Mīrzā Muhammad Tarāghāy bin Shāhrukh (în ), mai cunoscut sub numele de Ulug Beg (), a fost un sultan timurid, astronom și matematician.
Ulug Beg s-a remarcat pentru munca sa în matematica relaționată astronomiei, cum ar fi trigonometria și geometria sferică, precum și pentru interesele sale generale în arte și activități intelectuale. Se crede că vorbea cinci limbi: arabă, persană, turcă ciagatai, mongolă și într-o mică măsură chineză. În timpul domniei sale (mai întâi ca guvernator, apoi în calitate de conducător suprem) Imperiul Timurid a atins apogeul cultural al Renașterii timuride prin atenția și patronajul său. Orașul Samarkand a fost capturat și cedat lui Ulug Beg de către tatăl său Șah Rukh. miniatura|Observatorul Ulug Beg Acesta a construit marele Observator din Samarkand care îi poartă numele între 1424 și 1429. A fost considerat de savanți ca fiind unul dintre cele mai bune observatoare din lumea islamică la acea vreme și cel mai mare din Asia Centrală. Ulug Beg a fost ulterior recunoscut drept cel mai important astronom de observație (specializat în notarea evenimentelor astronomice) din secolul al XV-lea de mulți savanți. El a construit, de asemenea, Medresa Ulug Beg (un tip de școală islamică, între anii 1417–1420) în Samarkand și Bukhara, transformând orașele în centre culturale de studiu din Asia Centrală.
Cu toate acestea, expertiza științifică a lui Ulug Beg nu a fost egalată în abilitățile sale în guvernare. În timpul scurtei sale domnii, el nu a reușit să-și întărească autoritatea. Drept urmare, alți conducători, inclusiv familia sa, au profitat de lipsa lui de putere, iar ulterior a fost detronat și asasinat.
Tinerețea A fost nepotul marelui cuceritor și rege, Timur Lenk (1336–1405), și fiul cel mai mare al lui Șah Rukh, ambii provenind din tribul turcizatEncyclopædia Britannica, "Timur", Online Academic Edition, 2007. Quotation: "Timur was a member of the Turkicized Barlas tribe, a Mongol subgroup that had settled in Transoxania..." din Transoxiana (azi Uzbekistan). Mama lui era o femeie nobilă pe nume Gawhar Șad, fiica unui membru al aristocrației tribale reprezentative turcice,V. V. Bartold. Улугбек и его время [Ulug Beg and his time]. St Petersburg (1918). p. 37. Ghiyasuddin Tarkhan.
Ulug Beg s-a născut în în timpul invaziei Persiei de către bunicul său. I s-a dat numele Mīrzā Muhammad Tāraghay. Ulug Beg, numele după care a fost cunoscut cel mai frecvent, nu era cu adevărat un nume personal, ci mai degrabă o poreclă, care poate fi tradusă în mod liber ca „Marele conducător” (comparat cu turca modernă ulu, „mare” și bey, „șef”) și este echivalentul turcesc al titlului persano-arab al lui Timur Amīr-e Kabīr.B. F. Manz, "Tīmūr Lang", in , Online Edition, 2006
În copilărie, a cutreierat printr-o parte substanțială a Orientului Mijlociu și a Indiei, în timp ce bunicul său și-a extins cuceririle în acele zone. După moartea lui Timur, Șah Rukh a mutat capitala imperiului la Herat (în Afganistanul modern). Ulug Beg, în vârstă de șaisprezece ani, a devenit ulterior guvernatorul fostei capitale a Samarkandului în 1409. În 1411, a fost numit conducătorul suveran al întregului Mavarannahr.
