dreapta|miniatura|Un indicator rutier în Victoria, Australia, care avertizează șoferii cu privire la testarea antidrog Conducerea sub influența drogurilor sau condusul sub influența substanțelor psihoactive (prescurtat DUID, din engl. Driving Under the Influence of Drugs) reprezintă, în sens juridic, conducerea unui vehicul cu motor sub influența unor substanțe care afectează capacitatea de conducere. Această practică este interzisă în multe țări.
Unele state din Statele Unite ale Americii și unele țări europene au adoptat legi privind conducerea sub influența drogurilor cu toleranță zero, potrivit cărora un șofer este considerat sub influența drogurilor dacă în organismul său este detectată orice cantitate de substanțe controlate în timp ce conduce un autovehicul, cu excepția cazului în care acestea au fost administrate pe bază de prescripție medicală. Aceste reglementări sunt similare cu legislația privind conducerea sub influența alcoolului (DUI/DWI), care stabilește limite legale ale concentrației de alcool în sânge (de exemplu 0,08% în majoritatea statelor americane și 0,05% în statul Utah).
Legile de tip „toleranță zero” sunt uneori controversate, deoarece prezența unei cantități detectabile de substanțe controlate nu indică neapărat o afectare actuală a capacității de conducere. În unele cazuri, substanțele detectate pot reprezenta doar reziduuri ale unui consum anterior, care pot rămâne în organism zile sau chiar săptămâni.
Conducerea sub influența drogurilor este considerată un factor major de risc pentru . Din acest motiv, cercetările privind factorii asociați acestui comportament au devenit tot mai frecvente, cu scopul dezvoltării unor măsuri de prevenire mai eficiente.
Statele Unite ale Americii În Statele Unite, conducerea sub influența drogurilor este reglementată la nivel statal, dar în general este tratată similar cu conducerea sub influența alcoolului. În multe state este ilegal să conduci un vehicul atunci când capacitatea de conducere este afectată de droguri sau atunci când în organism este detectată o cantitate stabilită prin lege de substanțe controlate.
Conform programului de Evaluare și Clasificare a Drogurilor (Drug Evaluation and Classification Program – DEC) al (NHTSA), un drog este „orice substanță care, atunci când este introdusă în corpul uman, poate afecta capacitatea persoanei de a conduce un vehicul în siguranță”. În această definiție este inclus și alcoolul, însă în mod obișnuit termenul DUID se referă la alte substanțe psihoactive.
Detectare Depistarea conducerii sub influența drogurilor este mai complexă decât testarea alcoolului. În timp ce alcoolul poate fi detectat rapid prin teste de respirație, identificarea drogurilor implică de obicei analize de sânge sau urină efectuate în laboratoare.
În Statele Unite este utilizat frecvent programul DEC, prin care polițiști instruiți ca (DRE) evaluează comportamentul și semnele fiziologice ale unui suspect. Procedura standard include o serie de examinări, precum testul de alcoolemie, evaluarea ochilor, teste psihomotorii și măsurarea semnelor vitale, urmate de analize toxicologice.
Categorii de droguri miniatura|Riscul relativ al accidentelor în funcție de nivelul de alcool din sânge
Programul DEC recunoaște șapte categorii principale de substanțe psihoactive care pot afecta capacitatea de conducere:
(de exemplu barbiturice sau benzodiazepine) Stimulante ale sistemului nervos central (precum cocaina sau amfetaminele) Halucinogene (precum LSD sau MDMA) (de exemplu PCP sau Ketamină) Analgezice narcotice
Canabis (inclusiv THC)
Legislație Legislația privind conducerea sub influența drogurilor diferă între statele americane. Unele state folosesc criteriul afectării capacității de conducere, în timp ce altele aplică reguli de tip per se, în care simpla prezență a unei anumite concentrații de droguri în organism constituie infracțiune.
Canada
Infracțiuni prevăzute de Codul penal În Canada, constituie infracțiune, potrivit federal, conducerea unui vehicul cu motor atunci când capacitatea de a conduce este afectată de un drog. Aceasta este aceeași infracțiune ca și conducerea sub influența alcoolului și este sancționată cu aceleași pedepse.
