Witold Pilecki () a fost un ofițer de cavalerie polonez. A luptat în Războiul Polono-Sovietic din 1919-1921 și în Al Doilea Război Mondial, mai întâi în armata poloneză, apoi în mișcarea de rezistență împotriva ocupației germane. În 1940 a ajuns de bună voie ca prizonier în lagărul de concentrare Auschwitz, cu misiuni din partea organizației sale de rezistență, și a evadat de acolo în 1943. A fost printre primii care au făcut cunoscute în exterior realitățile lagărului. A participat și la Revolta din Varșovia în 1944, după care a fost prizonier de război în Germania. După război s-a întors în Polonia de acum comunistă, despre realitățile căreia au ajuns de la el informații la guvernul polonez în exil. A fost condamnat la moarte și executat pentru înaltă trădare în 1948. Din 1990 este onorat ca erou național al Poloniei.
Biografia Witold Pilecki provine dintr-o familie din nobilimea poloneză (șleahtă). Bunicul lui avea o proprietate în actuala regiune Grodno din Belarus. Aceasta făcuse parte din Lituania, la rândul ei sub dominație poloneză, această parte a Poloniei revenind Imperiului Rus în 1815. Bunicul a participat la Insurecția poloneză din Ianuarie (1863-1864) pentru independența Poloniei. După înfrângerea ei, i-a fost retras titlul nobiliar, i s-a confiscat mare parte din avere și a fost deportat în Siberia pentru șapte ani. După săvârșirea condamnării a fost strămutat în Carelia împreună cu familiaOleksiak 2014. Lidia Świerczek, Biography. Rotamaster Witold Pilecki (Biografie. Căpitanul Witold Pilecki), ipn.gov.pl (accesat la 25 mai 2024)..
Tatăl lui Witold Pilecki a fost inginer silvic, ajuns inspector silvic șef în Carelia. S-a stabilit în localitatea Oloneț, unde s-a căsătorit. Aici s-a născut Witold, precum și doi frați și două surori. În 1910, în timp ce tatăl a continuat să lucreze la Oloneț, mama împreună cu copiii s-au mutat la Vilnius, pe atunci cu o populație majoritar poloneză. Witold a urmat aici școala primară și a intrat în Asociația Cercetașilor Polonezi, clandestinăPatricelli 2010, p. 8..
În timpul Primului Război Mondial, mama cu copiii s-au refugiat la mama acesteia într-o mică localitate din actuala regiune Moghilău din Belarus, iar Witold a continuat școala în orașul Oriol din Rusia. Aici a înființat o secțiune locală a Asociației Cercetașilor Polonezi. thumb|Pilecki cercetaș la Oriol (primul din dreapta).
În 1918, Pilecki s-a întors la Vilnius, ocupat de germani, unde a urmat liceul și a intrat în Organizația Militară Poloneză, o formațiune paramilitară clandestină, apoi în unitatea Autoapărarea din Vilnius, parte a armatei poloneze nou formate în acel an, cu gradul de simplu soldat în cavalerie. Când germanii s-au retras, aceasta a luat Vilniusul sub control, dar începuse Războiul polono-sovietic, și în ianuarie 1919 a trebuit să se retragă în fața Armatei Roșii a bolșevicilor. Pilecki a luptat până în toamna lui 1919, apoi a fost demobilizat și a continuat liceul în Vilniusul reocupat de polonezi, dar în iulie 1920 s-a întors în armată și a continuat să lupte. De la începutul războiului a luat parte la mai multe bătălii, la Kiev, la Grodno, la Varșovia. În martie 1921, când s-a terminat Războiul polono-sovietic, Pilecki a primit gradul de caporalCuber-Strutyńska 2017, p. 282-283..
În perioada interbelică Pilecki a urmat un curs pentru a deveni subofițer, apoi s-a reîntors la Vilnius și a terminat liceul. În 1922 a început studii la Facultatea de Arte Frumoase a Universității din Vilnius, dar le-a abandonat în 1924. Familia lui s-a stabilit pe un domeniu al familiei din localitatea . Ca militar în rezervă a continuat să avanseze în grad, devenind sublocotenent în 1926.
S-a căsătorit în 1931 și în anii următori i s-au născut doi copii. A continuat să aibă activități în domeniul militar, organizând o unitate numită Escadronul 1 de instrucție militară de cavalerie, constituită din rezerviștii din împrejurimile localității , unde era și domeniul său.