Științe Conducătorul adolescent și-a propus să transforme orașul într-un centru intelectual pentru imperiu. Între 1417 și 1420, el a construit o medresă („universitate” sau „institut”) în din Samarkand (în prezent în Uzbekistan) și a invitat numeroși astronomi și matematicieni islamici să studieze acolo. Clădirea medresei încă supraviețuiește. Cel mai faimos elev al lui Ulug Beg în astronomie a fost Ali Qușji (decedat în 1474). a fost cel mai remarcabil profesor de la medresa lui Ulug Beg, iar Jamșid al-Kashi, un astronom, a venit mai târziu să se alăture personalului.
Astronomie miniatura|Ofiucus - miniatură din manuscrisul Cărții Stelelor Fixe comisionat de Ulug Beg. Probabil creat în Samarkand, c. 1430-1440. Bibliothèque nationale de France Astronomia i-a stârnit interesul lui Ulug Beg când a vizitat Observatorul Maragheh la o vârstă fragedă. Acest observator, situat în Maragheh, Iran, este locul unde a practicat astronomia cunoscutul Nasir al-Din al-Tusi.
În 1428, Ulug Beg a construit un observator enorm, similar cu -ul de mai târziu al lui Tycho Brahe, precum și cu observatorul lui din Constantinopol. Neavând telescoape cu care să lucreze, el și-a sporit precizia prin creșterea lungimii sextantului; așa-numitul sextant Fakhri avea o rază de aproximativ 36 de metri și separabilitatea optică de 180" (secunde de arc). Sextantul Fakhri a fost cel mai mare instrument de la observatorul din Samarkand. La observator erau multe alte instrumente astronomice, dar sextantul Fakhri este cel mai cunoscut instrument de acolo. Scopul sextantului Fakhri a fost de a măsura altitudinile de tranzit ale stelelor. Aceasta era o măsurătoare a altitudinii maxime a stelelor deasupra orizontului. A fost posibilă utilizarea acestui dispozitiv doar pentru a măsura declinația obiectelor cerești. Doar partea inferioară subterană a instrumentului nu a fost distrusă și e singura porțiune rămasă. Observatorul construit de Ulug Beg a fost cel mai răspândit și mai cunoscut observator din întreaga lume islamică.
Cu instrumentele situate în observatorul din Samarkand, Ulug Beg a compus un catalog de stele format din 1018 stele, adică cu unsprezece stele mai puține decât sunt prezente în catalogul de stele al lui Ptolemeu. Ulug Beg a folosit dimensiunile lui Al-Sufi și și-a bazat catalogul de stele pe o nouă analiză care a fost autonomă față de datele folosite de Ptolemeu. De-a lungul vieții sale de astronom, Ulug Beg a ajuns să-și dea seama că au existat mai multe greșeli în lucrarea și datele ulterioare ale lui Ptolemeu, care au fost folosite de mulți ani.Ulugh Beg, OU Libraries, Britannica Academic miniatura|Ulug Beg și schița sa de observator astronomic, descrise pe un timbru URSS din 1987. A fost unul dintre cei mai mari astronomi ai islamului în Evul Mediu. Pe timbru scrie „astronom și matematician uzbec Ulugbek” în rusă. Folosind-o, el a compilat lucrarea Zij-i-Sultani din 1437 cu 994 stele, considerată în general cel mai mare catalog de stele, alături de cele ale lui Ptolemeu și Tycho Brahe, o lucrare care se află alături de Cartea Stelelor Fixe a lui Abd al-Rahman al-Sufi. Erorile grave pe care le-a găsit în cataloagele anterioare de stele arabe (dintre care multe actualizaseră pur și simplu lucrarea lui Ptolemeu, adăugând efectul de precesie la longitudini) l-au determinat să redetermine pozițiile a 992 de stele fixe, la care a adăugat 27 de stele din Catalogul Cartea Stelelor Fixe al lui Abd al-Rahman al-Sufi din anul 964, care erau prea departe, înspre sud pentru a fi observate din Samarkand. Acest catalog, unul dintre cele mai originale din Evul Mediu, a fost editat pentru prima dată de la Oxford în 1665 sub titlul Jadāvil-i Mavāzi' S̱avābit, și retipărit în 1767 de Gregory Sharpe. Edițiile mai recente sunt cele ale lui Francis Baily în 1843 în Vol. XIII din Memoriile Societății Regale Astronomice și de în Catalogul stelelor al lui Ulugh Beg, revizuit din toate manuscrisele persane existente în Marea Britanie, cu un vocabular de cuvinte persane și arabe (1917).
