miniatura|Un miting de propagandă rusească la Sevastopol, în aprilie 2022, care prezintă invazia rusă a Ucrainei drept o apărare a Donbasului. Sloganul spune: „Pentru președinte! Pentru Rusia! Pentru Donbas!” Ca parte a invaziei rusești în Ucraina, statul rus și mass-media controlate de stat au răspândit dezinformarea, utilizată ca armă în cadrul războiului lor informațional împotriva Ucrainei. De asemenea, mass-media și politicienii ucraineni au fost acuzați de propagandă și de exagerări, dar aceste eforturi au fost descrise ca fiind mai limitate decât campania rusă de dezinformare.

Propaganda rusă și știrile false au atacat dreptul Ucrainei de a exista ca stat independent, acuzând Ucraina că este un stat neonazist, că ar comite genocid împotriva vorbitorilor de limbă rusă, că dezvoltă arme nucleare și biologice și că este influențată de satanism. De asemenea, propaganda rusă acuză NATO că controlează Ucraina și că folosește infrastructura militară din Ucraina pentru a amenința Rusia. O mare parte din această dezinformare a fost răspândită de grupuri organizate de propagandiști online, cunoscute și sub numele de „brigăzi web rusești”. Această propagandă a fost respinsă pe scară largă de comunitatea internațională, fiind considerată falsă și creată pentru a justifica invazia și chiar genocidul împotriva ucrainenilor. Statul rus neagă comiterea de crime de război în Ucraina, iar mass-media rusă a atribuit în mod fals unele dintre aceste crime forțelor ucrainene. O parte din dezinformare are scopul de a submina sprijinul internațional pentru Ucraina și de a crea ostilitate împotriva refugiaților ucraineni.

Dezinformarea rusă a avut un succes considerabil în interiorul Rusiei, ajutată de cenzurarea știrilor de război și controlul strict al statului asupra mass-mediei. Datorită cantității mari de dezinformare, presa rusă a fost restricționată în multe țări occidentale, ceea ce i-a afectat reputația. Cu toate acestea, Rusia a avut mai mult succes în răspândirea narațiunilor sale în țările din Sudul Global, inclusiv în regiunea Sahel din Africa. Resentimentele față de trecutul colonial francez și criza insurgentă islamistă din Sahel au creat un teren fertil pentru narațiuni anti-occidentale. În Burkina Faso, lovitura de stat din septembrie 2022 a declanșat temeri în Occident că noul lider, Ibrahim Traoré, va solicita sprijinul Rusiei în detrimentul Franței pentru a combate insurgența. Liderul Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, a folosit ferme de troli pentru a promova sentimente pro-ruse și anti-occidentale în Africa, iar el l-a felicitat pe Traoré pentru preluarea puterii. Alte lovituri de stat recente din regiune, inclusiv cele din Mali și Niger, au fost atribuite și influenței ruse, având lideri de lovituri de stat cu relații apropiate cu Rusia.

Propaganda și dezinformarea sponsorizate de Ucraina s-au axat în special pe prezentarea unor rapoarte optimiste despre desfășurarea războiului și pe promovarea unor povești patriotice.

Teme rusești Pictură murală rusească cu simbolul prorăzboi „Z” și sloganul „adevărul este cu noi”Prezentatorul rus de radio și televiziune Vladimir Soloviov a difuzat dezinformări și propagandă în sprijinul invaziei Ucrainei.Dezinformarea (definită ca minciuni sau exagerări menite să influențeze opinia publică) a fost răspândită pe scară largă de statul rus, mass-media controlate de stat, propagandiști și grupuri de influență online ca parte a invaziei Rusiei în Ucraina. Scopul acesteia este de a crea sprijin intern și extern pentru invazie și de a slăbi opoziția față de război. De asemenea, propaganda rusă vizează să divizeze alianțele occidentale care sprijină Ucraina, să contracareze NATO și să ascundă sau nege crimele de război rusești.

Printre temele centrale ale propagandei și dezinformării rusești se numără:

Negarea națiunii și statalității ucrainene Propaganda rusă a vizat identitatea națională ucraineană, portretizându-i pe ucraineni drept „mici ruși” sau drept parte integrantă a „națiunii rusești”. Aceasta este o temă recurentă în retorica imperialistă și naționalistă rusă încă din secolul al XVII-lea. Președintele Vladimir Putin a pus în repetate rânduri la îndoială existența unei identități ucrainene distincte și legitimitatea Ucrainei ca stat independent. În eseul său din 2021 „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, Putin a afirmat că nu există o bază istorică pentru ideea unui popor ucrainean separat de ruși.Düben, B A. "Revising History and ‘Gathering the Russian Lands’: Vladimir Putin and Ukrainian Nationhood". LSE Public Policy Review, vol. 3, no. 1, 2023 Retorica oficială și mediatică rusă a promovat ideea că Ucraina a fost dintotdeauna parte a Rusiei. Cu toate acestea, istorici și experți internaționali, precum Björn Alexander Düben, au criticat aceste afirmații ca fiind neoimperialiste și neconforme cu realitatea istorică.

Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei și vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei a susținut, de asemenea, că „Ucraina NU este o țară” și că ucraineana „NU este o limbă”, ci doar un „dialect” al limbii ruse. Medvedev a declarat că Rusia va continua războiul până la desființarea Ucrainei ca stat independent.

Astfel de afirmații fac parte din ceea ce unii experți au descris ca o campanie de incitare la genocid din partea autorităților ruse. Raportorii speciali ai Organizației Națiunilor Unite au condamnat încercările autorităților ruse de a șterge cultura, limba și istoria ucraineană și de a le înlocui forțat cu cele rusești.