Cauzele privind conducerea sub influență pot fi judecate fie prin procedură sumară, fie prin procedură prin act de acuzare. decide tipul procedurii în funcție de gravitatea faptei; însă, dacă o altă persoană a fost rănită, cauza trebuie judecată prin act de acuzare.
Pedepse
Procedură sumară Dacă o cauză este judecată prin procedură sumară, inculpatul poate primi următoarele pedepse în caz de condamnare:
pentru prima infracțiune, o amendă minimă de 1.000 de dolari sau o pedeapsă cu închisoarea de până la 18 luni; pentru a doua infracțiune, o amendă de până la 5.000 de dolari și o pedeapsă minimă cu închisoarea de 30 de zile, până la maximum 18 luni; pentru a treia infracțiune, o amendă de până la 5.000 de dolari și o pedeapsă minimă cu închisoarea de 120 de zile, până la maximum 18 luni.
Procedură prin act de acuzare Dacă infracțiunea este judecată prin act de acuzare, pedepsele pot fi mai severe:
până la 5 ani de închisoare dacă nu au fost produse vătămări; până la 10 ani de închisoare dacă fapta a cauzat vătămări corporale; dacă fapta a provocat moartea unei persoane, cu posibilitatea eliberării condiționate după 7 ani.
Prelevarea de probe biologice Dacă poliția are motive întemeiate să creadă că un șofer conduce sub influența drogurilor, aceasta poate solicita prelevarea de probe de salivă, urină sau sânge pentru analiză. Refuzul de a furniza o astfel de probă constituie infracțiune și este sancționat cu aceleași pedepse ca infracțiunea de conducere sub influență.
Interdicții de conducere și suspendarea permisului În cazul condamnării pentru conducere sub influența drogurilor, instanța dispune obligatoriu o interdicție de a conduce, potrivit Codului penal:
pentru prima infracțiune, între 1 și 3 ani; pentru a doua infracțiune, între 2 și 5 ani; pentru infracțiuni ulterioare, cel puțin 3 ani.
Aceste perioade de interdicție se adaugă eventualei pedepse cu închisoarea. În plus, provinciile pot dispune suspendarea permisului de conducere în temeiul legislației provinciale.
Legile europene Observatorul European pentru Siguranța Rutieră consideră că conducerea sub influența drogurilor ar putea explica de ce ratele accidentelor cauzate de conducerea sub influența alcoolului nu mai scad proporțional cu numărul tot mai mic sau stabil al șoferilor depistați conducând în stare de ebrietate. Se presupune că o parte dintre acești conducători auto prezintă un risc mai mare decât ar indica doar nivelul de alcool din sânge, din cauza consumului concomitent de alte droguri. Dacă ipotezele tradiționale privind stabilirea limitelor de alcoolemie la anumite niveluri pentru reducerea riscului de accidente nu mai sunt valabile, implicațiile pentru politicile de prevenire a conducerii sub influență pot fi semnificative.
Irlanda În Irlanda este ilegal să conduci un vehicul cu motor atunci când capacitatea de a conduce este afectată de un drog. Aceasta este aceeași infracțiune ca și conducerea sub influența alcoolului, însă pedepsele sunt, în general, mai ușoare, deși fapta este considerată la fel de periculoasă.
Începând cu anul 2014, efectuează teste rutiere pentru depistarea consumului de droguri în cazul șoferilor suspectați că se află sub influența unor substanțe precum canabis sau cocaină.
România În România, conducerea sub influența drogurilor este incriminată prin Codul Penal (art. 336 alin. 2), iar din 2023–2025 legislația și practica judiciară au fost înăsprite.
Regatul Unit O lege introdusă în Regatul Unit și intrată în vigoare la 2 martie 2015 a creat o serie de noi infracțiuni în legislația rutieră. Guvernul a urmărit să răspundă creșterii numărului de conducători auto care conduc vehicule având în organism concentrații ridicate de droguri ilegale sau medicamente prescrise.
