Vălcineț este un sat din raionul Călărași, Republica Moldova. Localitatea se află în partea de nord-vest a raionului, în apropiere de raioanele Ungheni și Nisporeni, la poalele rezervației Plaiul Fagului.
Satul se află la distanța de circa 16 km de orașul Călărași și la 66 km de Chișinău.
Localitatea este situată în regiunea centrală a Republicii Moldova, în zona de Codru, fiind înconjurată de păduri seculare, vii și livezi.
Simboluri Stema și drapelul satului au fost aprobate în anul 2024:Decretul Președintelui nr.51-X din 22.01.2025.
Stema: În câmp verde, un prun (Prunus domestica) de aur, cu fructe de azur, crescând din talpa diminuată a scutului, de argint, prin fața căruia trece un lup de același metal, limbat și armat roșu, și în vârful căruia stă un corb negru (Corvus corax), ciocat și membrat roșu, ținând în cioc o nucă (Juglans regia) naturală. Scutul timbrat de o coroană sătească de aur.
Drapelul reprezintă o pânză pătrată verde, cu talpa albă (1/4 h), purtând în mijloc un prun galben, cu fructe albastre, crescând din talpă, prin fața căruia trece un lup alb, limbat și armat roșu, și în vârful căruia stă un corb negru, ciocat și membrat roșu, ținând în cioc o nucă naturală.
Istorie
Încă în cronica medievală (17 iulie 1436) se vorbește despre existența satului, pe malul sting al Cotovețului (în prezent rîul Bîc). Istoria satului este bogată în legende legate de anumite locuri și obiective, precum Șipotul Ruginit, Beciul Turcului, Izvorul lui Ștefan cel Mare, Râpa lui Tofan etc., ultimele două fiind arii protejate de stat. O altă arie protejată din împrejurimi este rezervația peisagistică Temeleuți, care se întinde între Vălcineț și Temeleuți.
Actul vânzare-cumpărare a satului Vălcineț din 1720. 1720(7230) noiembrie 5 Iași. Fostul mare vornic Ion Balșe vinde domnului Mihail Racoviță jumătate din satul Vălcineț din ținutul Orhei.
Conform recensământului din 1772-1773 satul Vălcineț ocolul Fața Bâcului, Ținutul Orhei se înregistra în proprietatea Mănăstirii Sfânta Vineri, cu un număr de case locuibile 81, slugi la boieri 3 țigani, 2 capi de familie liberi din rangul duhovnicesc, 71 capi de familie liberi de moldoveni, 5 babe văduve.
Catagrafia din 1803 cunoscut și sub numele de Condica liuzilor, ne redă o informație valoroasă privind statisticile populație din satul Vălcineț. Așadar, conform aceste catagrafii în satul Vălcineț era scrisă următoarea informație: Ocolul Fața Bâcului, Vălcineștii a mănăstirii Făstăcii, asemeni (cu breslașii ot Greblești.) Numărul oamenilor-136 liudi; Banit unui sfert nou 3 luni-704 lei; Suma peste tot a biroului anual-2816 lei;
La data de 2 februarie 1819, în localitate a fost sfințită biserica de lemn, pe temelie de piatră, cu hramul Sf. Nicolae.
Conform reviziei din 1819, numărul locuitorilor satului Vălcineț era de 124 persoane.
Pe 19 mai 1950, membrii organizației antisovietice Armata Neagră, inclusiv Teodor Coșcodan, Gheorghe Buruiană, Ion Ganea și Sergiu Antoci i-au atacat pe funcționarii Partidului Comunist (bolșevic) din sat.
În ultimii ani în infrastructura satului au fost investite surse considerabile, avînd loc conectarea gospodăriilor la rețeaua de gaz, reparația școlii, conectara cu apă a multor gospodării, deschiderea unei săli pentru nunți și a unei discoteci, reparația capitală a unor porțiuni de drum.
Administrație și politică Componența Consiliului local Vălcineț (13 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023, este următoarea: Partid Consilieri Componență Partidul Acțiune și Solidaritate 10 Candidat independent ION GHEMU 1 Partidul Liberal Democrat din Moldova 2
Galerie de imagini Biserica „Sf. Nicolae”
alte locuri
Referințe
Bibliografie Poștarencu, Dinu, O istorie a Basarabiei în date și documente (1812-1940), Cartier istoric, Chișinău, 1998. ISBN 9975949185
Categorie:Localități din raionul Călărași