miniatura| Placă memorială a lui Josef Thomayer în Trhanov Josef Thomayer ()Matriční záznam o narození a křtuArchiv hl. m. Prahy, Matrika zemřelých ŠT Z17 • 1927–1933, p. 3. Dostupné online. a fost un medic ceh și profesor de medicină internă, unul dintre fondatorii științei medicale cehe. El a fost în mare parte responsabil cu îmbunătățirea condițiilor din clinicile cehe. Este creatorul nomenclaturii medicale cehe și autorul unor cărți de popularizare a științei în domeniul medicinei. A participat la înființarea unor reviste medicale de specialitate. Pe lângă profesia sa, a fost implicat în creația literară, a scris ficțiune și articole de călătorie care au fost publicate în reviste. Și-a publicat operele de ficțiune sub pseudonimul R. E. Jamot (anagrama fonetică a lui Thomayer).

Fratele său, , a fost un arhitect peisagist ceh.

Viață și carieră S-a născut în Trhanov în . A studiat la gimnaziul din Klatovy, unde colegul și prietenul său a fost , mai târziu renumitul scriitor care a publicat sub pseudonimul Jaroslav Vrchlický. Au fost reuniți de dragostea pentru literatură și împreună au încercat să-și publice experimentele literare în reviste.CODR, Milan; GLÜCKSELIG, Josef. Přemožitelé času sv. 4. 1. vyd. Praha: Mezinárodní organizace novinářů, 1988. Kapitola Josef Thomayer, s. 40–44.

După absolvire, a studiat la facultatea de medicină a universității încă nedivizate din Praga.

A devenit una dintre figurile de bază ale medicinei interne cehe. În 1885, a fondat jurnalul medical ceh Sborník lékařský (Jurnal medical). A publicat manualul utilizat pe scară largă Úvod do drobné lékařské praxe (Introducere în practica medicală). În 1893 i-a fost publicată Pathologie a therapie nemocí vnitřních (Patologia și terapia bolilor interne). Josef Thomayer s-a dedicat medicinii interne, în 1883 a lucrat ca profesor asociat, în 1886 a fost numit profesor extraordinar și din 1897 a fost numit profesor titular al Facultății de Medicină de la Universitatea Carolină.

În 1886, a devenit șef al Policlinicii Facultății de Medicină din Cehia.

Între anii 1902-1921, după profesorul , a fost al doilea șef al clinicii de medicină internă, pe care a îmbunătățit-o extraordinar. Toate domeniile medicinei interne, pneumologiei, cardiologiei, endocrinologiei și chiar neurologiei au fost dezvoltate acolo ca o concurență cu clinica neurologică .

Josef Thomayer însuși a fost implicat în mai multe domenii ale medicinii interne. Cu toate acestea, a avut un succes semnificativ mai ales în studiul durerilor abdominale, pe care le-a descris în detaliu. A pus mereu diagnostice excelente. A studiat claudicația intermitentă (șchiopătarea după oboseală), despre care a extins semnificativ cunoștințele și a dezvoltat tratamentul acesteia.

El a creat școala cehă de medicină internă, sau mai bine zis aceasta s-a format în jurul lui. Chiar și majoritatea interniștilor cehi de astăzi sunt succesorii studenților săi. De asemenea, a contribuit la extinderea publicațiilor medicale - pe lângă revista Sborník lékařský, a început să publice lucrări mai mici în Sbírce přednášek a rozprav (Colecția de prelegeri și discursuri), numită mai târziu Thomayerovou sbírkou (Colecția Thomayer). A scris aproape 200 de articole diferite în reviste și cărți în domeniul medicinei.

A fost un profesor unic. El a fost întotdeauna pregătit pentru prelegerile universitare și a transmis experiența și cunoștințele sale bogate din practica medicală publicului. Pe de altă parte, el a cerut studenților să fie exacți, sinceri și de încredere. Chiar și duminică dimineața trebuiau să treacă măcar prin clinică.

A trăit ca un bătrân burlac până la moarte. A avut un număr mare de admiratori și admiratoare, dar și un număr egal de dușmani. De asemenea, a avut prieteni în cercurile literare (unul dintre ei a fost colegul său de liceu , pentru care Thomayer a inventat pseudonimul Jaroslav Vrchlický), iar el însuși a scris și publicat nuvele sub pseudonimul R. E. Jamot (anagrama fonetică a lui Thomayer). A fost un scriitor foarte cunoscut al cărui talent a fost recunoscut, de exemplu, de Jan Neruda, Alois Jirásek, , sau Karel Matěj Čapek-Chod. Dragostea sa pentru natură iese în evidență din lucrările sale.

S-a pensionat devreme, în 1921. „Nu sunt primadonă, o să mă retrag înainte să-mi pierd vocea”, a comentat el despre acest lucru. Aparent s-a pensionat din cauza unei boli grave (cancer rectal), de care a decedat în 1927. A lăsat moștenire averea sa considerabilă Muzeului Național și Galeriei Naționale, Registrului central al școlilor, bibliotecilor și colecțiilor de artă. Este înmormântat în cimitirul din Trhanov, unde s-a născut.

Diverse Relația sa cu Šumava și regiunile periferice ale Boemiei a fost exagerată. Fiind originar din era convins că bogăția culturală și intelectuală a națiunii cehe provine de acolo. El a fost chiar cel care l-a încurajat pe Alois Jirásek să scrie Psohlavci (Capete de câini).

