Hygrophorus nemoreus (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Hygrophoraceae și de genul Hygrophorus,Index FungorumMycobank este o specie nu prea răspândită de ciuperci comestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă preferat pe sol bazic și calcaros în păduri de foioase, sub fagi și stejari, dar și pe lângă castani comestibili, crescând solitar sau în grupuri mici. Apare de la câmpie la munte, din iulie până în noiembrie, în primul rând în octombrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 442-443 - 2, ISBN 3-405-12081-0Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 104-105 - 3, ISBN 978-3-440-14530-2

Taxonomie thumb|left|150px|C. H. Persoon Numele binomial a fost determinat de cunoscutul micolog bur Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al operei sale Synopsis methodica Fungorum din 1801 drept Agaricus nemoreusus.C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 305 Apoi, în 1838, renumitul savant Elias Magnus Fries a transferat specia la genul Hygrophorus sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,Elias Magnus Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 326 fiind și numele curent valabil (2023).

Sinonim obligatoriu este Hygrophorus pratensis var. nemoreus a micologului francez Lucien Quélet din 1883,Lucien Quélet: „Hygrophorus pratensis var. nemoreus”, în jurnalul științific „Comptes Rendus de l´Association Française pour l´Avancement des Sciences”,vol. 11, Rouen 1883, p. 396 bazând pe descrierea lui Persoon. Toate celelalte încercări de redenumire și variațiile descrise (vezi infocaseta) sunt acceptate sinonim.

Epitetul este derivat din cuvântul latin (=aferent unei dumbrave/pădureț, împădurit,Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 785, ISBN 3-468-07202-3 datorită locului de creștere.

Descriere thumb|left|220px|Bres.: Hygrophorus nemoreus Pălăria: cărnoasa și ferm-elastică, nehigrofană, cu un diametru de 4-8 (11) cm este inițial emisferică până la conic-convexă cu marginea răsucită spre inferior apoi plan-convexă, în sfârșit aplatizată până la ușor deprimată, cu sau fără o cocoașă lată și obtuză, marginea prezentând atunci nu rar câteva rupturi. Cuticula la început purinoasă, apoi netedă, cu fibre fine, încarnate radial, în centru ceva tomentoasă este lucioasă când este umed, iar la ariditate uscată și mată. Coloritul este gălbui până ocru-portocaliu, spre mijloc ocazional mai brun-portocaliu și spre margine mai deschis, izabel, uneori chiar alb. Lamelele: oarecum elastice, destul de groase și moderat îndepărtate cu lameluțe intercalate de lungime diferită, ocazional și bifurcate, sunt atașate lat de picior până slab decurente. Coloritul este pentru mult timp alb și devine cu timpul crem până la ocru-portocalii. Muchiile sunt netede. Piciorul: solid, ceva elastic cu suprafața uscată, radial fibroasă, uneori brumată, are o lungime de 4-8 cm și o lățime de 0,7-2 (2,5) cm, este cilindric, cu baza ascuțită și flocoasă, adesea adâncită în frunziș, fiind plin pe dinăuntru. Coloritul este spre sus albicios, spre jos galben deschis, galben până la galben-portocaliu pe fond alb. Nu poartă un inel. Carnea: albă, sub cuticulă adesea brun-portocalie care nu îngălbenește după tăiere este destul de cărnoasă și fermă. Mirosul este slab făinos, în vârstă de nuci și gustul blând. Caracteristici microscopice: are spori netezi, elipsoidali, ceva alungiți, cu un apendice hilar mic și ascuțit, măsurând 6 -7 (8) x 4-4,5 (5) microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate îngust cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 43 (50)-55 (60) x 6-8 microni. Pileipellis (cuticula), este o cutis, groasă de până la 150 µm, alcătuită din hife împletite destul de lejer de 4-8,5 µm lățime, în centru și pe alocuri cu smocuri de hife erecte formând un trichoderm local, cu elemente terminale de 23-75 x 4-7,5 (9) microni. Coaja tijei este o cutis uscată alcătuită din hife cu elemente cilindrice de 2-4,5 µm lățime, în jumătatea superioară cu smocuri erecte și hife de până la 160 µm lungime, cu elemente terminale cilindrice până la ușor clavate de 25-60 x 4,5-9 microni. Conexiuni cu cleme sunt frecvente. Trama himenoforală este bilaterală, frontiera centrală fiind alcătuită din hife paralele, cu cavități intercelulare, cu elemente de până la 23 um lățime, spre himeniu cu elemente mai înguste de 25-160 x 4,5-12 (16) microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928, p. + tab. 326Machiel E. Noordeloos, Th. W. Kuyper & Else Christine Vellinga (ed.): „Flora agaricina neerlandica”, vol. 2, Editura Taylor & Francis Books, Boca Raton 1990, p. 124-125, ISBN 978- 90-6191-971-1 Reacții chimice: cuticula înălbește cu Hidroxid de potasiu.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 98, ISBN 3-85502-0450

