Un serviciu de acces la distanță (RAS, din engleză Remote Access Service) este, în sens general, un ansamblu de tehnologii hardware și software care permite unui utilizator sau unui sistem să acceseze de la distanță resurse aflate într-o altă rețea sau pe un alt calculator.

În terminologia Microsoft, Remote Access Service desemnează tehnologiile Windows care permit conectarea unui calculator client la un server de acces la distanță printr-o legătură WAN, o conexiune dial-up sau o VPN, astfel încât calculatorul la distanță să poată funcționa ca și cum ar fi conectat direct la rețeaua locală a organizației.

În mod tradițional, conectarea presupune inițierea unei sesiuni de acces la distanță de către client, autentificarea acestuia și negocierea parametrilor de legătură cu serverul de acces la distanță. În multe implementări istorice, această negociere se realiza prin PPP, care oferea mecanisme standardizate de încapsulare și autentificare pentru conexiunile de acces la distanță.

Termenul nu trebuie confundat cu software pentru desktop la distanță, care permite controlul grafic al unui alt calculator și reprezintă doar una dintre formele posibile de acces la distanță. Exemple moderne de produse pentru controlul desktopului la distanță includ soluții comerciale și multiplatformă, însă acestea aparțin unei categorii mai restrânse decât noțiunea generală de RAS.

Microsoft Remote Access Server din generația Windows NT a precedat Routing and Remote Access Service (RRAS), care a extins aceste funcții prin suport pentru VPN, rutare și conectivitate site-to-site în versiunile server ulterioare ale Windows.

Istoric Termenul Remote Access Service (RAS) a fost popularizat de Microsoft pentru tehnologiile de acces la distanță integrate în Windows NT. În acest context, RAS permitea utilizatorilor să acceseze de la distanță resursele unei rețele bazate pe Windows NT prin conexiuni realizate cu modemul, prin legături , ISDN sau alte conexiuni WAN.

Versiunile clasice ale RAS ofereau o interfață de rețea apropiată de cea a unei conexiuni locale și suportau mai multe protocoale de rețea importante la acea vreme, inclusiv TCP/IP, IPX și NBF. Nu era necesar ca și sistemul client să ruleze Windows NT, deoarece existau clienți și pentru alte versiuni de Windows.

În anii 1990, dezvoltarea accesului la distanță a fost strâns legată de răspândirea conexiunilor dial-up și a echipamentelor specializate pentru agregarea apelurilor, inclusiv a serverelor terminale și a platformelor de acces produse de companii precum U.S. Robotics. Aceste sisteme au fost folosite pe scară largă de furnizorii de servicii Internet și de organizațiile mari pentru a oferi conectivitate utilizatorilor aflați în afara rețelei locale.

Ulterior, odată cu dezvoltarea internetului public și a rețelelor private virtuale, accesul la distanță s-a mutat treptat de la infrastructura bazată pe modem și apel telefonic către VPN, acces securizat prin internet și software modern de suport și administrare la distanță. În ecosistemul Microsoft, această evoluție a dus la apariția RRAS, care a extins modelul inițial RAS prin funcții de rutare, VPN și conectivitate site-to-site.

Note

Vezi și Serviciu de rutare și acces la distanță

Categorie:Software