Revolta din Sobibor, urmată de evadarea în masă a majorității deținuților din lagărul de exterminare Sobibor, este un episod al rezistenței evreiești din timpul Holocaustului petrecut la 14 octombrie 1943, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Lagărul
thumb|300px|Lagărul Sobibor
Lagărul Sobibor a fost construit în primăvara anului 1942, ca parte a operațiunii Reinhard, pentru exterminarea evreilor, în apropiere de satul Sobibór din estul Poloniei ocupate de Germania NazistăSchelvis 2014, p. 28..
Personalul lagărului era format în primul rând din ofițeri și subofițeri SS. Ei nu aveau sarcini de gardă. Acestea erau executate de gardieni foști prizonieri de război sovietici, în mare parte ucraineni, dar și de alte naționalități, de exemplu germană, care intraseră voluntar în slujba naziștilor Site-ul Muzeului și Memorialului Sobibor, pagina History (accesat la 19 septembrie 2024).Schelvis 2014, p. 34.Bem 2015, p. 120-121..
În lagăr erau aduși deportați evrei din Polonia (cei mai mulți), Germania, Austria, Țările de Jos, Belgia, Franța, Cehoslovacia, Lituania, Uniunea SovieticăBlatt 1996, p. 33-34.. La sosire erau selectați meseriașii și muncitorii calificați bărbați și femei fără copii: croitori, cusătorese, cizmari, tâmplari, dulgheri, fierari, lăcătuși, lăcătuși-mecanici, aurari, pictori de firmeSchelvis 2014, p. 38.Web 2017, p. 37 și 70.Bem 2015, p. 79.. Printre deținuții lucrători mai erau și grădinariRaschke 1982, p. 331., zidari, precum și câțiva bucătari, brutari, dentiști și mediciBem 2015, p. 69-71.. Mai erau selectați un număr de bărbați și tineri peste 14 ani apți de muncă fizică, astfel încât în lagăr să fie permanent circa 600 de deținuți folosiți la diversele munci, atâția câți erau necesari pentru întreținerea lagărului, servirea SS-iștilor și a gardienilor, extinderea lagăruluiSchelvis 2014, p. 69..
Meseriașii și muncitorii calificați lucrau în ateliere specifice. Activitatea principală a altor lucrători era sortarea tuturor lucrurilor care erau asupra deportaților sosiți: hainele de pe ei, obiectele avute asupra lor, lucrurile din bagaje. Cele utilizabile erau împachetate și trimise în Germania. Pentru această activitate existau barăci specialeSchelvis 2014, p. 88..
Munca cea mai grea era făcută de cei care lucrau la tăiatul copacilor din pădurea în care era lagărul, în principal pentru extinderea acestuiaBem 2015, p. 185..
În afară de deportații selectați pentru muncă, toți cei nou sosiți, indiferent de vârstă și sex, erau puși să se dezbrace complet și femeilor li se tundea părul. Și acesta era adunat și trimis pentru prelucrareSchelvis 2014, p. 71.. Spunându-li-se că sunt trimiși la duș și dezinfecție, erau mânați în așa-numitul lagăr III, izolat astfel încât să nu se vadă ce se întâmplă acolo, și erau uciși în camere de gazare cu gazul de eșapament de la un motor de mare capacitate, care provoca o agonie de 20-30 de minute. Aproximativ din trei în trei săptămâni, cei care lucrau în lagărul III erau împușcați și înlocuiți cu alțiiSchelvis 2014, p. 67-69.Webb 2017, p. 52-56.. Cei care făceau muncile cele mai grele erau forțați să lucreze într-un asemenea ritm, încât numai cei puternici rezistau, mai ales că mâncarea primită în lagăr era cu mult sub necesitățile normale ale omuluiBem 2015, p. 186.. Cei care nu mai puteau să lucreze erau și ei uciși și înlocuiți cu deportați nou sosiți.
Nu se știe exact câte victime au fost. O primă estimare, cea din 1947 a unei comisii de investigare poloneze, a fost de 250.000Bem 2015, p. 161., dar în anii 2000, cercetătorul olandez ajunge la concluzia că numărul lor a fost de circa 170.000Schelvis 2014, p. 198..
