Pe , Grupul Wagner, o finanțată de guvernul rus, a organizat o rebeliune. Rebeliunea a avut loc într-o perioadă de tensiuni crescânde între Ministerul rus al Apărării și Evgheni Prigojin, liderul Wagner.
Prigojin a susținut că rebeliunea ar fi pornit ca răspuns la un presupus atac din partea ministerului asupra forțelor sale. Acesta a refuzat să integreze grupul Wagner în Forțele Armate Ruse. Deși a sprijinit invazia rusă a Ucrainei, Prigojin l-a criticat anterior pe ministrul apărării Serghei Șoigu și pe șeful Statului Major General Valeri Gherasimov, acuzându-l pe Șoigu pentru deficiențele militare ale țării și acuzându-l că ar fi predat Ucrainei „teritorii rusești”. În timpul rebeliunii, Prigojin a cerut ca cei doi să-i fie predați. Într-un comunicat din , președintele rus Vladimir Putin i-a numit pe mercenarii Wagner „patrioți”, dar a și denunțat acțiunile lor drept trădare și a promis că va înăbuși rebeliunea.
Forțele lui Prigojin au preluat cu succes controlul asupra orașului Rostov-pe-Don și asupra cartierului general al Districtului Militar Sudic aflat acolo. Urmând să înainteze, într-o coloană blindată, către Moscova. În urma intervenției președintelui Belarusului, Alexander Lukașenko, Putin i-a prezentat public trei opțiuni pentru grupul Wagner: integrarea în Ministerul Apărării, relocarea în Belarus, sau desființarea. Prigojin a acceptat să demisioneze, iar în seara zilei de forțele sale au început să retragerea din Rostov-pe-Don. Serviciul Federal de Securitate al Rusiei a inițiat un dosar de rebeliune armată sub articolul 279 din Codul Penal, dar a renunțat ulterior la acuzații, pe .
Minim treisprezece militari ai armatei ruse au fost uciși ca rezultat al rebeliunii. Mai mulți membri Wagner au fost raportați răniți și doi dezertori militari ruși au fost uciși, potrivit lui Prigojin.
Preludiul rebeliunii
Evgheni Prigojin și Grupul Wagner thumb|left|upright|Evgheni Prigojin în 2023 După un deceniu petrecut în închisoare, Prigojin a urmat calea antreprenorială și, la începutul anilor 2000, a devenit o figură proeminentă în peisajul afacerilor din Sankt Petersburg, devenind cunoscut pentru o serie de restaurante foarte apreciate. Această legătură a facilitat în cele din urmă o asociere financiară cu Putin, care era implicat activ în politica municipală în acea perioadă. Prigojin a evoluat treptat într-un confident intim și de încredere al lui Putin, creând o legătură personală strânsă.
Prigojin a fondat în 2014 Grupul Wagner — o companie militară privată. Deși în Rusia astfel de companii militare private erau ilegale, Wagner a funcționat cu sprijinul implicit al guvernului. Mulți analiști susțin că guvernul rus s-a folosit de serviciile Grupului Wagner pentru a-și permite să nege implicarea și să ascundă bilanțul real în ceea ce privește victimele și costurile financiare ale intervențiilor militare ale Rusiei în străinătate.
Instrument al politicii externe și militare a Rusiei, grupul Wagner a devenit forță formidabilă în diferite regiuni, inclusiv în conflictul din Donbas. A jucat un rol semnificativ în timpul intervenției Rusiei în Războiul Civil Sirian, sprijinindu-l pe președintele sirian Bashar al-Assad, și a participat la conflictele din Mali, Libia și Republica Centrafricană. Wagner a căpătat o rea reputație din cauza metodelor sale dure și din cauza participării la crime de război în Africa, Orientul Mijlociu și Ucraina, unde a comis atrocități cu impunitate.
Grupul menține legături strânse cu multiple guverne africane, bucurându-se de o autonomie considerabilă în exploatarea resurselor naturale ale acestor țări în schimbul sprijinirii forțelor locale în lupta lor împotriva rebelilor antiguvernamentali. Afacerile economice ale lui Wagner în Africa au cunoscut o traiectorie ascendentă chiar și în timpul invaziei ruse a Ucrainei, deoarece fondurile generate au fost canalizate către finanțarea conflictelor din Ucraina și alte regiuni.
