Ion Grințescu (n. 13 ianuarie 1874, Petricani, județul Neamț, Regatul României – d. 1 iulie 1963, București, România) a fost un botanist și fiziolog român, una dintre personalitățile marcante ale științelor agricole din România. A contribuit semnificativ la dezvoltarea fiziologiei vegetale și a protecției plantelor, fiind un dascăl respectat în învățământul agronomic superior de la București și Cluj.
Biografie
Copilărie și educație Ion Grințescu s-a născut pe 13 ianuarie 1874 în Petricani, județul Neamț, într-o familie de învățători. A absolvit liceul la Piatra-Neamț în 1894, lucrând apoi la laboratorul unei farmacii din același oraș. Și-a început studiile superioare la Universitatea din București, dar a continuat la Facultatea de Științe Naturale a Universității din Geneva. A absolvit în 1898, studiind ulterior fizica și chimia încă doi ani. În perioada studenției (1897–1898), a fost angajat ca asistent la Institutul Botanic al Universității din Geneva și salariat al Departamentului Instrucțiunii Publice al Cantonului Geneva. În 1902, a obținut titlul de doctor în științe naturale la aceeași universitate, funcționând ca privat-docent de botanică până în 1911.
Carieră profesională În perioada 1905–1911, Ion Grințescu a ocupat funcția de director tehnic al Laboratorului Societății Farmaciilor Cooperative din Geneva, un rol care a reflectat înalta sa competență profesională. În 1911, s-a întors în România și a ocupat, prin concurs, postul de profesor la Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău, succedându-i lui Wilhelm Knechtel. Aici a predat la Catedra de Botanică, Zoologie și Mineralogie.
După Unirea din 1918, a fost chemat la Cluj pentru a contribui la fondarea Universității Daciei Superioare, alături de personalități precum Victor Babeș, Vasile Pârvan, Lucian Blaga și Sextil Pușcariu. A ocupat postul de profesor-agregat pentru Anatomie și Fiziologie Vegetală, devenind apoi director al Institutului de Botanică Generală al Universității din Cluj. În 1923, a fost numit profesor definitiv la Academia de Agricultură din Cluj, iar între 1923 și 1927 a fost prodecan și decan al Facultății de Științe. În perioada 1929–1937, a fost membru al Senatului Învățământului Superior. În 1937, s-a transferat la Catedra de Fiziologie a Plantelor a Universității din București, rămasă liberă după retragerea profesorului Emanoil Teodorescu.
Ion Grințescu a murit la București pe 1 iulie 1963, la vârsta de 89 de ani, fiind amintit ca un eminent reprezentant al științelor biologice în învățământul agricol superior.
Activitate științifică
Domenii de cercetare Anatomie și fiziologie vegetală Sistematică (floristică și fitogeografie) Tératologie și fitopatologie Algologie și protecția plantelor
Contribuții originale A fost unul dintre primii cercetători care au studiat algologia experimentală, lucrările sale despre alge fiind citate timp de 50 de ani în literatura de specialitate internațională. A contribuit la fondarea fiziologiei vegetale ca specialitate agronomică în România, alături de Haralamb Vasiliu. A publicat studii practice despre protecția tutunului, inclusiv despre orobanchele parazite și ciuperca *Alternaria*. A propus valorificarea plantelor medicinale prin crearea unei industrii naționale, sugerând cultivarea plantelor precum menta și anasonul.
Publicații și inițiative Ion Grințescu a publicat lucrări în domenii variate, de la algologie la fitopatologie. Lucrarea sa *Curs de botanică generală* (1928, 1934), în cinci volume, a fost premiată de Academia Română cu premiul „Gheorghe Lazăr” și a fost un material didactic fundamental pentru studenții din agronomie, silvicultură, medicină veterinară și farmacie. A contribuit la *Flora RSR*, elaborând familiile botanice Cannabinaceae, Polygonaceae, Convolvulaceae, Vitaceae și Umbelifere.
Recunoaștere internațională Lucrările lui Grințescu au fost apreciate pe plan internațional: - *Metode de cultură pură a algelor verzi* (1900), prezentată la Primul Congres de Botanică de la Paris, a fost o lucrare de referință. - *Cercetări experimentale asupra morfologiei și fiziologiei la Scenedesmus acutus-Meyen* (1902) și *Contribuție la studiul Protocariotelor-Clorella vulgaris* (1903) au fost citate în bibliografia internațională timp de 50 de ani. - Figura „înmulțirii” din lucrarea sa despre *Clorella vulgaris* a fost reprodusă în toate edițiile lucrării *Handbuch der Botanik für Hochschulere* (Strassburger, Fitting, Harder, Sierp, Karsten), începând din 1909. - Lucrarea *Monografie du genre Astrantia* a fost acceptată integral de specialistul Hermann Wolf în *Umbeliferae Saniculoide* din enciclopedia *Pflanzenreich*.
Lucrări La vie des plantes dans les Alpes, București, Tip. „Minerva”, 1903 Orobanchele parazite pe tutunurile din România, București, Tip. „Sfetea”, 1915 Les mouvements spontanés, Iași, Tip. „Goldner”, 1915 Negreala grâului, „Viața Agricolă”, București, 1920 L’enseignement agricole en Roumanie, București, Tip. „Bucovina”, 1920 Cercetări experimentale cu scopul de a obține răsaduri sănătoase, „Buletinul Culturii Tutunului”, nr. 62-64, București, 1921 Curs de botanică generală. Fascicolul 1, Cluj, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1928 Herborization en Dobrogea, Cluj, Tip. „Ardealul”, 1929 Ciuperci bune de mâncat, București, Tip. „Universala”, 1935 Memoriu de titluri și activitate științifică, București, Tip. „Cartea Românească”, 1936 Le problème du mélisse dans les Carpathes Roumaines, București, Ed. „Socec”, 1937 Contribuțiuni botanice din Cluj, Cluj, „Naționala”, 1937 Ciuperci otrăvitoare, București, Tip. „Universul”, 1940 Problema valorificării plantelor medicinale în România, București, „Cartea Românească”, 1943 Sur le mise en volume des plantes médicinales roumaines, „Publicațiile Academiei Române”, București, 1943
In memoriam Ion Grințescu este amintit ca un eminent botanist și fiziolog, un dascăl iubit și un om de o mare corectitudine. Resmeriță I. i-a dedicat o lucrare biografică în 1965, intitulată *Figuri de biologi. Ion Grințescu*. Generațiile viitoare îl vor păstra în conștiință ca un reprezentant de seamă al științelor biologice în învățământul agricol superior.
Note
Referințe Viorel Iulian Pestean – Oameni de seamă ai științei agricole românești, vol. 1, Editura ASAS, București, acces online
Legături externe Corneliu Roman în lucrarea lui Viorel Iulian Pestean – Oameni de seamă ai științei agricole românești
Categorie:Nașteri în 1874 Categorie:Decese în 1963 Categorie:Botaniști români Categorie:Fiziologi români Categorie:Profesori români Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Absolvenți ai Universității din Geneva Categorie:Persoane din județul Neamț Categorie:Români din secolul al XX-lea Categorie:Specialiști în fiziologie vegetală