Noile infracțiuni prevăd limite legale pentru cel puțin opt droguri ilegale și opt medicamente prescrise. În cazul drogurilor ilegale, depășirea pragului stabilit pentru detectare constituie infracțiune.
Conducătorii auto care urmează tratamente medicamentoase prescrise trebuie să respecte indicațiile medicului și ale producătorului medicamentului. Dacă se constată că în organismul șoferului există o concentrație a substanței medicamentoase peste limitele stabilite și în afara recomandărilor medicale, acesta poate fi considerat vinovat de o infracțiune potrivit noilor reglementări.
Hong Kong Combaterea conducerii sub influența drogurilor reprezintă una dintre prioritățile poliției. Instanța poate dispune anularea pe viață a permisului de conducere.
Conducerea sub influența drogurilor într-o măsură care face imposibil controlul corespunzător al vehiculului este ilegală. Poliția poate obliga suspecții să se supună unui test obiectiv de evaluare a capacității de conducere la . Suspecții care nu trec testul trebuie să predea permisul de conducere pentru o perioadă de 24 de ore.
În ceea ce privește drogurile frecvente, Consiliul pentru Siguranța Rutieră le recomandă șoferilor să verifice ale medicamentelor înainte de a conduce. Legea interzice conducerea cu orice concentrație de droguri ilegale, inclusiv heroină, cocaină, ketamină, metamfetamină, canabis și MDMA.
Noua Zeelandă Legea privind transportul terestru din 1998 interzice conducerea sau tentativa de a conduce atunci când o persoană se află sub influența drogurilor, iar în sânge există dovezi ale consumului de „droguri calificate”.Section 11A , Land Transport Act 1998
Starea de afectare este definită ca fiind influența drogurilor într-o măsură care face persoana incapabilă să controleze în mod corespunzător vehiculul.Section 12 , Land Transport Act 1988
„Drogurile calificate” includ drogurile din clasa A, precum heroina, LSD și metamfetamina; drogurile din clasa B, precum amfetaminele, morfina și opiul; și unele droguri din clasa C, precum canabisul și BZP (ingredient psihoactiv din multe „pastile de petrecere” ilegale), precum și anumite medicamente eliberate pe bază de rețetă.Drugs: Driving while affected by drugs or medicines , Community Law Manual
Controversă Controversele legate de legislația privind conducerea sub influența drogurilor sunt reduse prin limitarea riscului de condamnări eronate în două moduri.
În primul rând, atunci când sunt utilizate teste de sânge pentru obținerea unei condamnări, majoritatea sistemelor juridice din afara Statelor Unite solicită dovezi suplimentare care să confirme afectarea capacității de conducere. Acestea pot include teste de coordonare fizică, teste computerizate ale reacției pupilei, declarații ale martorilor privind comportamentul suspectului sau modul de conducere, precum și opinii ale experților privind impactul probabil asupra capacității de conducere.
În al doilea rând, atunci când sunt utilizate teste salivare (de exemplu în Australia), pragurile de detectare sunt calibrate conform standardelor (SAMHSA). Aceste praguri au fost stabilite inițial pentru a detecta orice consum de droguri, în special în testarea persoanelor care ocupă funcții sensibile în domeniul securității publice sau naționale. Studiile au arătat că urmele de consum pot fi detectate chiar și după mai multe săptămâni.
În Germania, unde se folosesc teste de transpirație mai ieftine, pragurile de detectare nu sunt corelate direct cu gradul de afectare a capacității de conducere. Astfel, în absența unor vătămări corporale, sancțiunea este de regulă administrativă pentru conducere cu prezența drogurilor, fără a se stabili neapărat existența unei stări de afectare. Situația este comparabilă cu o amendă pentru depășirea vitezei, având rol de descurajare a unui comportament riscant. Dacă însă au avut loc vătămări corporale, pot fi colectate dovezi suplimentare privind afectarea capacității de conducere, ceea ce poate duce la urmărire penală.