Bombardarea Timișoarei în al Doilea Război Mondial a cuprins mai multe episoade distincte, implicând atât forțe ale Axei, cât și ale Aliaților, precum și incidente anterioare între Regatul România și Regatul Iugoslaviei.
Primul atac aerian asupra orașului a avut loc la 6 aprilie 1941, când două avioane iugoslave au bombardat Timișoara în contextul campaniei germane împotriva Iugoslaviei, fără a provoca victime.
Între 1943 și 1944 Royal Air Force (RAF) și United States Army Air Forces (USAAF) au desfășurat atât lansări de manifeste, cât și raiduri de bombardament strategic asupra Timișoarei. După Lovitura de stat de la 23 august 1944 Luftwaffe și aviația Ungariei au efectuat raiduri de bombardament împotriva Timișoarei.
Primul raid al Aliaților împotriva Timișoarei a avut loc pe 30 septembrie 1943, când au desfășurat lansări de manifeste asupra Banatului pentru a influența sentimentele locale împotriva Axei. Raidurile aeriene ale Aliaților până la 16 iunie 1944 au constat în principal în lansări de manifeste și misiuni de recunoaștere. O excepție a avut loc pe 3 aprilie 1944, când avioanele Aliaților au aruncat bombe asupra localităților Periam, Becicherecu Mic, Sânandrei, Variaș, Pesac și Saravale, însă aceste raiduri nu au provocat pagube semnificative.
Pe 16 iunie 1944 o forță combinată de avioane RAF și USAAF, formată din 44, sau, conform altor surse, 41 sau 39 de aeronave, a survolat orașul și a aruncat aproximativ 100 de tone de bombe, care au provocat pagube semnificative Timișoarei, afectând grav infrastructura feroviară, industrială și locală, precum și clădirile rezidențiale. Raidul s-a soldat cu 12 morți, 56 de răniți și distrugeri extinse. Raidurile au continuat în zilele următoare, amplificând distrugerile.
Un atac deosebit de devastator a avut loc pe 3 iulie 1944, când 110 bombardiere B-24 Liberator ale USAAF au lansat 227,75 tone de bombe în 94 de misiuni, provocând 90 de morți, 162 de răniți grav și pagube severe în tot orașul. Bombardamentele, care au vizat tot infrastructura feroviară, au cauzat victime numeroase și daune considerabile infrastructurii industriale, locale și clădirilor rezidențiale.
Raidurile aeriene ale Aliaților asupra județului Timiș-Torontal au continuat în lunile iulie și august 1944, implicând de lansări de manifeste. După ce România a trecut de partea Aliaților pe 23 august 1944, Luftwaffe și aviația Ungariei au lansat mai multe raiduri asupra Timișoarei, care au implicat în principal terorizarea populației, prin atacarea intenționată a civililor, ceea ce a dus la zeci de morți, lansări de manifeste și zboruri de recunoaștere și atacuri asupra liniilor de aprovizionare româno-sovietice și ale infrastructurii feroviare. Pe 31 octombrie/1 noiembrie 1944, o forță aeriană germano-ungară combinată a bombardat orașul, ucigând 10 persoane și distrugând 188 de clădiri.
Bombardamentele iugoslave La 6 aprilie 1941, în contextul declanșării campaniei Axei împotriva Regatului Iugoslaviei și deși România nu participa la ostilități, teritoriul românesc a fost ținta unor atacuri ale armatei iugoslave. Potrivit relatărilor de presă din epocă, la ora 14:30 două avioane trimotoare iugoslave au bombardat Timișoara: primul a lansat șapte bombe, dintre care doar două au explodat, fără a provoca pagube materiale sau victime, iar cel de-al doilea a aruncat cinci bombe care au spart geamurile unor vagoane și au deplasat o cisternă cu apă, fără a provoca victime.
În aceeași zi, în jurul orei 7 dimineața, poziții iugoslave de pe malul sudic al Dunării au bombardat și mitraliat Orșova, incident soldat cu moartea unui civil. La ora 14, un bombardier bimotor iugoslav a atacat Aradul, iar una dintre bombe a căzut asupra unei ferme, rănind șase persoane, dintre care două au decedat ulterior la spital.
În urma acestor atacuri, Guvernul României a adresat un protest oficial guvernului iugoslav.
