Legiunea a II-a Traiana Fortis (în ) a fost o legiune a armatei imperiale romane mobilizată de împăratul Traian, împreună cu Legiunea a XXX-a Ulpia Victrix, pentru campaniile din Dacia.
Legiunea a II-a Traiana Fortis a fost înființată în anul 105 de împăratul Traian cu ocazia celui de Al Doilea Război Daco-Roman. Legiunea participând inclusiv la ultimul asediu asupra capitalei regatului dacic și anume Sarmizegetuza.
Anul 115 face ca Legiunea a II-a Traiana Fortis sa fie parte din războiul dus de împăratul Traian împotriva parților.
În anul 117 legiunea este relocată în Iudeea cu scopul de a menține pacea după ce o revolta a iudeilor a fost înăbușită de Imperiul Roman.
În anul 125 legiunea este trimită în Egipt în localitatea Nicopolis (în apropierea Alexandriei), în această zonă Legiunea a II-a Traiana Fortis a stat împreună cu Legiunea a XXII-a Deiotariana.
Înregistrări ale celui de-al II-lea Traiana Fortis au fost recuperate din Egipt și datează de la mijlocul secolului al V-lea. Simbolul Legiunii este semizeul Hercule. Emblema legiunii era semizeul Hercule, simbol al forței și al puterii.
Vezi și Listă de legiuni romane
Categorie:Armata romană Categorie:Legiuni Categorie:Istoria Daciei Categorie:Războaie dacice