromână, într-un alfabet special destinat să devină scrierea standard a limbii aromâne. Revista a promovat scrierile în limba aromână, în special cele inedite, a publicat opere literare aromâne clasice sau recente și a inclus studii culturale și filologice despre aromâni, precum și informații etnografice și istorice despre acest grup etnic.
Personalități În anul 2013, etnologul și profesorul ceh s-a referit la lingvistul german Gustav Weigand drept „părintele fondator al studiilor aromâne”. Alți cercetători care au elaborat lucrări relevante în domeniul studiilor aromâne sunt lingvista aromână Matilda Caragiu Marioțeanu, etnograful și german Thede Kahl, istoricul și filologul aromân Nicolae Șerban Tanașoca, cercetătorul român Emil Țîrcomnicu și lingvistul aromân .Studii și cercetǎri lingvistice, vol. 54, Academia Română, București, 2005, p. 261.
Note
Categorie:Aromâni