Presa românească a tratat bombardamentele ca pe un act ostil și nejustificat. Într-o scrisoare publicată în „Universul”, Aurel Cosma relata indignarea populației din Banat și acuza Iugoslavia că a încălcat relațiile tradiționale de prietenie.
Ziarul italian „Il Messaggero” a publicat un articol, preluat de agenția Rador și difuzat în presa românească, în care relata despre „profunda indignare” generată în România de atacurile aviației iugoslave din 6 aprilie 1941. Articolul includea interpretări critice la adresa Iugoslaviei și evoca deteriorarea relațiilor bilaterale.
Primele raiduri anglo-americane miniatura|Comunicat al Comandamentului de Căpetenie al Armatei privind bombardamentul Aliat asupra nord-vestului regiunii Timișoara din 3 aprilie 1944 Primul raid aerian american asupra Banatului a avut loc în noaptea de 30 septembrie/1 octombrie 1943, urmând o rută ce includea Orșova, Buziaș, Lipova, Recaș și Timișoara și a fost executat de un avion "B-24 Liberator", care a lansat manifeste în limba română deasupra regiunii. La Lipova, aparatul de zbor a fost atacat de artileria antiaeriană, care a avariat unul dintre motoare, iar doi membri ai echipajului, locotenentul aviator Gedeon Jakobson și sublocotenentul radiotelegrafist Iosif Kahane, au sărit cu parașuta și au fost capturați de autoritățile locale. Aceștia aveau asupra lor sume mari de bani în diverse valute, alimente și medicamente.
Mai multe astfel de raiduri au avut loc între 1 octombrie 1943 - 19 august 1944, ca parte a unui război psihologic, unde aviația anglo-americană a distribuit milioane de manifeste în Banat, cu scopul de a stimula populației o atitudine ostilă față de Germania nazistă și de a încuraja ieșirea României din război. De asemenea, o parte dintre raiduri au avut și rol de acțiune de recunoaștere și survol, militarii aliați efectuând fotografii ale celor mai importante obiective, dar și traiectoriile de apropiere spre aceste obiective.
În 3 aprilie 1944, avioane aliate au survolat nord-vestul județului Timiș-Torontal, și au aruncat bombe în apropierea mai multor localități, precum Periam, Becicherecu Mic, Sânandrei, Variaș, Saravale și Pesac, fără a produce pagube sau victime omenești, dar și pachete cu foițe din staniol pentru bruierea stațiilor de radiolocație la Tomnatic și Gottlob.
Pe 2 iunie 1944, mai multe avioane aliate au trecut dinspre Teritoriul comandantului militar în Serbia către Ungaria, pe direcția Jimbolia - Variaș - Lovrin - Dudeștii Vechi. Asupra comunei Variaș au fost trase dintr-un avion câteva rafale de mitraliere, iar pe raza comunei Comloșul Mare au fost aruncate asupra unui lan de grâu, care se afla la 500 de metri depărtare de șoseaua și calea ferată Comloșul Mare - Gottlob, 8 bombe de 220 kg, dintre care au explodat 7. În urma acestor atacuri nu au fost înregistrate pagube omenești sau materiale.
Bombardamentul din 16/17 iunie 1944 miniatura|Comunicat al Comandamentului de Căptenie al Armatei privind bombardarea Timișoarei din 16/17 iunie 1944, publicat in numarul 5869 al ziarului Curentul din 19 iunie 1944 Primul bombardament de amploare asupra Timișoarei a avut loc în noaptea de 16/17 iunie 1944. Acesta s-a defășurat de la ora 00:08 până la 03:20 și a fost efectuat de aviația aliată, din acestea făcând parte și Grupul de Bombardament 464464th BG Missions a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii și Escadrilele 37, 150 și 614 a Royal Air Force.
În timpul atacului, aviația anglo-americană, care decolase din Italia, de lângă Taranto și Pescara, și era formată din 44 de avioane, sau după alte surse 41, sau 39, în principal Vickers Wellington și Handley Page Halifax, a lansat asupra orașului parașute luminoase pentru a marca obiectivele și au aruncat mii de bombe explozive și, în special, incendiare de tip 30 lb (14 kg) și 50 lb (22,5 kg), 250 lb (112 kg) sau bombe cu termit, totalizând aproximativ 100 de tone de bombe. În urma acestui bombardament, s-au înregistrat inițial 12 morți, 56 de răniți, 56 de case complet distruse și 126 de locuințe grav avariate. Numărul redus de victime a fost datorat, conform presei vremii, de disciplina dovedită de populație, aceasta adăpostindu-se imediat după alarmele aeriene.
