Coasta Iașilor (în fapt Cuesta Iașilor) este o subunitate fizico-geografică a Podișului Moldovenesc reprezentată în sudul județului Iași, România de un șir de circa 100 de km lungime de abrupturi structurale desfășurate pe direcția vest–est aflate între șeile Strunga și Bârnova care separă la sud de râul Bahluieț și Bahlui subunitățile Podișul Central Moldovenesc și Câmpia Moldovei. Diferențele de nivel dintre câmpie și podiș sunt de circa 200 m (care ajung la circa 400 m între cel mai înalt punct al cuestei și cel mai jos punct al câmpiei). Se leagă prin cele două șei menționate: la vest de Coasta Dealul Mare–Hârlău și respectiv la est de Coasta Repedea–Păun care, domină Iașul (opinia asupra sa nu este uniformă, Coasta Repedea–Păun, care spe est se întinde până la Tomești) fiind considerată uneori ca fiind inclusă Coastei Iașilor).
Veritabil plan de racordare între cele două trepte de relief, are o origine erozivă, fiind formată în sedimentele sarmațiene situate în partea superioară a cuverturii Platformei Moldovenești drept urmare a unei diferențieri structurale între orizonturile de roci, mai dure în regiunea înaltă de podiș și mai puțin rezistente în Câmpia Moldovei (Depresiunea Jijia-Bahlui). Supusă și în prezent procesului de eroziune, tendința cuestei este de a continua să se retragă spre sud. Rețeaua sa hidrografică este tributară în principal bazinului hidrografic al Bahluiului.
Coasta Iașilor este în același timp o regiune în cadrul căreia se face tranziția bio-pedo-climatică de la câmpia deluroasă la podiș, respectiv de la silvostepă la pădure, iar climatul actual este temperat moderat continental cu nuanțe excesive.
Istoric prezența sa a contribuit la crearea condițiilor necesare apariției unei piețe de schimb și a unor drumuri de legătură între locuitori, în contextul complementarității economice a domeniilor de podiș, cuestă și câmpie. Aceasta a determinat apariți unor târguri comerciale de vale în zonele de contact geografic, precum Iașul. Actual zona dispune de resurse economice agro-silvice diversificate (vii aparținând Podgoriei Iașului, livezi, culturi, pajiști și păduri), iar la nivelul său densitatea populației este mare.
Datorită aspectului frământat, deluros al terenului aflat la sud de șoseaua Iași–Târgu Frumos, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost amenajată pentru a opri pătrunderea inamicului sovietic spre sud, în areal, Poziția fortificată „Traian”.
Denominație thumb|Mihail D. David a fost cel care și-a legat numele de studierea Cuestei Iașilor. De studiereaGhinea, Dan; Enciclopedia geografică a României, Ediția a IV-a, actualizată și completată; Toronto; 2018; p. 321 Coastei Iașilor (în fapt a Cuestei Iașilor)Relieful – Resursa de bază..., Posea, 2012, p. 176 se leagă numele geografului Mihai David.
În limba română noțiunea morfologică de coastă (cunoscută și ca pripor când panta se află în lungul unui drum sau a unei șosele) indică un povârniș al unui deal sau munte, respectiv o pantă destul de înclinată dar nu abruptă care poate fi urcată în mod obișnuit în serpentine sau în diagonală. Mihail David împreună cu alți geografi ieșeni au echivalat această noțiune cu cea de cuestă (exemplu fiind Coasta Iașului).
Cu toate acestea, prin comparație, cuesta are într-adevăr o coastă (respectiv frontul cuestei care, este mult mai înclinat), dar are si o spinare ușor înclinată. Ultima, în mod uzual nu mai poate fi considerată coastă, ceea ce nu este valabil la nivelul hogbackurilor (unde aspectul este simetric).
Context geomorfologic Coasta Iașilor reprezintă cel mai puternic aliniament de abrupturi structurale din Moldova.Geografia României, Vol. IV:..., Badea & All, 1992, p. 491 În opinia lui Grigore Posea, acesta se suprapune unui aliniament orientat spre est ce are originea la gura văii Moldovei (unde se termină Podișul Sucevei), se prelungește în Basarabia trecând pe la nord de colinele Codrului (unde se înalță însă și hogbackuri)Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p.62 și ajunge până la Văscăuți deasupra Nistrului (Republica Moldova).Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p.63
La nord de această linie înălțimile reliefului se reduc la 200 de m, urcând la sud de aceasta la 300-400 m, față de zona de la est de Nistru unde altitudinea variază lent descendent, spre Marea Neagră.
