Geometria numerelor este partea teoriei numerelor care folosește geometria pentru studiul numerelor algebrice. De obicei un inel de întregi algebrici este privit ca o rețea în iar studiul acestor rețele oferă informații fundamentale despre numerele algebrice.Clasificarea MSC, 2010, disponibilă la http://www.ams.org/msc/msc2010.html , Clasificarea 11HXX. Geometria numerelor a fost inițiată de . Geometria numerelor are o relație strânsă cu alte domenii ale matematicii, în special cu analiza funcțională și aproximarea diofantică (problema găsirii numerelor raționale care aproximează un număr irațional).
Rezultatele lui Minkowski Presupunem că este o rețea în spațiul euclidian -dimensional și este o mulțime convexă central simetrică. Teorema lui Minkowski, numită uneori prima teoremă a lui Minkowski, afirmă că dacă , atunci conține un vector nenul din .
Minimul succesiv este definit ca fiind infimumul numerelor pentru care conține vectori liniar independenți din . Teorema lui Minkowski asupra minimelor succesive, numită uneori a doua teoremă a lui Minkowski, este o întărire a primei sale teoreme și afirmă căCassels (1971) p. 203
Cercetări ulterioare în geometria numerelor În perioada 1930-1960 s-au efectuat cercetări în geometria numerelor de către mulți specialiști în teoria numerelor (incluzându-i pe Louis Mordell, Harold Davenport și Carl Ludwig Siegel). În ultimii ani, Lenstra, Brion și Barvinok au dezvoltat teorii combinatoriale care enumeră punctele laticiale din unele mulțimi convexe.Grötschel et al., Lovász et al., Lovász, și Beck și Robins.
Teorema subspațiului a lui W. M. Schmidt În geometria numerelor, teorema subspațiului a fost obținută de Wolfgang M. Schmidt în 1972.Schmidt, Wolfgang M. Norm form equations. Ann. Math. (2) 96 (1972), pp. 526–551.
Vedeți și cărțile lui Schmidt; comparați cu Bombieri și Vaaler și de asemenea cu Bombieri și Gubler. Aceasta afirmă că dacă n este un întreg pozitiv, L1,...,Ln sunt forme liniare liniar independente în n variabile cu coeficienți algebrici și ε>0 este un număr real dat, atunci punctele nenule întregi x în n coordonate care satisfac
se află într-un număr finit de subspații proprii ale lui Qn.
Influența asupra analizei funcționale Geometria numerelor a lui Minkowski a influențat profund analiza funcțională. Minkowski a demonstrat că mulțimile convexe simetrice induc norme în spații vectoriale finit dimensionale. Teorema lui Minkowski a fost generalizată la spații vectoriale topologice de către Kolmogorov, a cărui teoremă afirmă că mulțimile convexe simetrice care sunt închise și mărginite generează topologia unui spațiu Banach.Pentru teorema de normabilitate a lui Kolmogorov, vedeți Functional Analysis de Walter Rudin. Pentru mai multe rezultate, vedeți Schneider, și Thompson și vedeți Kalton et al.
Cercetătorii continuă să studieze generalizările la domeniile stelate și la alte mulțimi neconvexe.Kalton et al. Gardner
Note
Bibliografie
Matthias Beck, Sinai Robins. Computing the continuous discretely: Integer-point enumeration in polyhedra, Undergraduate Texts in Mathematics, Springer, 2007.
J. W. S. Cassels. An Introduction to the Geometry of Numbers. Springer Classics in Mathematics, Springer-Verlag 1997 (retipărire a edițiilor Springer-Verlag din 1959 și 1971). John Horton Conway și N. J. A. Sloane, Sphere Packings, Lattices and Groups, Springer-Verlag, NY, ed. a treia, 1998. R. J. Gardner, Geometric tomography, Cambridge University Press, New York, 1995. Ediția a doua: 2006. P. M. Gruber, Convex and discrete geometry, Springer-Verlag, New York, 2007. P. M. Gruber, J. M. Wills (editori), Handbook of convex geometry. Vol. A. B, North-Holland, Amsterdam, 1993. M. Grötschel, Lovász, L., A. Schrijver: Geometric Algorithms and Combinatorial Optimization, Springer, 1988 (Republicată în 1964 de Dover.) Edmund Hlawka, Johannes Schoißengeier, Rudolf Taschner. Geometric and Analytic Number Theory. Universitext. Springer-Verlag, 1991.
C. G. Lekkerkererker. Geometry of Numbers. Wolters-Noordhoff, North Holland, Wiley. 1969.
Lovász, L.: An Algorithmic Theory of Numbers, Graphs, and Convexity, CBMS-NSF Regional Conference Series in Applied Mathematics 50, SIAM, Philadelphia, Pennsylvania, 1986
Wolfgang M. Schmidt. Diophantine approximation. Lecture Notes in Mathematics 785. Springer. (1980 [1996 with minor corrections])
Rolf Schneider, Convex bodies: the Brunn-Minkowski theory, Cambridge University Press, Cambridge, 1993. Anthony C. Thompson, Minkowski geometry, Cambridge University Press, Cambridge, 1996. Hermann Weyl. Theory of reduction for arithmetical equivalence. Trans. Amer. Math. Soc. 48 (1940) 126–164. Hermann Weyl. Theory of reduction for arithmetical equivalence. II . Trans. Amer. Math. Soc. 51 (1942) 203–231.