După Revoluția ucraineană din 2014, retorica rusă a descris guvernul ucrainean ca fiind nelegitim, folosind termeni precum „regimul de la Kiev” sau „junta nazistă/fascistă”. Putin a caracterizat guvernele ucrainene ca fiind conduse de „drogați și neonaziști” și a afirmat că Ucraina este sub control extern din partea Occidentului, în special al Statelor Unite.

În februarie 2024, Putin a afirmat că războiul din Ucraina are „elemente de război civil” și că „poporul rus va fi reunit”, aliniindu-se cu narațiunile promovate de Biserica Ortodoxă Ucraineană, o ramură a Bisericii Ortodoxe Ruse, care sprijină în mare măsură Invazia rusă și care se roagă public pentru victoria militară a Rusiei. Cu toate acestea, guvernul oficial al Ucrainei a subliniat că ucrainenii și rușii nu sunt un singur popor și că ucrainenii se identifică ca o națiune independentă. Un sondaj realizat în aprilie 2022 a arătat că 91% dintre ucraineni nu susțin ideea că „rușii și ucrainenii sunt un singur popor”.

Acuzații de nazism

Președintele rus Vladimir Putin a afirmat în mod fals că guvernul ucrainean ar fi neonazist și a susținut că unul dintre obiectivele invaziei rusești în Ucraina este „deznazificarea” țării. Aceste declarații au fost preluate și de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, într-un discurs susținut la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, care a provocat un protest diplomatic, mai mulți diplomați părăsind sala în semn de dezaprobare. Aceste afirmații au fost propagate în mass-media rusă pentru a justifica războiul. În aprilie 2022, agenția de știri de stat RIA Novosti a publicat un articol al lui Timofey Sergeitsev intitulat „Ce ar trebui să facă Rusia cu Ucraina?”, în care acesta susținea că identitatea națională ucraineană ar trebui ștearsă, afirmând că majoritatea ucrainenilor sunt „naziști pasivi”. Până în mai 2022, referirile la „denazificarea” Ucrainei au început să scadă în mass-media rusă, deoarece nu au avut un impact semnificativ asupra publicului rus.

Acuzațiile Kremlinului de nazism la adresa Ucrainei sunt larg respinse de comunitatea internațională și considerate parte a unei campanii de dezinformare menită să legitimeze invazia. În plus, mulți au subliniat că președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski este evreu și are rude care au murit în Holocaust. Un grup de istorici de renume internațional, specializați în nazism și Holocaust, au emis o declarație în care resping afirmațiile lui Putin. În această declarație se precizează:

Declarația subliniază că, deși Ucraina, ca orice altă țară, are grupuri de extremă dreaptă, acest lucru nu justifică în niciun fel agresiunea rusă sau distorsionarea realității despre Ucraina. Muzeul de Stat Auschwitz-Birkenau, Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA și Yad Vashem au condamnat abuzul lui Putin de istoria Holocaustului. Evreii ucraineni au condamnat, de asemenea, folosirea incorectă a istoriei Holocaustului de către Putin.

Aceste acuzații au fost, de asemenea, interpretate ca o încercare de a obține sprijin intern pentru război, invocând memoria „Marelui Război Patriotic” al Uniunii Sovietice împotriva Germaniei Naziste. n ciuda retoricii, Rusia a sprijinit grupuri de extremă dreaptă din întreaga Europă . În această campanie propagandistică, Rusia a utilizat simboluri sovietice, iar în unele orașe ucrainene ocupate, steagurile Ucrainei au fost înlocuite cu așa-numitele „Steaguri ale Victoriei” sovietice.

Experții în dezinformare afirmă că această retorică de „denazificare” ajută Rusia să justifice crimele de război comise de forțele sale; De exemplu, atacul cu rachete de la Hroza a fost justificat de Rusia pe baza acuzațiilor de nazism. Istoricul Timothy Snyder a explicat că regimul rus folosește termenul „nazist” pentru a justifica genocidul împotriva ucrainenilor și a desemna orice ucrainean care refuză să accepte dominația rusă. Neofascistul rus Aleksandr Dugin a susținut că Rusia ar trebui să aibă un „monopol” asupra definirii nazismului și rusofobiei” la fel cum evreii ar avea, în opinia sa, monopolul asupra definirii antisemitismului. De asemenea, oficialii ucraineni au comparat acțiunile Rusiei în Ucraina cu cele ale Germaniei Naziste, iar analiștii, inclusiv Snyder, au descris Rusia sub Putin ca fiind un stat cu tendințe fasciste. Unități rusești implicate în invazie, precum Grupul Rusich și Grupul Wagner au legături cu neonazismul, ceea ce subminează grav retorica „denazificării”.Šmíd, Tomáš & Šmídová, Alexandra. (2021). Anti-government Non-state Armed Actors in the Conflict in Eastern Ukraine. Czech Journal of International Relations, Volume 56, Issue 2. pp.48-49. Grupuri de extrema dreaptă ruse au jucat un rol semnificativ și în războiul proxy din Donbas.

În Ucraina există, ca în multe alte țări, o extremă dreaptă, inclusiv organizații precum Sectorul de dreapta și Uniunea Panucraineană „Libertatea”. Cu toate acestea, analiștii subliniază că influența extremei drepte în politica ucraineană este minimă, iar la alegerile parlamentare din 2019, partidele de extremă dreaptă nu au câștigat niciun loc, obținând doar 2% din voturi. Deși Brigada Azov, care avea legături cu extremismul de dreapta, a fost folosită ca punct central al propagandei ruse, la momentul invaziei din 2022, unitatea fusese în mare parte depolitizată. Un raport al Counter Extremism Project din 2022 a concluzionat că Brigada Azov nu mai poate fi considerată neonazistă.

Acuzații de genocid în Donbas miniatura| Miting de susținere a Novorusiei la Moscova la 11 iunie 2014