Coiful de la Benty Grange este un coif anglo-saxon din secolul al VII-lea d.Hr., decorată cu un . din secolul al VII-lea d.Hr. A fost descoperită în 1848 de , în timpul unei săpături efectuate într-un tumul de pe terenul fermei din , în vestul comitatului Derbyshire. Mormântul fusese probabil jefuit înainte de săpătura lui Bateman, dar încă mai conținea obiecte de statut înalt, sugerând un mormânt bogat mobilat, cum ar fi . Coiful este expus acum la din Sheffield, care a fost achiziționat din patrimoniul lui Bateman în 1893.
Coiful a fost construit prin acoperirea unui schelet din fier cu plăci de corn la exterior și cu material textil sau piele la interior; materialele organice s-au degradat între timp. Acesta oferea o anumită protecție împotriva armelor, dar era și ornamentat, putând avea și un scop ceremonial. A fost primul coif anglo-saxon descoperit, fiind urmat de alte cinci: , , , și . Coiful se remarcă prin combinația unică de trăsături structurale și tehnice, deși caracteristicile individuale au paralele contemporane. Este clasificat drept unul dintre „coifurile cu creastă” folosite în Europa de Nord între secolele al VI-lea și al XI-lea d.Hr.
Cea mai impresionantă caracteristică a coifului este mistrețul de pe creasta sa; acest simbol păgân se află față în față cu o cruce creștină pe , într-o demonstrație de sincretism. Aceasta reflectă situația Angliei secolului al VII-lea, când misionarii creștini începeau să convertească anglo-saxonii de la tradițional. Coiful pare să arate o preferință mai puternică pentru păgânism, având un mistreț mare și o cruce mică. Crucea ar fi putut fi adăugată ca talisman, orice ajutor divin fiind binevenit pe câmpul de luptă. Mistrețul de pe era, de asemenea, asociat cu protecția și sugerează o perioadă în care coifurile cu creastă în formă de mistreț erau comune, așa cum indică și coiful de la Wollaston sau . Epopeea contemporană Beowulf menționează astfel de coifuri de cinci ori și vorbește despre puterea oamenilor „când sabia cu mâner, cu tăiș forjat și lamă strălucitoare îmbibată în sânge, reteză creasta mistrețului de pe coif”.
Descriere alt=Colour photograph of the Benty Grange helmet replica on view at Weston Park Museum in Sheffield|miniatura| Replica coifului de la Benty Grange la Muzeul Weston Park din Sheffield miniatura| Vedere laterală a replicii Coiful de la Benty Grange a fost realizat prin acoperirea unui cadru de fier cu corn. Probabil cântărea aproximativ 1,4 kg (3,1 lb), greutatea replicii din 1986 de la Muzeul Weston Park. Cadrul, care acum constă din șaisprezece fragmente corodate, era inițial format din șapte benzi de fier, fiecare având între 1 și 2 milimetri grosime. O bandă frontală, de 65 cm (26 in) lungime și 2,5 cm (1,0 in) lățime, înconjura capul. Două benzi de aceeași lățime mergeau de la față spre spate și de la o parte la alta. Banda de la nas la ceafă, de 40 cm (16 in) lungime, se extindea cu 4,75 cm (1,87 in) în față și 3,8 cm (1,5 in) în spate; extensia de la nas era dreaptă, în timp ce extensia din spate era curbată spre interior pentru a se potrivi cefei purtătorului. Banda laterală mergea de la o ureche la alta; ambele capete sunt rupte ușor sub banda frontală, dar probabil se extindeau mai departe ca parte a unei protecții pentru obraz sau ureche. Aceasta era atașată la (dreapta purtătorului) a benzii frontale, la (stânga purtătorului) și la exteriorul benzii de la nas la ceafă. Cele patru cadrane create de această configurație erau subdivizate fiecare printr-o bandă suplimentară de fier mai îngustă, dintre care doar una mai există acum. Fiecare bandă suplimentară era atașată la exteriorul benzii frontale, la 7 cm (2,8 in) de centrul benzii laterale. Aici aveau o lățime de 22 mm (0,87 in) și, îngustându-se până la 15 mm (0,59 in), se ridicau într-un unghi de 70° către banda laterală, pe care o suprapuneau la un unghi de 50°, chiar sub creastă. Interiorul coifului era cel mai probabil căptușit inițial cu piele sau material textil, care s-au degradat între timp.