Deținuții lăsați în viață provizoriu se zbăteau să supraviețuiască vicisitudinilor lagărului, în primul rând să procure mâncareBem 2015, p. 186.. Sufereau din cauza sadismului SS-iștilor și al gardienilor, fiind deseori supuși la pedepse cu bătaia sau omorâți cu cele mai diverse motive și pretexteBem 2015, p. 194-196.. Fiecare echipă de lucru era supraveghată direct de un deținut numit . Aceștia dețineau putere asupra deținuților, pe care unii o exercitau cu cruzime, aplicând pedepse cu bătaia la ordinul SS-iștilor sau din proprie inițiativă, alții fiind mai umaniBem 2015, p. 196.. Deținuții trăiau cu conștiința faptului că până la urmă vor fi omorâți cu toțiiBem 2015, p. 189.. Unii se sinucideauRashke 1982, p. 103.Bem 2015, p. 245..
Totuși, deținuții de aici aveau provizoriu o situație ceva mai bună decât în alte lagăre, de exemplu la Auschwitz. Purtau hainele pe care le aveau pe ei la sosire. Bărbații și femeile locuiau în barăci separate, dar în unele locuri lucrau împreună. Programul de lucru era în general între orele 6 și 18Bem 2015, p. 72.Arad 1999, p. 249., iar duminica era redus la jumătate, dar deseori era ocupat cu instrucție de front epuizantă, învățarea de cântece militărești germane etc.Blatt 1996, p. 50.. În afara programului de lucru, atunci când erau lăsați în pace, deținuții puteau petrece timpul împreună până la stingere. Cântau și dansau pe muzica unui grup de muzicieniBem 2015, p. 199-201.. De altfel, uneori, aceștia erau puși să cânte și la sosirea de transporturi cu deportațiWeb 2017, p. 87.. Unii au creat și relații de dragosteArad 1999, p. 278.. Două cupluri formate în lagăr, care au evadat după revoltă, s-au căsătorit după războiBem 2015, p. 186-188..
Pregătirea revoltei La Sobibor au mai fost evadări și încercări de evadare, urmate de uciderea majorității evadaților, dar câțiva au scăpat. În urma evadărilor au fost executați și alți deținuți, pentru a-i înfricoșa pe ceilalți și a preveni alte evadăriSchelvis 2014, p. 137-142.. thumb|250px|, șeful comitetului de organizare a revoltei. Fotografie din 1933
În vara lui 1943 au sosit tot mai puține transporturi de deportați Sobibor Uprising (Revolta din Sobibor), Holocaust Encyclopedia, United States Holocaust Memorial Museum, encyclopedia.ushmm.org (accesat la 19 septembrie 2024).. În plus, a fost adus un transport de deținuți din alt lagăr, care au fost exterminați. Cusute în hainele lor, deținuții din Sobibor au găsit mesaje în care cei uciși scriau că lucraseră în lagărul de exterminare Belzec la distrugerea acestuia, după ce toți ceilalți deținuți de acolo fuseseră uciși. Deținuții din Sobibor au tras concluzia că în curând vor avea aceeași soartăSchelvis 2014, p. 144-145.Rashke 1982, p. 200., deși se lucra la extinderea lagărului cu cel numit Lager IV. Acesta era destinat curățării și sortării armamentului de infanterie și a cartușelor capturate pe front de la sovietici, și această activitate începuse înainte de terminarea acestui lagărBem 2014, p. 385.. Totuși, deținuții nu știau dacă vor fi ei folosiți la această muncă sau vor fi aduși alții, specializați. În orice caz, erau siguri că și dacă vor fi folosiți deținuți de acolo în lagărul transformat în unul de muncă, va fi nevoie de mai puțini lucrători și majoritatea dintre ei vor fi ucișiBem 2015, p. 265..
