Politica de acces la distanță este un document care stabilește condițiile, metodele și controalele de securitate prin care utilizatorii, dispozitivele și terții autorizați se pot conecta de la distanță la resursele interne ale unei organizații. Ea este deosebit de importantă pentru organizațiile ale căror rețele și utilizatori sunt dispersați geografic sau care permit conectarea din medii nesigure, cum ar fi rețelele publice ori rețelele domestice neadministrate.
O astfel de politică ar trebui să acopere toate metodele aprobate de acces la distanță, de exemplu VPN, infrastructuri de tip desktop virtual, acces administrativ securizat și alte servicii autorizate de conectare la resurse interne. În mod obișnuit, ea precizează cine are dreptul la acces de la distanță, ce tipuri de dispozitive pot fi folosite, ce măsuri de autentificare și criptare sunt obligatorii și în ce condiții poate fi acordat, limitat sau revocat accesul.
Politica definește totodată standardele minime de securitate pentru sistemele care se conectează la rețeaua organizațională, inclusiv cerințe privind actualizările, protecția antimalware, firewallul local, criptarea, jurnalizarea și perioadele de inactivitate sau de expirare a sesiunilor. În multe politici moderne sunt interzise și practici precum split tunneling, utilizarea unor soluții de acces neautorizate sau conectarea de pe echipamente care nu respectă cerințele organizației.
Note
Vezi și Politica de securitate a rețelei Politica de securitate informatică Politica privind conturile de utilizator Securitatea internetului Securitatea calculatoarelor Securitatea rețelelor Spionaj industrial Securitatea informației
Legături externe National Institute for Standards and Technology]
Categorie:Administrarea tehnologiei informației