Caracteristici 450px|left|thumb|Coasta Iașilor Coasta Iașilor este o subunitate fizico-geografică a Podișului MoldovenescProcesele geomorfologice actuale..., Romanescu, 2001, p. 51 fiind, de asemenea, o unitate de tranziție fizică și economico-geografică între sudul Câmpiei Moldovei (Depresiunea Jijia–Bahlui) și nordul Podișului Central Moldovenesc. Este localizată între șeile Strungii și Bârnovei 47°00'16"–47°10'45" latitudine nordică si 25°57'07"–27°33'12" longitudine estică.Procesele geomorfologice actuale..., Romanescu, 2001, p. 49 Administrativ este situată în jumătatea sudică a județului Iași.Caracterele hidrologice ale coastei..., Romanescu, 2004, p. 127
Este reprezentată de un șir de circa 100 de km lungime de abrupturi structurale care, separă cu o diferență de nivel de circa 200 m podișul menționat de câmpia situată mai jos. Are o direcție vest–est și este situată în partea sudică a bazinului hidrografic al râului Bahlui.Județul Iași, Șandru & Băcăuanu & Ungureanu, 1972, p. 12 În partea de vest, prin intermediul șeii Ruginoasa–Strunga se leagă de Coasta Dealul Mare–Hârlău, iar în partea de est prin intermediul șeii Bârnova (Pasul Bordea) se leagă de Coasta Repedea–Păun care, domină Iașul (există geografi care însă includ Cuestei Iașului și Cuesta Repedea–Păun, prelungind-o astfel spre est, până la Tomești).Geografia Municipiului Iași, Barbu & Ungureanu, 1987, pp. 13-16Geografia României, Vol. IV:..., Badea & All, 1992, p. 427 Spre nord, limita sa este pusă în evidență de un uluc format de depresiunile de contact (printre care se află Strunga–Osoi și Voinești–Mogoșești–Ciurea)Caracterele hidrologice ale coastei..., Romanescu, 2004, p. 133 care, o separă de înălțimile din Câmpia Moldovei, iar spre sud limita sa urmărește aliniamentul înălțimilor Trei Parale–Juncan–Piscul Rogosu–Jugastru–Dealul Mare–Horlești–Voinești–Toaca–La Stâlp–Bârnova.
Geologice
Fundamentul zonei este format de soclul consolidat în proterozoic al Platoformei Moldovenești care se scufundă spre vest și sud-vest, acoperit de un strat de sedimente paleozoice, mezozoice și terțiare de peste 1000 m, mai gros spre vest și sud-vest. Regiunea a fost supusă diverselor mișcări tectonice care, au condiționat semnificativ înaintarea și regresia apelor marine ce au generat depozitele cuverturii (în prezent zona de podiș se înalță cu 2-3 mm/an).Procesele geomorfologice actuale..., Romanescu, 2001, p. 50
Depozitele sedimentare ale cuverturii, de la ordovocian la miocen, sunt aproape orizontale, ușor înclinate spre sud-vest cu 0,35°, prin comparație de cele sarmatice, înclinate de la nord-vest spre sud-est în direcția de retragere a apelor marine, cu 7-8 m/km. Tocmai această înclinare a determinat formarea reliefului de cuestă, corespunzător văilor.
Originea Coastei Iașilor este erozivă pe fondul monoclinului structural, în contextul unor orizonturi de roci mai dure aflate în regiunea înaltă a coastei și a unei largi dezvoltări de roci argiloase puțin rezistente, în Depresiunea Jijia-Bahlui.Procesele geomorfologice actuale..., Romanescu, 2001, p. 55
La formarea sa care a durat circa 10 milioane de ani au contribuit atât arterele hidrografice, în principal râurile Bahlui și Bârlad și mai puțin Siretul, precum și afluenții acestora, cât și procesele deluviale de versant (ablație, ravenare, alunecări) sau alte procese la nivelul versanților (e.g. glacisuri, abrupturi de desprindere și alunecări de mari proporții periglaciare, desfășurate în condițiile unei clime subarctice asociată ultimelor faze glaciare din Pleistocen, cu interpoziții de perioade mai calde). Toate acestea au contribuit la retragerea cuestei, spre sud.