Tensiuni interne în timpul invaziei Ucrainei
Ordinul de integrare a lui Wagner La mijlocul lunii iunie 2023, Ministerul Apărării a ordonat grupului Wagner să semneze contracte cu armata, cu termen până la . Această manevră ar fi însemnat integrarea efectivă a grupului Wagner ca unitate subordonată în structura de comandă obișnuită, diminuând influența lui Prigojin. Cu toate acestea, Prigojin a refuzat să semneze acordul, acuzând incompetența lui Șoigu. Rapoartele de la Meduza indicau că această evoluție ar submina controlul lui Prigojin asupra grupului Wagner și urma să pericliteze operațiunile profitabile ale grupului în Africa. Prigojin a încercat fără succes să ocolească ordinul pentru subordonarea grupului Wagner, intensificându-și criticile la adresa Ministerului Apărării. Agresivitatea acestor critici a escaladat până la cereri pentru execuția lui Șoigu și sugerarea unei potențiale revolte populare împotriva oficialilor incapabili. Prigojin credea că Putin va fi în cele din urmă de partea lui în lupta sa împotriva Ministerului Apărării în cazul unei revolte.
Planificarea rebeliunii Agențiile de informații americane au observat o acumulare treptată a forțelor Wagner în apropierea graniței ruse, împreună cu dovezi că Wagner își face stocuri de echipamente și resurse în pregătirea rebeliunii. Deși au obținut informații cu privire la unde și cum urma să aibă loc revolta planificată, momentul exact rămânea necunoscut. Potrivit unei surse familiare cu problema, agențiile de informații occidentale au descoperit planul prin interceptări de comunicații și analize de imagini din satelit. Cu câteva săptămâni înainte de evenimentul propriu-zis, serviciile de informații americane au început să prevadă o insurecție semnificativă a lui Wagner și au obținut dovezi solide ale revoltei iminente înainte de . Prigojin părea să fi pus în mișcare planul în urma deciziei Ministerului Apărării din , care ar fi integrat efectiv forțele Wagner în armata regulată. Descoperirile serviciilor de informații străine indică faptul că revolta era planificată în avans, contrazicând afirmația lui Prigojin că decizia de a se revolta a fost luată pe .
Oficiali americani anonimi au dezvăluit mai târziu ziarului New York Times că generalul de armată , care acționase ca intermediar între Prigojin și ierarhia militară și era perceput ca având legături strânse cu Prigojin, avea cunoștințe anterioare despre intențiile de rebeliune. CNN a obținut documente care indicau că Surovikin avea un număr personal de înregistrare la Wagner și era în secret membru VIP al grupului, alături de cel puțin 30 de alți oficiali militari și de informații ruși de rang înalt. În plus, existau indicii că și alți generali ruși ar fi dat sprijin revoltei. Oficialii americani au afirmat că Prigojin nu ar fi instigat Rebeliunea decât dacă ar fi avut convingerea că are sprijin din sectoare specifice din cadrul structurii de putere rusești.