Opt plăci de corn, probabil înmuiate și modelate, provenind din bovine, au fost tăiate pentru a se potrivi celor opt spații create de cadrul de fier. Niciun corn nu a supraviețuit, dar urmele mineralizate pe benzile de fier păstrează modelul fibrelor. Plăcile erau montate peste fier, astfel încât să-l ascundă, și se îmbinau la centrul fiecărei benzi. Îmbinările erau acoperite cu alte bucăți de corn tăiate pe lățimea benzilor de fier și plasate deasupra. Cele trei straturi – fier la bază, urmat de două straturi de corn – erau unite printr-o succesiune de nituri: nituri de fier plasate din interiorul coifului și nituri din argint sau placate cu argint, cu capete ornamentale în formă de topor dublu, plasate din exterior, la distanță de 4 cm (1,6 in). Urmele de corn de pe extensia din spate a benzii de la nas la ceafă și de pe banda frontală sugerează că materialul a fost folosit și pentru o protecție pentru ceafă. Aceste urme sugerează că bucăți de corn, care se extindeau 5 cm (2,0 in) din centrul benzii frontale până la baza benzii din spate, s-ar fi întâlnit cu fiecare extensie a benzii laterale la un unghi de 5°, ajungând la 6,4 cm (2,5 in) de centrul benzii frontale.
Pe lângă elementele estetice incluse în construcția de bază a coifului, două caracteristici adaugă un decor suplimentar: o cruce pe și un mistreț pe creastă. Crucea de argint are 3,9 cm (1,5 in) lungime și 2 cm (0,8 in) lățime și constă din două părți. O bandă de argint a fost adăugată dedesubt, prelungind ceea ce era inițial o cruce cu brațe egale. Aceasta a fost plasată deasupra unui strat de corn și atașată la coif cu două nituri, unul la intersecția brațelor și altul la bază. În jurul crucii, într-un model zigzag, se află douăzeci și nouă de nituri de argint, dintr-un total sugerat de patruzeci, care probabil au fost introduse în mici găuri forate în corn.
Cea mai distinctivă trăsătură a coifului de la Benty Grange este mistrețul său, fixat pe vârful coifului. Miezul corpului este format din două bucăți de tuburi goale de bronz cu secțiunea în formă de D, cu laturile plate la o distanță de aproximativ . Spațiul dintre cele două jumătăți a fost umplut cu o substanță, probabil corn sau metal, care acum s-a dezintegrat; probabil s-a proiectat în sus, formând coama sau spinarea mistrețului, sau, așa cum a fost interpretat pe replică, a creat o adâncitură în care putea încăpea o coamă de păr de mistreț real. Pe fiecare parte a miezului de bronz a fost fixată o placă de fier, formând exteriorul vizibil al mistrețului. Patru plăci în formă de pară - din argint aurit - tăiate și limate din argint roman, după cum reiese din desenul unei frunze clasice de pe reversul plăcii din stânga față și din semnele de limare de pe obvers - acționau ca șolduri, prin care treceau două nituri de argint, unul peste altul, la fiecare capăt. Aceste nituri țineau împreună cele cinci straturi ale mistrețului și erau sudate de plăci. În corpul mistrețului au fost plasate găuri, probabil perforate, care țineau știfturi circulare de argint cu diametrul de aproximativ . Cuișoarele, probabil la același nivel cu suprafața corpului, au fost șlefuite și aurite și este posibil să fi fost destinate să reprezinte perii aurii. Ochii erau formați din de granaturi ovale lungi și ascuțite, așezate în socluri de aur cu margini de sârmă din filigran. Soclurile aveau lungime pe 3,5 mm lățime și aveau de tije lungi, umplute cu ceară de albine, înfipte în cap. Bucăți individuale de bronz aurit par să fi format coada, colții, botul, maxilarul și urechile mistrețului, dar acum au rămas puține urme ale acestora. Două seturi de picioare de fier - probabil solide inițial, dar devenite goale prin coroziune - au fixat corpul de o placă eliptică de bronz; ambele seturi înfățișează picioarele din față, îndoite în față fără a ține seama de diferențele anatomice dintre membrele anterioare și posterioare ale mistrețului. Placa eliptică are lungime și o lățime maximă de , și se potrivește cu curbura coifului. Patru orificii indică punctele de fixare pentru picioare și alte trei au conectat placa la cadrul coifului, în plus față de o gaură mare de nit ușor în spatele centrului. Placa era probabil fixată direct pe cadru, picioarele trecând prin orificii în corn.