În aceste condiții, deținutul a inițiat formarea unui comitet din câțiva evrei din Polonia, pentru a organiza o evadare. S-au lovit de dificultatea de a nu avea nicio pregătire militară și de faptul că nu puteau coopta prea mulți participanți la pregătirea evadării, de teamă că ar putea fi trădați. Au discutat tot felul de propuneri, dar nu au putut lua o hotărâre despre cum ar trebui să procedezeSchelvis 2014, p. 147-148.. thumb|left|250px|Aleksandr Pecerski, conducătorul revoltei
La 22 septembrie a fost adus în lagăr un grup de prizonieri de război sovietici evrei, printre care Aleksandr Pecerski, ofițer de intendență cu gradul numit în Armata Roșie de atunci, de tehnician intendent rangul IIAntokolski și Kaverin 2015., echivalent cu cel de locotenent. Feldhendler l-a contactat, l-a testat dacă se poate avea încredere în el și l-a cooptat în comitet. După mai multe discuții în cadrul acestuia, au hotărât că trebuie să organizeze o revoltă, ca să evadeze toți deținuții. Numai cei din Lagărul III nu puteau evada nicicum. O dificultate era că puteau anunța evadarea numai în ultimele momente înaintea evadării, când toți vor fi adunați pentru apelRashke 1982, p. 243.Schelvis 2014, p. 153.. Mulți deținuți presimțeau totuși că va avea loc o evadare și unii voiau să participe la ea. Comitetul a inclus printre viitorii participanți la revoltă mai mulți dintre aceștia, printre care și doi KapoBem, 2015, p. 268..
Data pentru evadare a fost fixată pe 13 octombrie, căci deținuții aflaseră despre unii SS-iști, printre care comandantul lagărului și cel mai temut dintre SS-iști, că vor fi plecațiSchelvis 2014, p. 154.. Planul organizatorilor prevedea ca într-o primă fază să atragă cât mai mulți SS-iști în diverse incinte, să-i omoare cu topoare, ciocane sau cuțite, și să le ia pistoalele. Au desemnat câte doi deținuți și au stabilit care să fie victimele lor, precum și cine, unde, cum, și în care moment să-i atragă în locurile corespunzătoare. Au stabilit și ordinea în care să-i ucidă, unul câte unul. Se bazau pe faptul că SS-iștii voiau să aibă lucruri din barăcile de sortare sau făcute de meseriași. Pe unii, conspiratorii voiau să-i omoare în birourile lor. Trebuiau să realizeze această fază a acțiunii între orele 16 și 17, la aceasta din urmă fiind apelul de după masă. Au furat și ceasuri dintr-o baracă de sortare ca să-și coordoneze acțiunile. Câțiva adolescenți urmau să țină legătura între executanți și Pecerski, care urma să dea ordine stând în atelierul de tâmplărie. Pentru faza a doua a acțiunii, voiau să pătrundă în locul unde se țineau uniformele de rezervă ale SS-iștilor și sovieticii să le îmbraceBem, 2015, p. 269-270..
Faza a doua trebuia să înceapă când toți deținuții vor fi fost adunați pe terenul de apel. Chiar înainte de acesta, electricianul lagărului urma să decupleze generatorul de curent. Cablurile telefonice urmau de asemenea să fie tăiate. Înainte să vină vreun SS-ist rămas în viață la apel, conspiratorii urmau să anunțe evadarea și cu toții să se îndrepte încolonați și calm către poarta principală, escortați de cei îmbrăcați în uniforme SS, în așa fel, încât gardienii să nu bănuiască nimic. Lagărul era înconjurat de câmpuri de mine, de aceea urmau să se năpustească afară pe poartă și prin gardul de lângă ea, unde presupuneau că nu este minat. Un grup era pregătit să taie sârma ghimpată a gardului de acolo. Aveau prevăzuți și deținuți care să arunce pietre peste gard ca să facă să explodeze cel puțin unele mine. Pregăteau și scări de pus la gard în spatele unei barăci, ca să se poată ieși și pe acolo. Înainte de a ieși, un grup de deținuți trebuia să atace magazia de armament ca să ia arme și muniție. Bem, 2015, p. 271-272..
Revolta și evadarea Revolta a fost amânată, pentru că, în mod neașteptat, în 13 octombrie a venit în lagăr un grup de SS-iști care nu erau membri ai personalului. Pentru că SS-știi din afară au plecat în aceeași zi, revolta a fost hotărâtă pentru a doua ziRashke 1982, p. 209.Schelvis 2014, p. 154-155.. thumb|left|250px| în lagăr, cu câteva luni înainte de revoltă