Geografice Caractere geomorfologice Regiunea situată pe partea dreaptă a râurilor Bahluieț și Bahlui este cea mai cunoscută dintre cuestele Podișului Moldovei, acesta fiind podișul din România cu cel mai reprezentativ relief de cuestă, Diferența de nivel dintre Coasta Iașului și câmpia adiacentă ajunge până la 400 m.Posea, Grigore; Geografia fizică a României Partea I. Date generale. Poziție geografică. Relief. Evaluare. Teste grilă, Ediția a II-a; Editura Fundației România de Mâine; București; 2006; ISBN 978-973-725-712-3; p. 93 Aspectul general este cel al unui versant-frunte de cuestă cu un mezorelief de dealuri și coline derivate secundar și cu microforme generate de procese geomorfologice din cuaternar. Versantul este dominat fie de fragmente ale platourilor structurale, fie de culmi substructurale, iar acestea se continuă în ulucul depresiunilor de contact care deși morfologic sunt atașate Câmpiei Moldovei, morfogenetic se leagă de evoluția frunții de cuestă.Procesele geomorfologice actuale..., Romanescu, 2001, p. 56 În partea inferioară a cuesteia apar bazinete morfologice sculptate: Strunga, Buda, Osoi, Horlești, Lungani–Voinești, Mogoșești și Ciurea.Procesele geomorfologice actuale..., Romanescu, 2001, p. 52 thumb|450px|Morfologic Cuesta Iașilor are două trepte, cea sudică – mai înaltă și cea nordică – mai joasă. În planul de joncțiune cu Câmpia Moldovei deși spre nord aparține morfologic Câmpiei Moldovei, morfogenetic aparține Podișului Central Moldovenesc (retras în evoluție treptat, spre sud). De la vest spre est planul de cuestă din zona nordică a podișului este nealiniat. Astfel, în sectorul Strunga–Mogoșești acest plan este mai retras spre sud decât în sectorul Repedea–Păun, ca urmare a fragmentării puternice din Cuaternar a plăcii protectoare, produsă de acțiunea conjugată a afluențiilor Bahluiului, Bârladului superior și Siretului.
Conform lui Grigore Posea, Coasta Iașilor are două trepte:Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p.151 una mai înaltăCaracterele hidrologice ale coastei..., Romanescu, 2004, p. 135 între Roman și Mogoșești. De la Mogoșești, cuesta principală se continuă sub forma unui semicerc larg, spre BârnovaGeografia Municipiului Iași, Barbu & Ungureanu, 1987, p. 16 una mai joasă, paralelă cu Bahluiețul și Bahluiul, în apropiere de BahluiGeomorfologia României:..., Posea, 2005, p. 152
Datorită structurii sale din strate monoclinale de gresii și calcare, la nivelul acesteia s-au dezvoltat fronturi de cuestă largi și platforme structurale late de 4-5 km. Pe fruntea cuestei apar și prăbușiri-alunecări pe suprafețe restrânse, cu blocuri rostogolite și fixate în materialul argilos sau în deluvii.Geomorfologia României:..., Posea, 2005, p. 205 Sub frontul cuestei s-au format prăbușiri de blocuri care, adesea au lăsat în urmă circuri de surpare și alunecări.
Structura versanților prezintă strate permeabile și impermeabile, alcătuite din roci argilo-marnoase în alternanță cu nisipuri și uneori straturi subțiri de calcare și gresii mai compacte și mai rezistente, peste care se află o cuvertură de luturi loessoide. Înclinarea versanților este mare (10-20°) și fragmentarea versanților este ridicată (200-300m).
Văile obsecvente, dese și scurte, au un profil lontgitudinal cu pantă mare și bazine superioare torențiale, uneori transformate în mici depresiuni suspendate. În apropierea Bahluiului – unde se află cea de-a doua treaptă a Coastei Iașilor, s-au format în spatele acesteia depresiuni incipiente de contact care au fost impuse de lărgirea bazinetelor torențiale ale văilor obsecvente.
Rețeaua hidrografică