În acea perioadă a fost activ și în comunitatea locală, de pildă înființând o asociație de fermieri. Pentru activitățile sale de acest gen a fost decorat în 1938 cu Crucea de merit de argint. În viața particulară a fost poet și pictor amator.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial În vara lui 1939, Pilecki a fost mobilizat, fiind comandantul unui pluton de cavalerie. După atacarea Poloniei de către trupele germane la 1 septembrie, a participat la campania din septembrie. Divizia lui a fost aproape complet distrusă și resturile ei au trecut în altă divizie, în care Pilecki a fost comandant adjunct al detașamentului de cavalerie comandat de maiorul . Divizia s-a retras spre Lviv, dar în 17 septembrie, armata sovietică a invadat Polonia de est. În 27 septembrie, guvernul polonez a capitulat în fața Germaniei. Resturile armatei poloneze primiseră ordinul de a trece prin România și Ungaria, pentru a ajunge în Franța, dar o parte din militari, printre care Pilecki și comandantul lui au rămas în PoloniaCuber-Strutyńska 2017, p. 283..
În noiembrie, cei doi au început să organizeze una din mișcările de rezistență care se creau în Polonia. În locuința din Varșovia a cumnatei lui Pilecki a fost înființată organizația numită (APS), sub comanda lui Włodarkiewicz. Pilecki a fost însărcinat cu organizarea, având ca acoperire gestiunea unui magazin de articole cosmetice. Organizația s-a extins în mai multe orașe din centrul țării. APS avea activități de sabotaj și de culegere de informații despre mișcările de trupe ale dușmanului, producția industrială pentru armata germană, colaboratorii cu ocupanții, măsurile represive luate de aceștia etc..
În Polonia s-a accentuat reprimarea a diverse categorii de cetățeni. S-au înființat mai multe lagăre de concentrare, printre care, în iunie 1940, cel de la Auschwitz, în care la început au fost deținuți prizonieri de război polonezi. În același timp au început în țară arestări în masă și execuții. Ocupanții urmăreau lichidarea intelectualității poloneze și mulți intelectuali au ajuns la Auschwitz. În exterior nu se știa aproape nimic despre ce se întâmpla acoloFairweather 2019, p. XI..
În 1940, între Pilecki și Włodarkiewicz a apărut o neînțelegere ideologică. Włodarkiewicz simpatiza cu mișcările ultranaționaliste din rezistență și cu antisemitismul acestora, optând pentru o Polonie pur creștină, fără drepturi egale pentru evrei. Altă organizație, (ULA), era adepta guvernului polonez în exil și nu avea idei ultranaționaliste. Pilecki voia unirea APS cu ULA, ceea ce Włodarkiewicz deocamdată nu accepta. În iulie și august au fost arestați și doi membri ai APS, indicați de informatori ai Gestapoului. În aceste condiții, în august, Włodarkiewicz a discutat cu colonelul , comandantul ULA, despre unireDupă o perioadă de colaborare, includerea APS în ULA s-a efectuat în 1941, apoi aceasta a devenit în 1942 Armia Krajowa (Armata Teritorială), principala mișcare de rezistență, subordonată guvernului polonez în exil (Lidia Świerczek, Biography. Rotamaster Witold Pilecki, Cuber-Strutyńska 2017, p. 284, nota 10).. Włodarkiewicz a convocat o reuniune a conducătorilor APS, în care le-a comunicat faptul că Rowecki i-a vorbit despre necesitatea de a infiltra un om la Auschwitz, și că Włodarkiewicz i l-a propus pe Pilecki. Włodarkiewicz nu i-a ordonat să facă aceasta, dar aștepta ca Pilecki să se ofere voluntar. Acesta a cerut timp de gândire. După câteva zile, Włodarkiewicz i-a relatat lui Pilecki că cei doi camarazi ai lor au fost duși la Auschwitz, la care Pilecki a acceptat misiunea. Aceasta era de a trimite informații despre lagăr, și eventual de a organiza acolo o mișcare de rezistențăFairweather 2019, p. 36-45..