Potrivit dezvăluirilor oficialilor occidentali către The Wall Street Journal, Serviciul Federal de Securitate din Rusia descoperise planul cu două zile înainte ca acesta să fie pus în aplicare. Descoperirea planului a dus la inițierea prematură a rebeliunii de către Prigojin, ceea ce ar fi putut fi unul dintre motivele pentru care a dat greș. Prigojin intenționa să-l captureze pe ministrul apărării Șoigu, și pe șeful Statului Major Gherasimov, în timpul vizitei comune planificate de aceștia în regiunea de sud a Rusiei, vecină cu Ucraina, iar oficialii occidentali au spus că planul ar fi avut șanse mari de succes dacă nu ar fi fost descoperit, ceea ce l-a determinat pe Prigojin să improvizeze un plan alternativ. Oficialii occidentali au spus că descoperirile serviciilor de informații au arătat că planul lui Prigojin se baza pe convingerea lui că parte a forțelor armate ruse se va alătura revoltei. Oficiali occidentali susțin că cred că Prigojin ar fi informat unele persoane din funcții militare înalte despre planul său. Comandantul Gărzii Naționale Ruse, a susținut că autoritățile ruse au aflat despre rebeliunea planificată și că aceasta ar fi pusă în acțiune între 22 și 25 iunie. Potrivit relatărilor anonime transmise de Meduza, foarte probabil, serviciile de securitate „nu au avut curajul să-i spună președintelui că ceva se întâmplă cu Prigojin [...] pentru că dacă ar fi semnalat problema ar fi trebuit luate decizii. Și cum să iei acea decizie?" Potrivit surselor lui Meduza, după ce Prigojin nu a reușit să se sustragă de la ordinul de a integrare a grupului Wagner în armata obișnuită, „S-au răspândit ceva presimțiri rele, că ceva urma să se întâmple”. Oficialii de la Kremlin „au vorbit despre asta în cadrul întâlnirilor și au ajuns la concluzia că [Prigojin] este un oportunist îndrăzneț care nu respectă regulile. Când a venit vorba despre riscul unei insurecții armate, au crezut că este nul”. Simultan, ei credeau că anunțul lui Prigojin despre o revoltă este o cacealma menită să obțină concesii, realizând gravitatea situației doar după ce Wagner a capturat Rostov-pe-Don. Lukașenko a spus că atât el, cât și Putin „au dormit prin această situație” și că ambii „s-au gândit că va dispărea de la sine [când a început să se dezvolte]”.
Mulți membrii ai grupului Wagner nu au fost informați din timp de rebeliunea planificată. Ca urmare, au fost luați prin surprindere de chemare la arme venită din partea lui Prigojin și nu știau cu ce facțiune să se alinieze. Veteranii Wagner demobilizați au fost instruiți sa rămână în așteptarea ordinelor de la Prigojin. Indivizi din Moscova fără nici o afiliere cu Wagner susțin că ar fi fost sunați de grup și încurajați să se ralieze de partea rebeliunii. Apeluri similare au fost adresate și locuitorilor din Rostov, solicitând ajutor în rebeliune.
Rebeliunea
Anunțul lui Prigojin Într-un videoclip publicat pe , Prigojin a susținut că justificările guvernului pentru invadarea Ucrainei se bazau pe falsuri și că invazia a fost concepută pentru a promova interesele elitelor ruse. El a acuzat Ministerul Apărării că a încercat să înșele publicul și președintele, înfățișând Ucraina ca pe un adversar agresiv și ostil care, în colaborare cu NATO, plănuia un atac împotriva intereselor Rusiei. Prigojin a susținut că Șoigu și „clanul oligarhic” au avut motive personale pentru a iniția războiul. Mai mult, el a afirmat că comandamentul militar rus a ascuns în mod intenționat numărul real al , în anumite zile numărul victimelor ajungând până la 1000.
Pe , Prigojin a răspândit un videoclip care circula deja pe canalele de Telegram asociate lui Wagner, care ar fi arătat consecințele unei lovituri cu rachete asupra unei tabere Wagner. Prigojin a acuzat Ministerul Apărării că ar fi efectuat atacul, care ar fi ucis 2.000 dintre luptătorii săi. Ministerul Apărării a negat că ar fi atacat taberele Wagner, iar Institutul pentru Studiul Războiului nu a putut confirma veridicitatea videoclipului, menționând că „s-ar putea să fi fost fabricat în scopuri infomaționale”. Și alți observatori au pus sub semnul întrebării veridicitatea videoclipului.
Prigojin a proclamat începutul unui conflict armat împotriva Ministerului Apărării într-un mesaj postat pe canalul de Telegram al serviciului său de presă. El a făcut apel la persoanele interesate să se alăture conflictului împotriva ministerului, acuzându-l pe Șoigu că ar fi folosit artilerie și elicoptere pentru a ataca grupul Wagner. În plus, Prigojin a susținut că Șoigu a fugit ca un laș din Rostov-pe-Don la ora nouă seara. În consecință, Serviciul Federal de Securitate a inițiat proceduri judiciare împotriva lui Prigojin în temeiul articolului 279 din Codul penal, care privește rebeliunea armată.