Inițial, 66 de avioane au fost alocate pentru această misiune, dar datorită unui ordin de ultim moment, o parte a escardilelor Grupului 205 de Bombardiere al Royal Air Force au fost alocate la Operațiunea Brassard, unde avioanele acestora au participat la invazia insulei Elba și au aruncat un total de 60 de tone de bombe, în principal bombe explozive foarte grele.
Gara „Domnița Elena”, anexele acesteia, clădirile adiacente, dar și liniile de cale ferată au fost puternic afectate, în Ateliere fiind distruse 15 locomotive și 83 de vagoane de diferite tipuri, iar pe liniile stației de cale ferată 167 de vagoane.
După bombardament, în conformitate cu instrucțiunile Comandamentului Apărării Civile, au fost trimiși fotoreporteri speciali la Timișoara pentru a documenta daunele produse. Aceștia au fotografiat 410 obiective afectate de atacul aerian, printre care: Fabrica de Lanțuri, Moara Mare, Fabrica de Tutun, Clubul Hipic, Sanatoriul Parc, Banca Generală de Credit, Clubul Nautic Român, Institutul Notre Dame, Moara Prohaska, Biserica ortodoxă de pe strada Radu Rosetti, Școala de pe strada Războieni nr. 2, Atelierele C.F.R., Gara „Domnița Elena”, Fabrica de Chibrite, Fabrica de Spirt, I.E.T., Dispensarul T.B.C., hotelurile Metropol și Doje, cinematograful Lyra, Banca de Credit Român, Societatea "Globus Transport S.A.", Fabrica de Tricotaje și numeroase locuințe. În unele cazuri, fotografierea a fost îngreunată de agenții forțelor publice, care fie nu erau la curent cu directiva, fie nu o puteau interpreta corect.
Printre victimele acestui atac s-au numărat: Gheorghe Dumitru (67 ani), Ioan (Johann) Kersch (65 ani), Emilia Rusu, Andrei Bedo, Grigore Gavrilă, Demeter Gelga (67 ani), Maria Mioc (57 ani), Josef Glancz (63 ani), Iuliana Ciuciu (57 ani), Iulia Fekete (60 ani), Mariana Ilca (76 ani), iar printre răniți: Ana Ronta, Pop Iuliana, Șișcovici Iosif, Obrejan Ileana, Machedon Ioan și Iașinschi Ludovic.
Bombardamentele s-au repetat în zilele următoare, fiind aruncate bombe incendiare și explozive care au provocat pierderi materiale și umane. În 20 iunie au fost distruse 24 de clădiri, în 23 iunie - 37, iar în 24 iunie - 39.
Bombardamentul din 3 iulie 1944 miniatura|Avionul B-24 „Gol'Walloper”, care făcea parte din Escadrila 829 a Grupului de Bombardament 485 a Forțelelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, aruncând bombe asupra Timișoarei a data de 3 iulie 1944. Conform descrierii pozei, avionul era al treilea din formațiunea principală și făcea parte din primul val al bombardamentelor din acea zi. Bombardamentul a avut loc în 3 iulie 1944 între orele 10:52 și 13:45 și a fost efectuat de Grupurile de Bombardament 460,Targets of the 460th Bomb Group (H) 1944 – 1945 465465th BG Missions și 485 din A 15-a Forță Aeriană a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii. Acesta a fost descris ca cel mai distrugător dintre raidurile efectuate asupra orașului, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. 110 avioane de tip B-24 Liberator, decolate din Italia, au atacat în valuri succesive Timișoara, Turnu Severin și alte localități din județul Timiș-Torontal, inclusiv Chișoda, Sacoșu Turcesc, Bucovăț, Sânmartinu Sârbesc sau Peciu Nou, acestea efectuând un total 94 de misiuni de bombardament în timpul cărora au lansat un total de 257 de tone de bombe, dintre care 227,75 de tone asupra Timișoarei, obiectivul principal fiind infrastructura feroviară.APPENDIX C 460th Bomb Group Missions