La Auschwitz thumb|250px|Pilecki deținut la Auschwitz. În septembrie 1940, Pilecki locuia cu acte de identitate false în apartamentul cumnatei sale, într-un cartier din centrul Varșoviei. În 19 septembrie, ocupanții au efectuat o razie de mare amploare, în care au fost arestați toți bărbații din cartier cu vârsta de a fi mobilizați. Pilecki s-a lăsat și el arestat. După verificarea actelor au fost lăsați liberi numai muncitoriiFairweather 2019, p. 47-48..
Pilecki a fost dus în lagărul de la Auschwitz, unde a devenit deținutul cu numărul 4859. A îndurat aceleași suferințe ca ceilalți deținuți (munca forțată epuizantă, teroarea impusă de SS-iști, foamea, frigul, bolile), dar s-a străduit să-și îndeplinească misiunea. A creat (UOM), cu diverse activități: ridicarea moralului camarazilor, ajutorarea cu hrană, îmbrăcăminte și medicamente, plasarea la munci mai ușoare a celor slăbiți, obținerea de informații dinafara lagărului, trimiterea în exterior de informații despre lagăr, pregătirea pentru o eventuală revoltă și evadare. Cele care necesitau contacte cu exteriorul erau realizate prin foarte puținii eliberați sau evadați din acesta, ori prin unii muncitori polonezi care erau angajați pentru lucrări în lagăr. Pilecki menționează în raportul lui redactat în 1945 că, atunci când a apărut tifosul în lagăr, deținuții chiar atacau SS-iștii aruncând pe hainele lor, pe ascuns, păduchi infectațiPilecki 2012, p. 159.. Tot el relatează că membri ai organizației de rezistență au reușit să construiască un emițător de radio din piese pe care le-au furat una câte una timp de șapte luni cei care lucrau în localul stației de radio a SS-iștilor. Au folosit emițătorul până în toamna lui 1942, când a trebuit să-l demonteze din cauză că a apărut pericolul să fie descoperitPilecki 2012, p. 168.. Ca urmare a creșterii numărului de deținuți cu deportați din toate țările ocupate de germani, au apărut în lagăr și alte grupuri de rezistență, de diverse naționalități și cu diverse orientări politice, care până la urmă s-au unit cu UOM.
Primele informații despre ce se întâmpla în lagăr au fost trimise în octombrie 1940, despre uciderea deținuților prin muncă epuizantă, înfometare și pedepse. Pe acestea s-a bazat un raport al ULA care a ajuns în martie 1941 la guvernul polonez în exil la Londra. În 1942 a început deportarea în masă a evreilor, exterminarea lor la Auschwitz prin gazare, și arderea cadavrelor în crematorii. Și despre aceasta au fost transmise informațiiCuber-Strutyńska 2017, p. 295..
În rapoartele sale următoare, Pilecki a cerut comandamentului ULA, apoi al Armatei Teritoriale (AT) să elibereze lagărul prin combinarea unui atac din exterior cu o revoltă în lagăr, dar comandamentul nu a răspuns acestor cereriCuber-Strutyńska 2017, p. 296.. Până în primăvara lui 1943, Gestapoul ajunsese să obțină tot mai multe informații despre mișcarea de rezistență și au fost arestați câțiva camarazi ai lui Pilecki. Grupul a aflat și că cei mai vechi deținuți polonezi urmau să fie duși în alte lagăre. În aceste condiții, în noaptea din 26-27 aprilie 1943, Pilecki a evadat împreună cu doi camarazi.
După Auschwitz După evadare, Pilecki a stat ascuns o vreme la o fermă. În iunie 1943 a scris aici un raport de unsprezece pagini despre activitatea sa din lagăr, pe care l-a îngropat. Acest raport a văzut lumina zilei numai după moartea lui Pilecki. În august era din nou la Varșovia, unde a redactat un nou raport pentru AT, de mai multe zeci de pagini, cunoscut ca Raportul W. În centrul acestuia stătea activitatea de rezistență, dar erau relatate și realitățile lagărului, precum și exterminarea deținuților: polonezi, prizonieri de război sovietici, evrei și alții. Pilecki a insistat personal pe lângă comandamentul AT să organizeze o acțiune de eliberare a deținuților din lagăr, iar raportul lui servea și acestui scop, dar comandamentul vedea imposibilă realizarea unei asemenea acțiuniCuber-Strutyńska 2017, p. 297-300..