Giovanni Giolitti () a fost un politician italian. A fost prim-ministru al Italiei de cinci ori între 1892 și 1921. După Benito Mussolini este al doilea prim-ministru cu cea mai îndelungată activitate din istoria Italiei. Lider proeminent al Stângii Istorice și al Uniunii Liberale, este considerat pe scară largă unul dintre cei mai puternici și importanți politicieni din istoria Italiei; din cauza poziției sale dominante în politica italiană Giolitti a fost acuzat de critici că este un lider autoritar și un dictator parlamentar.La dittatura parlamentare di Giolitti, Tesi Online

Giolitti a fost un maestru în arta politică trasformismo - metoda de a forma o coaliție de guvernare flexibilă, centristă, care a izolat extremele de stânga și de dreapta în politica italiană de după unificare. Sub influența sa liberalii nu s-au dezvoltat ca un partid structurat și erau o serie de grupuri personale informale fără legături formale cu circumscripțiile politice.Amoore, The Global Resistance Reader, p. 39 Perioada dintre începutul secolului al XX-lea și începutul Primului Război Mondial, când a fost prim-ministru și ministru de Interne între 1901 și 1914 (cu scurte întreruperi), este adesea denumită „Era Giolittiană”.Barański & West, The Cambridge Companion to Modern Italian Culture, p. 44 Killinger, The History of Italy, p. 127–28

Politicianul fost un liberal de centruBarański & West, The Cambridge Companion to Modern Italian Culture, p. 44 cu puternice preocupări etice.Coppa 1970 Perioadele lui Giolitti în funcție au fost notabile pentru adoptarea unei game largi de reforme sociale progresive care au îmbunătățit nivelul de trai al italienilor obișnuiți, împreună cu punerea în aplicare a mai multor politici de intervenție guvernamentală. Killinger, The History of Italy, p. 127–28 Sarti, Italy: a reference guide from the Renaissance to the present, pp. 46–48 Health and Healthcare Policy in Italy Since 1861 A Comparative Approach By Francesco Taroni, 2022, P.22 Pe lângă implementarea mai multor taxe vamale, subvenții și proiecte guvernamentale, Giolitti a naționalizat și operatorii privați de telefonie și căi ferate. Susținătorii liberali ai comerțului liber au criticat „Sistemul Giolittian”, deși Giolitti însuși vedea dezvoltarea economiei naționale ca fiind esențială în producerea bogăției.Coppa 1971

Obiectivul principal al politicii Giolittiene a fost să conducă din centru cu fluctuații ușoare și bine controlate între conservatorism și progresism, încercând să păstreze instituțiile și ordinea socială existentă.De Grand, The Hunchback's Tailor, pp. 4-5 Critici de dreapta precum Luigi Albertini l-au considerat socialist din cauza curtării voturilor socialiste și de stânga în parlament în schimbul favorurilor politice, în timp ce criticii de stânga precum Gaetano Salvemini l-au acuzat că este un politician corupt și că a câștigat alegeri cu sprijinul criminalilor.Sarti, Italy: a reference guide from the Renaissance to the present, pp. 46–48 "Il ministro della malavita" di G. Salvemini Cu toate acestea, moștenirea sa extrem de complexă continuă să stimuleze dezbateri intense între scriitori și istorici.

Note

Bibliografie

Amoore, Louise (2005). The Global Resistance Reader, Routledge, Barański, Zygmunt G. & Rebecca J. West (2001). The Cambridge Companion to Modern Italian Culture, Cambridge: Cambridge University Press, Clark, Martin (2008). Modern Italy: 1871 to the Present, Harlow: Pearson Education, Coppa, Frank J. (1970). "Economic and Ethical Liberalism in Conflict: The extraordinary liberalism of Giovanni Giolitti," Journal of Modern History (1970) 42#2 pp 191–215 in JSTOR Coppa, Frank J. (1967) "Giolitti and the Gentiloni Pact between Myth and Reality," Catholic Historical Review (1967) 53#2 pp. 217–228 in JSTOR Coppa, Frank J. (1971) Planning, Protectionism, and Politics in Liberal Italy: Economics and Politics in the Giolittian Age online edition De Grand, Alexander J. (2001). The Hunchback's Tailor: Giovanni Giolitti and Liberal Italy From the Challenge of Mass Politics to the Rise of Fascism, 1882-1922, Wesport/London: Praeger, online edition Duggan, Christopher (2008). The Force of Destiny: A History of Italy Since 1796, Houghton Mifflin Harcourt, Killinger, Charles L. (2002). The History of Italy, Westport (CT): Greenwood Press, Mack Smith, Denis (1997). Modern Italy: A Political History, Ann Arbor (MI): Univ. of Michigan Press, Pohl, Manfred & Sabine Freitag (European Association for Banking History) (1994). Handbook on the History of European Banks, Aldershot: Edward Elgar Publishing, Salomone, A. William, Italy in the Giolittian Era: Italian Democracy in the Making, 1900-1914 (1945) Sarti, Roland (2004). Italy: a Reference Guide From the Renaissance to the Present, New York: Facts on File Inc., Seton-Watson, Christopher (1967). Italy From Liberalism to Fascism, 1870-1925, New York: Taylor & Francis, 1967 Smith, Denis Mack (1997). Modern Italy; A Political History, Ann Arbor: The University of Michigan Press,

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1842 Categorie:Decese în 1928 Categorie:Prim-miniștri ai Italiei Categorie:Romano-catolici italieni Categorie:Absolvenți ai Universității din Torino