I-a disprețuit (și a arătat acest lucru) pe locuitorii Boemiei Centrale. El a inventat pentru ei termenul dementa mesobohemica (prostia din Boemia Centrală), pe care l-a folosit des. Era o tradiție ca atunci când un student nu avea note bune la examene, îl întreba mereu de unde este. Când afla că este din Boemia Centrală, era triumfător.

Mai gravă a fost intoleranța sa față de chirurgi. Nu a recomandat niciodată unui pacient o intervenție chirurgicală pentru apendicită (inflamație a apendicelui), chiar și atunci când era o boală acută, probabil purulentă. Dacă pacientul cerea personal ca să facă o operație, el arăta cu un gest maiestuos către Clinica (chirurgicală) a lui și adăuga: „Dacă vrei să mori, mergi acolo.” El însuși s-a luptat cu cancerul rectal fără să se opereze. A murit în 1927, cu un an înainte de descoperirea penicilinei (un antibiotic).

Moștenire 175px|miniatura|stanga|Spitalul Universitar Thomayer (Fakultní Thomayerova nemocnice) din Praga a fost numit după el, acesta a fost fondat în 1954 prin transformarea caselor Masaryk (instituții sociale pentru pensionari) într-un spital. În 1954, a fost înființată o comisie specială pentru a decide care va fi numele spitalului. Această comisie i-a acordat în cele din urmă prioritate lui Thomayer în fața Dr. , fiul scriitorului Vítězslav Hálk (numele anterior al președintelui Masaryk nu mai era o opțiune din motive politice).POLÁK, Milan ș.a. Pe urmele instalației de apă din Praga . Ed. I Praga: Milpo media s.r.o., 2015. 231 p. . pp. 70–71. A fost preferat numele lui Thomayer chiar dacă doctorul în medicină Ivan Hálek a fost un mare susținător al evreilor și, ca medic pentru săraci și antifascist de stânga, a îndeplinit mai bine criteriile marxiste ale vremii.

În 1907, ca parte a activităților sale caritabile, Thomayer a construit o infirmerie neo-renascentistă și un azil pentru săraci la Trhanov, lângă Domažlice, după proiectul arhitectului ceh .WIRTH, Zdeněk. Antonín Wiehl a česká renesance. (Antonín Wiehl și Renașterea cehă) první. vyd. Praha: Jan Štenc, 1921 (1921 tisk). 27 s. S. 23. Zvláštní otisk ze sborníku Umění.

În 1922, a fost ales ca primul membru de onoare al .

Lucrări scrise Literatură profesională O významu některých komplikac plicních v průběhu tyfu střevního se vyskytujících - Despre semnificația anumitor complicații pulmonare care apar în timpul febrei tifoide (1884) Úvod do drobné praxe lékařské - Introducere în practică medicinală (1886, 1900) Bezvědomí a jeho diagnostický význam - Inconștiența și semnificația ei diagnostică (1889, 1905) O přetížení prací zvláště ve školách - Despre suprasolicitarea muncii în special în școli (între 1889 și 1900) Pathologie a therapie nemocí vnitřních - Patologia și terapia bolilor interne (1893, 1921) O substituci svalové - Despre substituția musculară (1895) Ischias scoliotica. Příspěvek k její poznání - Scolioza sciatică. O contribuție la studiul ei (1897) O studiu vnitřních nemocí - Despre studiul bolilor interne (1902) Zúžení střevní - Îngustarea intestinală (1903) O obrnách dnavých - Despre paralizia gutei (1904) Klinické výklady prof. dra. J. Thomayera - Interpretări clinice ale prof. Dr. J. Thomaser (3 volume, 1905–1906) K diagnostice nádorů míšních - Despre diagnosticul tumorilor măduvei spinării (1907)

Literatură frumoasă și de popularizare a științei Čtení o pěti smyslech člověka - O lectură despre cele cinci simțuri ale omului (1880) Příroda a lidé - Natura și oamenii (1880, 1896) Vedle cesty - Pe lângă drum (1895) Význam některých snů - Sensul unor vise (1896) Po různých stezkách - Pe căi diferite (1902) Žloutne listí - Frunze galbene (1905) Z pamětí lidí nepatrných a jiné práce - Din amintirile unor oameni minusculi și alte lucrări (1913) Z lidské biologie - Din biologia umană (1915) Nebezpečí života. Úvahy diagnostické a prognostické - Pericol de viață. Considerații despre diagnostic și prognostic (1918) Scrieri culese ale lui Josef Thomayer: Pestré kapitoly - Capitole variate (1919) Paběrky, Chuť a čich (1919) Z pouti životní - Din pelerinajul vieții (1920) Z lidské biologie a jiná prósa - Din biologia umană (1920) Viděné a slyšené - Văzut și auzit (1920) Dojmy pocestné - Impresii de pe drum (1920) Různé příběhy, V ovzduší Aeskulapově - Povestiri diverse, În aerul lui Esculapius (1921) Příroda a lidé - Natura și bărbații (1921) Kulturně historické obrázky z oboru lékařského - Tablouri cultural-istorice din domeniul medicinei (1921) Studie a vzpomínky - Studii și amintiri (1922) Ze zápisků starého lékaře - Din însemnările unui medic bătrân (1925) Note de lucru: Život v trávě - Viața în iarbă (1975) Ze zápisků lékaře - Din notițele doctorului (1977)

Note

Vezi și Listă de scriitori cehi Listă de medici cehi

Legături externe

autor: O Janečková - 2010 Olga Janečková: Život a dílo Josefa Thomayera, dipl. práce

Categorie:Nașteri în 1853 Categorie:Nașteri pe 23 martie Categorie:Decese în 1927 Categorie:Decese pe 18 octombrie Categorie:Scriitori cehi Categorie:Medici cehi