Ateismul negativ, cunoscut și sub numele de ateism slab sau moderat, se referă la o formă de ateism în care o persoană nu crede în existența niciunei zeități, dar nu afirmă în mod explicit că nu există nicio zeitate. Pe de altă parte, ateismul pozitiv, numit și ateism puternic sau dur, afirmă explicit că nu există nicio zeitate.
Termenii „ateism negativ” și „ateism pozitiv” au fost folosiți de în 1976 și au apărut ulterior în scrierile lui Atheism, Ayn Rand, and Other Heresies - an excerpt; George H. Smith; 1990 și începând cu 1990."negative atheism, the position of not believing a theistic God exists" / "positive atheism: the position of disbelieving a theistic God exists"; p. 464: "Clearly, positive atheism is a special case of negative atheism: Someone who is a positive atheist is by necessity a negative atheist, but not conversely".
Domeniul de aplicare Datorită flexibilității termenului „Dumnezeu”, o persoană poate fi considerată un ateist pozitiv/puternic în ceea ce privește anumite , rămânând, în același timp, un ateist negativ/slab în legătură cu altele. De exemplu, Dumnezeul este adesea văzut ca o ființă supremă personală, atotputernică, , omniprezentă și omnibenevolentă, preocupată de oameni și de treburile umane. O persoană ar putea fi un ateist pozitiv în ceea ce privește o astfel de zeitate, dar ar putea rămâne un ateist negativ în raport cu o concepție deistă despre Dumnezeu, respingând credința într-o astfel de zeitate, dar neafirmând în mod explicit că aceasta este falsă.
Ateismul pozitiv și negativ sunt frecvent utilizate de filozoful ca sinonime pentru categoriile mai puțin cunoscute de , referindu-se, de asemenea, la faptul dacă un individ susține sau nu o opinie specifică conform căreia zeii nu există. Ateii „pozitivi” afirmă explicit că este fals că există vreo zeitate. În contrast, ateii „negativi” afirmă că nu cred că există vreo zeitate, dar nu susțin neapărat în mod explicit că este adevărat că nu există nicio zeitate. Cei care nu cred că există vreo zeitate, dar nu își afirmă această necredință, sunt incluși printre ateii impliciți. Printre aceștia se numără: copii și adulți care nu au auzit niciodată de zeități; persoane care au auzit de zeități, dar nu au acordat o atenție considerabilă ideii; și anumiți agnostici care suspendă credința în zeități, dar nu resping această credință. Toți ateii impliciți sunt clasificați în categoria negativă/slabă.The Case Against God - en excerpt; George H. Smith; 2003
În clasificarea ateismului negativ, agnosticii sunt adesea considerați atei. Totuși, validitatea acestei clasificări este disputată, iar unii atei proeminenți, precum Richard Dawkins, o evită. În cartea sa Dumnezeu: o amăgire, Dawkins descrie persoanele pentru care este între „foarte mare” și „foarte mică” ca fiind „agnostice” și rezervă termenul de „ateu puternic” pentru cei care susțin că știu că nu există Dumnezeu. El se consideră un „ateu de facto”, dar nu un „ateu puternic” pe această scară.The God Delusion, pp. 50–51 În cadrul ateismului negativ, filozoful distinge în continuare între agnostici, care consideră că afirmația „Dumnezeu există” este incertă, și , care consideră că orice discuție despre zei este lipsită de sens.
Note
Vezi și Antiteism
Nonteism
Categorie:Filozofia religiei Categorie:Ateism