Confuzii În mod general, Hygrophorus nemoreus poate fi confundat cu ciuperci comestibile și mai mult sau mai puțin savuroase cum sunt: Cuphophyllus colemannianus sin. Hygrocybe colemanniana (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 444-445 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Cuphophyllus pratensis sin. Hygrocybe pratensis, ciuciuleni de iarbă) (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 434-435 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Hygrophorus agathosmus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227, ISBN 3-405-12116-7 Hygrophorus arbustivus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 386-387 - 2, ISBN 3-405-12124-8 Hygrophorus chrysodon (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 378-379, ISBN 3-405-12124-8 Hygrophorus cossus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 430-431 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus discoxanthus (comestibilitate tare limitată, se dezvoltă tot sub fagi pe sol calcaros, dar cu miros puternic și nu prea plăcut, lamelele se decolorează galben-maroniu),Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 100-101, ISBN 978-3-440-14530-2 Hygrophorus eburneus (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 410-411, ISBN 88-85013-37-6 Hygrophorus gliocyclus (comestibil,Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 90, ISBN 3-85502-0450 Hygrophorus hedrychii (comestibil, se dezvoltă sub mesteceni, fără miros și gust specific),Der Tintling Hygrophorus hypothejus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 432-433 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus ligatus (comestibil, se dezvoltă sub molizi, fără miros sau gust specific)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 440-441, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus lucorum (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 4248-4259 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus piceae (comestibil, se dezvoltă în păduri de molizi pe mușchi, fără miros, cu gust plăcut),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 378-379, ISBN 3-405-12124-8 Hygrophorus penarioides (comestibil, se dezvoltă tot sub fagi dar și sub stejari, fiind mai mare cu cuticulă uscată și mătăsoasă precum ușor pătat pe picior, rar),Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 114-115, ISBN 978-3-440-13447-4 Hygrophorus penarius (comestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 436-437, ISBN 3-405-12081-0 sau Hygrophorus poetarum (comestibil, se dezvoltă tot sub fagi, dar cu miros fructuos și roz sub cuticulă, destul de rar),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 94, ISBN 3-85502-0450 Hygrophorus pudorinus (comestibil, de valoare culinară foarte scăzută),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 442-443 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Hygrophorus pustulatus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 388-389, ISBN 3-405-12124-8Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 112-113 - 1, ISBN 978-3-440-14530-2 Hygrophorus queletii (comestibil, se dezvoltă sub larici),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 446-447, ISBN 3-405-12081-0 Hygrophorus speciosus (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 444-445 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Hygrophorus unicolor sin. Hygrophorus leucophaeus (comestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 386-387 - 1, ISBN 3-405-12124-8 + imagini, dar și cu Calocybe gambosa (comestibil).Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 128-130

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Hygrophorus nemoreus este comestibil. În Elveția poate fi vândut la piață. Se potrivește în bucătărie cel mai bine ca adăugare la o mâncare de alte ciuperci.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Christian Deconchat, Jean-Marie Polèse: „Champignons l'encyclopédie”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2002, ISBN: 2-84416-145-6 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1 Jean-Louis Lamaison, ‎Jean-Marie Polese: „Encyclopédie visuelle des champignons”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2005, p. 131, ISBN: 284416-399-8 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, cu 429 ilustrații, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983 Yves-François Pouchus: „Guide de poche de mycologie officinale”, Editura Lavoisier, Paris 2012, ISBN: 978-27430-1474-2 Henri Romagnesi: „Nouvel Atlas Des Champignons”, vol. 4, Editura Bordas, Paris 1956