Funcție Coiful de la Benty Grange ar fi oferit o anumită protecție dacă era purtată în luptă și ar fi indicat statutul purtătorului. După cum arată replica din Weston Park, ar fi fost inițial un obiect impresionant, și ar fi putut fi destinat utilizării ceremoniale. Experimentele care au folosit o machetă a replicii au arătat, de asemenea, că coiful ar fi rezistat loviturilor cu un topor, care a deteriorat cornul fără a-l rupe complet. Săgețile și sulițele au străpuns cornul, dar au străpuns și căștile moderne din fibră de sticlă și căștile de protecție.
Coifurile erau rare în Anglia anglo-saxonă, iar coiful de la Benty Grange, atât prin bogăția, cât și prin raritatea sa, semnifică statutul înalt al proprietarului său. O astfel de protecție pare să fi făcut parte din armura celor bogați. În epopeea contemporană Beowulf, un poem despre regi și nobili, acestea sunt relativ comune, în timp ce mormintele cu coifuri și din aceeași perioadă din Suedia, considerate a fi înmormântările unor non-regali bogați, sugerează că coifurile nu erau destinate exclusiv elitei. Cu toate acestea, mii de morminte anglo-saxone mobilate au fost excavate de la începutul secolului al XIX-lea, iar coifurile rămân rare; acest lucru poate reflecta parțial ratele scăzute de supraviețuire sau chiar recunoaștere a artefactelor, dar raritatea lor extremă indică faptul că nu au fost niciodată depozitate în număr mare.
Descoperire Localizare
Coiful a fost descoperit într-un tumul la ferma din Derbyshire, în ceea ce este acum National Park. Thomas Bateman, un arheolog și anticar care a condus săpăturile, a descris Benty Grange drept „o situație înaltă și sumbră”; tumulul său, care încă supraviețuiește, este situat proeminent lângă , acum aproximativ paralel cu A515 în zonă, posibil pentru a afișa înmormântarea călătorilor care trec. Bârlogul este unul dintre mai multe tumuli din vecinătate și este posibil să fi fost proiectat pentru a împărți linia orizontului cu alte două monumente din apropiere, .
Peak District din secolul al VII-lea a fost o mică provincie tampon între Mercia și Northumbria, ocupată, conform , de anglo-saxonii . Zona a intrat sub controlul regatului Mercia în jurul secolului al VIII-lea; Benty Grange și alte tumuli bogate sugerează că Pecsæte ar fi avut propria lor dinastie înainte, dar nu există dovezi scrise în acest sens.
Excavare Bateman a excavat tumulul pe 3 mai 1848. Deși nu a menționat acest lucru în relatarea sa, probabil că nu a fost prima persoană care a săpat mormântul. Faptul că obiectele au fost găsite în două grupuri de separat și că alte obiecte care însoțesc în mod normal un coif, cum ar fi o sabie și un scut, erau absente, sugerează că mormântul fusese anterior jefuit. Având în vedere dimensiunea tumulului, o explicație alternativă (sau suplimentară) este că acesta conținea inițial două înmormântări, dintre care doar una a fost descoperită de Bateman.