În 1437, Ulug Beg a determinat lungimea anului sideral ca 365,2570370... d = 365 d 6 h 10 m 8 s (o eroare de +58 secunde). În măsurătorile sale de-a lungul multor ani, a folosit un înalt de 50 de metri. Această valoare a fost îmbunătățită cu 28 secunde în 1525 de către Nicolaus Copernic, care a făcut apel la estimarea lui Thabit ibn Qurra (826–901), care avea o eroare de +2 secunde. Cu toate acestea, Ulug Beg a măsurat mai târziu o altă valoare mai precisă a anului tropic ca 365 d 5 h 49 m 15 s, care are o eroare de +25 secunde, făcând-o mai precisă decât estimarea lui Copernic care avea o eroare de +30 secunde. Ulug Beg a determinat, de asemenea, înclinarea axială a Pământului ca 23°30'17" în sistemul sexagesimal de grade, minute și secunde de arc, care în notație zecimală se transformă la 23,5047°.L. P. E. A. Sédillot, Prolégomènes des tables astronomiques d'OlougBeg: Traduction et commentaire (Paris: Firmin Didot Frères, 1853), pp. 87 & 253.
Matematică În matematică, Ulug Beg a scris tabele trigonometrice precise de valori sinusoidale și tangente corecte cu cel puțin opt zecimale.
Relații externe miniatura|Moneda lui Ulug Beg, datată AH 852 (1448-1449), monetăria din Herat. Îndată ce Ulug Beg a devenit guvernator al Samarkandului, el a promovat relațiile diplomatice cu împăratul Yongle din dinastia Ming. În 1416, trimișii dinastiei Ming Chen Cheng și Lu An i-au prezentat lui Ulug Beg articole din mătase și argint din partea împăratului Yongle. În 1419, Imperiul Timurid și-a trimis propriii emisari, Sultan-Șah și Muhammad Bakhshi, la curtea imperială Ming. Emisarii lui Ulug Beg au dat peste și alți trimiși reprezentând pe Șah Rukh, pe și alte autorități timuride în Beijing; cu toate acestea, au stat la gazde diferite. Ghiyāth al-dīn Naqqāsh chiar l-a văzut pe împăratul Yongle călare pe un cal negru care fusese dăruit de Ulug Beg.
În 1439, împăratul Zhengtong a ordonat unui artist să creeze un tablou cu un cal negru cu picioare albe și o frunte albă, care fusese trimis de Ulug Beg. Șase ani mai târziu, acest împărat Ming a trimis o scrisoare lui Ulug Beg pentru a-și exprima recunoștința pentru tot „tributul” de la Samarqand. Împăratul a trimis lui Ulug Beg „vase din aur și jad, o suliță cu cap de dragon, un cal fin cu șa și articole pestrițe de mătase brodate cu aur”, precum și articole de mătase și haine pentru familia prințului timurid.
Războiul de succesiune și decesul dreapta|miniatura|227x227px|Piatra funerară a lui Ulug Beg la picioarele lui Timur de la mausoleul În 1447, când a aflat despre moartea tatălui său, Șah Rukh, Ulug Beg a plecat la Balch. Aici, a auzit că , fiul răposatului său frate , a revendicat domnia Imperiului Timurid în Herat. Prin urmare, Ulug Beg a mărșăluit împotriva lui Ala al-Dawla și s-a luptat cu acesta la . Și-a învins nepotul și a înaintat spre Herat, masacrându-i oamenii în 1448. Cu toate acestea, , fratele lui Ala al-Dawla, i-a venit în ajutor acestuia din urmă și l-a învins pe Ulug Beg.